Stocurile minime de gaze naturale pe care sunt obligaţi să le asigure furnizorii pentru următoarea iarnă vor fi de 23 TWh la nivelul întregii ţări, similare cu cele din această iarnă, potrivit unui document lansat în dezbatere publică pe site-ul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Energie (ANRE). De remarcat, începând cu 1 iulie 2020, piața internă de gaze se re-dereglementează. Dacă tot va fi piață liberă, nu înțelegem de ce mai sunt necesare stocuri obligatorii!
Anul trecut, potrivit Deciziei ANRE 1.774 din 16 octombrie 2019, pentru iarna 2019-2020 stocurile obligatorii au fost de 23,35 TWh. Dintr-un total de 68 de companii ce au această obligație, în acest an, cea mai mare cantitate trebuie înmagazinată de Engie România – 6,6 TWh, E.On – 5,37 TWh (E.On Energie România împreună cu E.On Gaz Furnizare), OMV Petrom – 4,1 TWh și Romgaz – 3,6 TWh, practic, cei mai mari producători și furnizori/distribuitori de gaze naturale din țară (vezi – lista stocuri obligatorii gaze).
ANRE aşteaptă, până la 20 martie, informaţii din partea companiilor cu privire la ajustarea stocurile minime.
În noiembrie anul trecut, ministrul Economiei, Virgil Popescu, declara că în depozite există o cantitate-record de gaze pentru iarnă, însă capacitatea de extracţie este limitată. „Românii nu trebuie să-şi facă griji. Avem un maxim istoric de gaze în depozite, cărbune la fel. Evident că există şi un ‘dar’: degeaba avem stocuri, dacă putem extrage doar 28 de milioane de metri cubi pe zi. Asta nu ne va ajuta cu nimic în vârfurile de consum. A fost bine că s-a înmagazinat o cantitate suficientă, însă este nevoie de un program de investiţii în depozite, pentru a creşte capacitatea de extracţie”, a explicat Popescu.
El a arătat că stocarea unei cantităţi atât de mari de gaze a fost o soluţie scumpă, iar, la finalul iernii, cu siguranţă vor rămâne stocuri semnificative în depozite, ceea ce înseamnă bani imobilizaţi în stocuri.
De remarcat, ANRE motivează această obligație a operatorilor din piața de gaze naturale prin Ordinul ANRE 35/2016, care, la rândul său, se prevalează de prevederile prevederile art. 140 alin. (2) lit. a) și alin. (1) lit. q) și alin. (3) ale art. 143 din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012.
Practic, toate aceste prevederi au un singur scop: asigurarea continuității și securităţii în alimentarea cu gaze naturale a clienţilor finali, fie ei casnici, industriali sau termocentrale ce produc agent termic pentru căldura și apa caldă a populației.
De remarcat, Ordinul 35/2016 a fost emis înainte de prima liberalizare a pieței gazelor naturale (prin OUG 64/2016). Dar, având în vedere că piața, cel mai probabil, se va re-liberaliza începând cu 1 iulie 2020, nu înțelegem rostul acestor obligații de a stoca gaze naturale! Fie ANRE vrea să dea “o mână de ajutor“ celor patru mari (Petrom, Romgaz, Engie și E.On), fie vrea să ajute Transgaz! Pentru că nu înțelegem rostul acestor obligații!
Cea mai sigură formă de a avea continuitate în aprovizionarea cu gaze naturale o reprezintă contractul! Dacă un client nu-și plătește factura, furnizorul îi oprește gazele. Dacă un furnizor nu mai livrează gaze către un consumator, plătește penalități de nu va mai face așa ceva niciodată! Cel mai probabil, își va face singur stocuri, fără vreo obligație! Dar, dacă obligația se va menține, furnizorii vor “încărca“ factura clienților, tocmai motivând cu existența acestei obligativități!
Cealalată variantă o reprezintă “mâna de ajutor“ pentru Transgaz. Potrivit legislației în vigoare, precum și statutului companiei, „Transgaz este operatorul tehnic al sistemului naţional de transport (n.r. – de gaze naturale) şi răspunde de funcţionarea acestuia în condiţii de calitate, siguranţă, eficienţa economică şi protecţie a mediului înconjurător“. Altminteri spus, Transgaz răspunde de siguranța sistemului de transport al gazelor. În aceste condiții, Transgaz ar trebui să-și asigure gazele pentru echilibrarea sistemului și pentru buna funcționare a acestuia. Așa după cum procedează Transelectrica, operatorul sistemului de transport al energiei electrice, care cumpără energie pentru a asigura buna funcționare a sistemului energetic național. De remarcat, Transgaz nici măcar nu apare pe lista ANRE! N-are nicio obligație de stocare, deși are obligația de a asigura siguranța sistemului național de gaze!
De aceea considerăm că legislația în domeniu trebuie modificată! Practic, fiecare ar trebui “să-și vadă de treaba lui“! Pentru că un furnizor responsabil va stoca gaze naturale, atât cât are nevoie, cu voia sau fără “voia“ ANRE! Iar Transgaz, după modelul Transelectrica, îi “va penaliza“ pe cei care produc dezechilibre în sistem! Dar, pentru aceasta, va rebui, la rândul său, să-și facă stocuri de gaze naturale! Cu o condiție: legislația să-i permită!
