Ministerul Energiei pare că s-a hotărât să facă vara sanie, aşa cum este şi normal. De altfel, a şi elaborat un proiect de Hotărâre de Guvern privind Programul de iarnă, astfel încât să se asigure funcţionarea sigură şi stabilă a Sistemului Electroenergetic Naţional (SEN) în mod permanent. Dar, în chiar Nota de fundamentare a proiectului se menţionează că, dacă va fi o iarnă grea, producţia internă de electricitate s-ar putea să nu acopere cererea! De altfel, recent, preşedintele ANRE, Dumitru Chiriţă, spunea că, din circa 22.000 MW putere instalată în producerea de energie electrică, funcţionali cu adevărat sunt numai 14.000 MW. Reamintim, în România există 5.000 MW instalaţi în regenerabile, care au o funcţionare intermitentă. Astfel, dacă va fi o iarnă în care vântul nu va bate sau va bate foarte tare, centralele eoliene nu vor funţiona, iar dacă va fi noapte – nici cele fotovoltaice. Aşa că, sistemul energetic naţional nu se va putea baza decât pe cei 9.000 MW instalaţi în centrale clasice. Dar, în astfel de perioade, creşte foarte mult şi cererea. Dacă în România se va ajunge la un consum de 10.000 MWh, iar toată regiunea va fi cuprinsă de frig, nu vedem de unde se vor importa minim 1.000 MWh! Şi, colac peste pupăză, se pune şi problema închiderii centralelor pe cărbune, din cauza poluării. Adevărat, nu “mâine”, dar în următorii 10 ani, nu ne vom mai putea baza nici pe acestea. Şi este vorba de circa 5.000 MW instalaţi. Aşa că, dacă vara ne facem sanie, ar trebui să ne apucăm imediat şi de cnstrucţia de noi capacităţi de generare a energiei! Şi de dezvoltarea de noi capacităţi de înmagazinare a gazelor naturale. De altfel, acelaşi Dumitru Chiriţă spunea că, în cel mai scurt timp, România ar trebui să-şi dubleze capacitatea de înmagazinare, să ajungă la 6 miliarde metri cubi pe an.
Asigurarea energiei electrice şi a celei termice va necesita o finanţare totală de 4,37 miliarde de lei (circa 900 milioane euro) pentru perioada 1 noiembrie 2019 – 31 martie 2020, potrivit unui proiect de hotărâre de Guvern iniţiat de Ministerul Energiei.
Din total, 3,14 miliarde de lei reprezintă suma necesară pentru asigurarea combustibilului aferent producţiei de energie şi 1,23 milioane de lei – pentru lucrările de reparaţii (538 milioane de lei pentru reparaţii la centrale şi 700 de milioane de lei pentru reţelele de distribuţie şi transport energie electrică).
În Nota de fundamentare, iniţiatorii proiectului au arătat că, pentru iarna următoare, Dispeceratul Energetic Naţional (DEN) ia în calcul o creştere cu 2,2% a consumului de electricitate.
„Ţinând cont de evoluţia consumului de energie electrică de la începutul anului până în prezent, de inexistenţa unor semnale privind apariţia de noi agenţi economici cu consum relevant de energie electrică, de faptul că scenariul DEN este astfel construit încât să ia în considerare un scenariu cu temperaturi în jurul mediilor lunare multianuale, estimarea de creştere medie a consumului luat în calcul pentru perioada 1 noiembrie 2019 – 31 martie 2020 este de 2,2% faţă de consumul realizat în perioada noiembrie 2018 – martie 2019”, se arată în Nota de fundamentare.
În document se arată şi că, în perioada de iarnă, pot avea loc disfuncţionalităţi în reţeaua de transport gaze naturale, respectiv scăderea presiunii, fie din cauza creşterii consumului casnic de gaze naturale pe fondul temperaturilor scăzute, fie din lipsa unor cantităţi suficiente a gazelor din import.
Această situaţie poate conduce la reducerea producţiei de energie electrică în termocentralele cu funcţionare pe gaze naturale, o parte dintre acestea urmând să treacă la utilizarea de păcură.
În aceste condiţii, se impune colaborarea cât mai strânsă a celor doi operatori de transport şi sistem – Transgaz şi Transelectrica – în vederea funcţionării echilibrate a sistemului energetic naţional şi a sistemului de gaze naturale, recomandă specialiştii din minister.
„Analizând valorile estimative lunare şi având în vedere evoluţia producţiei interne de energie electrică din iarna anterioară, se constată că închiderea balanţei producţie – consum va fi sensibil influenţată de producţiile din surse regenerabile şi că, în condiţii meteorologice deosebite, pot exista perioade de neacoperire a vârfurilor de consum de energie electrică din producţia internă”, se mai precizează în Nota de fundamentare.
Îm România, avem energie puţină şi scumpă
România a importat cu 80% mai multă electricitate în primele trei luni ale acestui an, comparativ cu perioada similară a anului trecut, în timp ce exporturile au scăzut la jumătate, potrivit ultimului raport de monitorizare a pieţei de energie electrică, realizat de Autoritatea Naţională de Reglementare în Energiei (ANRE).
Astfel, dacă în ianuarie-martie 2018, importurile au fost de 0,63 TWh, în primele trei luni din acest an au urcat la 1,13 TWh. În acelaşi timp, exporturile au scăzut de la 1,83 TWh, la 0,86 TWh. Consumul intern a scăzut cu 2,7%, de la 15,15 TWh la 14,75 TWh.
Consumul utilizatorilor casnici în regim concurenţial a fost mai mare cu 80%, în timp ce utilizatorii care plătesc preţuri reglementate au consumat cu 17,8% mai puţină electricitate. Consumul agenţilor economici a scăzut uşor, cu 1,1%.
Producţia de energie electrică a fost de 15,45 TWh, principala sursă fiind cea hidro, cu 26% din total, urmată de cărbune – 22%, nuclear – 19%, gaz – 15%, eolian – 13%, fotovoltaic – 1,7%, biomasă – 0,17, păcură – 0,02%.
De altfel, şi Comisia Naţională de Prognoză (CNP) anunţa, în acest an, importurile de energie electrică se majorează cu 18,9% faţă de cele de anul trecut. Este adevărat că, pentru perioada 2020 – 2022, acestea rămân constante, potrivit prognozelor.
Ceea ce înseamnă fie că în România preţurile sunt mai mari faţă de cele consemnate în ţările din jur şi atunci se importă, pentru că este mai convenabil. Fie înseamnă că România nu mai este capabilă să-şi satisfacă cererea internă, cel puţin nu în perioadele de vârf de consum, şi atunci importă.
Indiferent care ar fi motivaţia, un lucru este cert: în România, avem energie puţină şi scumpă!
Şi va continua să se scumpească! Preţul pe piaţă este dat de cea mai scumpă tehnologie. Iar, în prezent, aceasta este cea produsă pe bază de cărbune. Pe lângă costurile normale, de extracţie a cărbunelui şi de generare a energiei, se adaugă şi cele cu plata certificatelor de carbon, introduse de Comisia Europeană pentru a elimina producţia poluantă de electricitate, în vederea limitării schimbărilor climatice produse de emisiile de gaze cu efect de seră. Dacă, la începutul anului trecut, certificatele CO2 se tranzacţionau la niveluri de aproximativ 7 euro, acum au ajuns la 17 euro! Termocentralele pe cărbune trebuie să achiziţioneze un certificat pentru fiecare megawatt produs. Chiar dacă autorităţile de la Bucureşti se gândesc la o schemă prin care producătorilor de energie şi marilor consumatori să li se compenseze o parte din costurile cu certificatele de carbon, preţul energiei electrice va continua să crească!
Alte state membre fac eforturi pentru a elimina producţia pe cărbune. Olanda vrea ca, la nivelul Uniunii Europene să se impună un preţ minim de 30 euro/certificat CO2 începând cu anul 2021, preţ care va creşte la 125 și 150 de euro.
Germania îşi propune ca, până în 2038, să abandoneze în totalitate cărbunele, care reprezintă, în prezent, aproximativ o treime din producția de energie electrică. Dar, tot până în 2038, regiunile care sunt în prezent implicate în extracția de lignit vor primi fonduri în valoare de 26 de miliarde de euro pentru a genera o schimbare structurală profundă. Adică aproximativ 1,3 miliarde de euro anual. În prezent, aproximativ 20.000 de cetățeni germani sunt direct dependenți de industria cărbunelui, în special în regiunile Brandenburg, Renania de Nord-Westfalia, Saxonia și Saxonia-Anhalt, regiuni care vor beneficia de aceste fonduri.
În România se discută ca, până în 2030 (cu 8 ani mai devreme ca în Germania) să se renunţe la cărbune. Despre alocarea de fonduri pentru tranziţia de la cărbune la producţia de energie cu emisii mai scăzute de carbon, precum şi despre reconversia profesională a minerilor nu se discută nimic! În România, încă aproximativ un sfert din producţia de energie electrică este realizată pe bază de cărbune.
Astfel, România are nevoie de noi capacităţi de producţie a energiei electrice, care să acopere necesarul intern, la preţuri decente! O soluţie o reprezintă construcţia de noi termocentrale pe gaze.
Comisia Naţională de Prognoză anunţa că, în anul 2022, producţia internă de gaze naturale creşte cu aproape 17 procente (de la 8,3 milioane tone echivalent petrol, la 9,7 milioane tep), ceea ce presupune că începe producţia de gaze naturale din Marea Neagră!
