Tarifele la gaze vor creşte dacă reţeaua de distribuţie va fi dezvoltată astfel încât întreaga ţară să fie racordată la sistemul de gaze, iar acest lucru va fi greu de acceptat pentru populaţie, a declarat Otilia Nuţu, specialist în energie în cadrul Expert Forum, cu ocazia unei dezbateri pe tema gazelor care vor fi extrase din Marea Neagră, organizatăă de USR.
„Va fi destul de greu de acceptat pentru public ideea că vor trebui să crească tarifele de distribuţie pentru a asigura pe termen lung racordarea întregii ţări la reţeaua de gaze. Şi nici nu ştim dacă ne dorim asta, adică trebuie să ne gândim pe termen foarte lung dacă vrem să asigurăm înlocuirea combustibilului folosit acum în gospodării cu gaze sau cu energie electrică. Trebuie făcută o analiză foarte serioasă în acest sens, nu să aruncăm aşa, în piaţă, nişte ipoteze care sunt foarte greu de susţinut”, a spus ea.
Nuţu a amintit că România nu are nici în acest moment o strategie energetică naţională, deşi autorităţile se chinuiesc să facă acest lucru de zece ani.
„În plus, există o încercare foarte stângace în legislaţia actuală de a forţa cumva rămânerea unei cantităţi de gaze pe piaţa românească, prin acea obligativitate de tranzacţionare a 50% din producţie pe bursa de gaze românească. Însă această formulă, după părerea mea, nu rezolvă nimic, adică nu înseamnă că gazul va rămâne în ţară, pentru că un furnizor străin poate foarte bine să îşi facă o firmă în România, să cumpere gaze pe bursă şi apoi să exporte, e foarte simplu”, a mai spus Nuţu.
Pe de altă parte, producătorii de gaze din România pot încheia contracte cu consumatori mari din Ungaria, spre exemplu, fără a încălca acest articol, întrucât tranzacţia nu se realizează pe piaţa angro, a completat ea.
Pe de altă parte, Radu Dudău, director al organizaţiei Energy Policy Group (EPG), este de părere că România va plăti costuri reputaţionale foarte mari, dar şi costuri care vor rezulta din acţiunile de arbitraj înaintate de companiile petroliere, dacă acestea vor stopa investiţiile în perimetrele de gaze concesionate în Marea Neagră.
El a arătat că, în 2010, când companiile petroliere au semnat acordurile de concesiune cu Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM), au primit asigurări privind stabilitatea cadrului fiscal, însă, de atunci, în anul 2013 au fost introduse două impozite noi, cel pe profiturile extraordinare din dereglementare, plus 0,5% impozit pe producţia de hidrocarburi lichide asociate producţiei de gaze.
„Acestea au ridicat România destul de repede în prima parte a clasamentului privind impozitarea la nivel european în sectorul petrolier. Pentru că ne apropiem de momentul unei decizii, operatorii din Marea Neagră au toate datele geologice pentru a-şi întemeia o decizie de investiţii, dar aşteaptă clarificarea regimului fiscal, legea offshore era necesară, dar mesajul companiilor a fost că aceşti termeni din lege nu le convin”, a susţinut Dudău.
El a mai spus că în spaţiul public au fost vehiculate tot felul de sume care nu au nicio legături cu realitatea în legătură cu beneficiile statului român în urma acestor proiecte.
„S-a vorbit de impozite de ordinul a zecilor de miliarde de euro, însă analize mai aşezate ne arată că impozitarea, care merge la 50% din profit atunci când preţul gazelor ar ajunge la 190 de lei pe MWh, va aduce 3-4 miliarde de euro venit suplimentar statului român, adică o sumă importantă, care depinde însă de evoluţia pieţei de gaze”, a adăugat expertul EPG.
Potrivit acestuia, dacă investitorii vor alege să nu investească mai departe în aceste proiecte, statul român va avea de pierdut pe mai multe paliere.
„Să ne uităm la reversul medaliei, ce se întâmplă dacă statul nu oferă un deal acceptabil, pentru că investitorii vor dori să aibă condiţii acceptabile, deductibilităţi – noua lege va trebuie să acopere toate investiţiile făcute de la început pentru ca noul deal fiscal să fie acceptat, este de neînchipuit că ar fi acceptaţi noii termeni în alte condiţii. Dacă în cele din urmă deal-ul nu se mai face, costurile reputaţionale vor fi foarte mari pentru România şi vor fi şi costuri care vor rezulta din arbitraj. Dacă, aşa cum cred eu, deal-ul se va realiza totuşi, statul român va câştiga nişte bani importanţi, aceasta, repet dacă va oferi deductibilităţile cerute de companii”, a susţinut Dudău.
Reamintim, operatorii din Marea Neagră (Exxon, OMV, Lukoil, Romgaz, Black Sea Oil and Gas) ar putea lua în acest an decizia de a investi în perimetrele offshore, însă aşteaptă finalizarea cadrului legislativ.
La începutul lunii august, preşedintele Klaus Iohannis a trimis Parlamentului, spre reexaminare, Legea privind unele măsuri necesare pentru implementarea operaţiunilor petroliere de către titularii de acorduri petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore.
„Considerăm că legea supusă reexaminării se impune a fi reanalizată de Parlament din perspectiva stabilităţii şi predictibilităţii pe termen lung a cadrului legal aplicabil acestui sector şi pentru evitarea potenţialelor efecte negative. Totodată, apreciem că prevederile legii supuse reexaminării ar trebui să cuprindă dispoziţii clare, lipsite de echivoc şi cu perspectivă durabilă, astfel încât să fie asigurat cadrul necesar dezvoltării parteneriatului stat-investitori, în sensul asigurării predictibilităţii necesare, iar economia românească să beneficieze pe termen lung de pe urma exploatării resurselor naturale din perimetrul Mării Negre”, se arată în cererea de reexaminare.
