Aviaţia intră în clubul industriilor care trebuie să se supună regulilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră impuse prin Protocolul de la Kyoto şi de directiva comunitară în domeniu. Măsurile sunt dintre cele mai diverse şi merg de la calitatea carburanţilor şi planificarea zborurilor şi până la limitarea numărului de ziare din avioane ca să scadă greutatea şi, implicit, cantitatea de carburant utilizată.
Chiar dacă prima perioadă de aplicare a Protocolului de la Kyoto se termină în 2013, de anul viitor zborurile intracomunitare vor trebui să respecte principiile acestui document. De aceea, a fost aprobat Planul naţional de acţiune privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în domeniul aviaţiei civile pentru perioada 2011-2020, printr-un Ordin comun al ministrului Transporturilor şi Infrastructurii şi cel al Mediului şi Pădurilor, nr. 1801 din 29 iunie 2011. Domeniul aviaţiei a intrat în acest „club” ca urmare a ritmului mare de creştere, cel mai mare din transporturi.
Emisii mondiale
Raportul special privind aviaţia şi atmosfera globală, solicitat de către Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (OACI), din 2007, a ajuns la concluzia că emisiile totale de CO2 din acest sectorul reprezintă aproximativ 2% din emisiile globale de gaze cu efect de seră, iar nivelul emisiilor de CO2 din aviaţie va creşte cu aproximativ 3-4% pe an, dacă se ţine seama de ritmul de dezvoltare al sectorului aviaţiei.
„Recunoscând necesitatea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, OACI a convenit asupra unui obiectiv colectiv până în 2020 de plafonare a acestor emisii provenite din aviaţia internaţională, acceptând totodată că statele membre ale Uniunii Europene (UE) sau organizaţiile regionale pot implementa măsuri mai ambiţioase pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră”, se arată în ordinul ministerial. Astfel, în cadrul Adunării Generale OACI din 2010 a fost adoptată Rezoluţia prin care statele membre se angajează să aibă o creştere a eficienţei utilizării combustibilului de 2% pe an.
Program pentru cer curat
La nivelul UE, au fost demarate mai multe programe prin care să se atingă ţintele de reducere a emisiilor CO2. „Clean Sky„, program-cadru de cercetare în aeronautică şi lansat pentru perioada 2007-2013, beneficiază de un buget de 1,6 miliarde de euro, finanţarea fiind asigurată 50% de către Comisia Europeană şi 50% de parteneri din industrie şi cercetare. Obiectivele Clean Sky, pentru 2020, se referă la înjumătăţirea emisiilor de CO2 şi a nivelului de zgomot, precum şi la reducerea cu 80% a emisiilor de NOx pentru tot transportul aerian
Contribuţiile româneşti în cadrul programului Clean Sky se regăsesc în proiectele „Avionul verde regional” (Green regional aircraft) şi „Avionul cu aripă fixă inteligentă” (Smart fixed wing aircraft)”, precizează documentul.
Aterizare lină
Programul SESAR (Single European Sky ATM Research) are ca scop atingerea a 4 ţinte de performanţă: triplarea capacităţii sistemelor de management al traficului aerian (ATM) în Europa, îmbunătăţirea siguranţei cu un multiplu de 10, reducerea cu 10% a impactului fiecarui zbor asupra mediului, înjumătăţirea costurilor cu ATM.
Unul dintre proiectele derulate începând cu iunie 2009 sub programul SESAR este şi MINT (Minimum CO2 in Terminal Manooeuvring Area). Proiectul MINT a demonstrat că există reale disponibilităţi de reducere a consumului de combustibil şi a emisiilor de CO2 prin aplicarea unor proceduri corespunzătoare în cadrul sistemelor actuale de trafic aerian. De exemplu, prin aplicarea unei proceduri de aterizare continuă (continuos descent operation) la nivelul Europei s-ar economisi anual 150.000 de tone de combustibil, respectiv aproape 500.000 tone de CO2.
Comerţ cu CO2
Schema europeană de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră (EU – Emissions Trading Scheme) pentru aviaţie a fost introdusă prin Directiva 2008/101. Pentru a evita denaturarea concurenţei şi pentru a îmbunătăţi eficienţa ecologică, începând cu anul 2012, vor fi incluse şi emisiile de gaze cu efect de seră provenite de la toate zborurile care aterizează şi decolează de pe aerodromurile din spaţiul UE.
Conform studiului de impact elaborat de Comisia Europeană, prin implementarea Directivei 2008/101, până în 2020 emisiile de gaze cu efect de seră generate de aviaţie se pot reduce cu mai mult de 45%, reprezentând aproximativ 183 milioane tone CO2 anual.
Potrivit directivei, operatorii de aeronave sunt responsabili pentru conformarea cu obligaţiile care le revin. În 2011, schema va acoperi numai zborurile intracomunitare, iar începând cu 2012 toate zborurile pe de aeroporturile comunitare. Alocarea certificatelor se va face pe baza unor reguli armonizate la nivelul UE, pe baza emisiilor istorice generate de sectorul aviaţie în perioada 2004-2006. Operatorii nu pot funcţiona în lipsa acestor certificate, corespunzătoare emisiilor din activitate; dacă nu există numărul necesar de certificate, penalităţile se ridică la 100 de euro pentru fiecare certificat lipsă.
Pentru perioada 1 ianuarie 2012 – 31 decembrie 2020, operatorii pot solicita alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră cu „titlu gratuit”, cu condiţia monitorizării şi raportării emisiilor în anul de monitorizare 2010.
Pentru perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2020, 15% din certificate vor fi dobândite prin licitaţie.
Operatorii din aviaţie au la dispoziţie mecanismele prevăzute de Protocolul de la Kyoto pentru îndeplinirea obligaţiilor. Operatorii pot utiliza unităţi de reducere a emisiilor (ERU) din proiecte de tip JI (Joint Implementation) şi certificate de reducere a emisiilor (CER) din proiectele de tip CDM, până la cel mult 15% din numărul de certificate pe care trebuie să le deţină.
România în viitor
Traficul aerian din România a cunoscut o creştere importantă, majorându-se de peste 5 orin în perioada 1990-2010. Prognozele emise de Organizaţia Europeană pentru Siguranţa Traficului Aerian (EUROCONTROL) estimează pentru România o creştere a traficului pentru anul 2011 de 5,2%, precizează ordinul ministerial. De asemenea, prognozele pe termen lung emise de EUROCONTROL (2010-2030) prevăd o creştere medie anuală a traficului în spaţiul aerian al României de 5-6%. Totodată, se estimează că, prin introducerea aviaţiei în schema de comerţ cu emisii (ETS), începând cu anul 2012, creşterea traficului va înregistra o reducere de aproximativ 0,3%.
Obiective româneşti
Planul naţional de acţiune privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în domeniul aviaţiei civile pentru perioada 2011-2020 ţine seama de evoluţia şi impactul acestui sector la nivel global. Pe plan global, au fost identificate principalele domenii în care trebuie acţionat pentru reducerea emisiilor: economic, cu măsuri de piaţă „Market Based Measures” (EU ETS, taxe, offset/compensare emisii); operaţional, precum aplicarea unor proceduri de zbor eficiente şi reducerea greutăţii aeronavelor; tehnologic, ceea ce include înnoirea flotei, combustibili alternativi, tehnologii şi echipamente eficiente; infrastructură şi domeniul legislativ.
Analizele făcute la nivel internaţional au indicat faptul că aplicarea acestor măsuri s-ar cuantifica prin reduceri ale emisiilor de CO2 până în 2020 astfel: înnoirea flotei companiilor aeriene – 21%; operaţional – 3%, infrastructură – 4%; tehnologic – 6%. Pentru conformare, se estimează că, în perioada 2020 – 2025, companiile aeriene vor avea nevoie să achiziţioneze de pe piaţă aproximativ 90 milioane tone CO2, reprezentând costuri suplimentare de 7 miliarde de dolari/an.
Măsuri contra poluării
Planul naţional de acţiune privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în domeniul aviaţiei civile pentru perioada 2011-2020 prevede îndeplinirea obiectivelor ce le revin operatorilor de aeronave prin participarea la schema EU ETS; îmbunătăţirea eficienţei utilizării combustibilului de aviaţie cu cel puţin 2%/an; îndeplinirea angajamentului de reducere a emisiilor CO2 cu cel puţin 20% până în anul 2020, faţă de nivelul emisiilor din anul 1990; plafonarea emisiilor de CO2 începând cu 2020. Planul merge mai în amânunt şi impune o serie de acţiuni, de la implementarea conceptului A-CDM (Airport Collaborative Decision Making – luarea unor decizii comune prin colaborare) pe toate aeroporturile cu trafic semnificativ pentru România, şi până la descongestionarea traficului în aeroport, implicit reducerea nivelului de zgomot, sau aterizarea cu flaps minim, acolo unde este posibil.
