Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) pregăteşte o Ordonanţă de Urgenţă care prevede “decuplarea” preţurilor la gaze plătite de populaţie de cele plătite de agenţii economici. Ordonanţa va fi promovată în Guvern de Ministerul Economiei. Astfel, consumatorii casnici vor primi doar gaze din producţia internă, mai ieftine decât cele din import. Pe de altă parte, guvernanţii vor elimina subvenţiile la energia termică. Ceea ce înseamnă că unii români vor fi în continuare subvenţionaţi (cei care se încălzesc cu gaze), iar alţii – nu (cei care primesc căldură de la “radeţi”). Practic, prin noua legislaţie care se pregăteşte, autorităţile nu fac decât să introducă discriminări între români.
În prezent, piaţa gazelor este reglementată prin Legea 351/2004 (Legea gazelor). Printre altele, legea prevede “eliminarea subvenţionărilor încrucişate şi/sau a diferenţierilor nejustificate între tipurile de consumatori sau după tipul de utilizare a gazelor naturale”. Altfel spus, toată lumea, populaţie sau agenţi economici, ar trebui să plătească corect, fără ca, de exemplu, industria să plătească mai mult, pentru a ajuta populaţia.
De altfel, tot legea interzice „orice practici care utilizează sistemele de preţuri şi tarife ca instrumente de protecţie socială şi/sau pentru subvenţionarea directă sau indirectă a consumatorilor”. De asemenea, legea interzice „limitarea sau diminuarea preţurilor şi a tarifelor pe considerente de politică socială sau antiinflaţionistă; asigurarea de către stat a unui anumit nivel de protecţie socială pentru unele categorii de consumatori se va realiza prin acordarea de subvenţii sau de ajutoare direct acestora”.
În plus, în lege se prevede că, „pentru acoperirea necesarului de gaze naturale, toţi consumatorii au dreptul de a fi alimentaţi cu gaze naturale în aceeaşi structură intern/import a surselor”.
Această prevedere a fost necesară pentru că România produce aproximativ 70 – 80% din necesarul de gaze naturale, diferenţa fiind importată din Federaţia Rusă. Preţul gazelor interne (produse în proporţii egale de compania de stat Romgaz şi Petrom – deţinută de OMV Austria) este recomandat de ANRE şi a rămas neschimbat din februarie 2008 la 495 lei/ 1000 metri cubi (circa 175 dolari/1000 mc). În schimb, preţul gazelor de import a depăşit 400 dolari/1000 mc, iar preşedintele concernului Gazprom (care exportă în România) a anunţat preţuri de 500 dolari/1000 mc până la sfârşitul anului.
Din trimestrul IV 2009, furnizorii de gaze naturale tot cer ANRE să le fie recunoscute în preţul final la consumatori costurile cu importurile de gaze. De la circa 275 dolari/1000 mc în trimestrul III 2009, gazele importate de la Gazprom au depăşit 400 dolari/1000 mc în prezent şi vor ajunge la 500 dolari în trimestrul IV 2011. Această diferenţă nu a fost recunoscută de ANRE în preţul reglementat, ceea ce a făcut ca marii furnizori (EON, care deţine fosta Distrigaz Nord, şi Gaz de France (GDF) Suez, care deţine fosta Distrigaz Sud) să acumuleze pierderi de circa 200 milioane de euro.
Pe de altă parte, de la finalizarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, România s-a angajat să aducă preţul gazelor din producţia internă la un nivel comparabil cu cel de import. Adică să crească preţul. În plus, de ani de zile Petrom tot cere alinierea preţului gazelor din producţia internă recomandat de ANRE la cel cu care sunt aduse în ţară gazele ruseşti. Ceea ce nu s-a întâmplat.
În plus, Comisia Europeană a declanşat procedura de infringement împotriva României în privinţa pieţei gazelor naturale. ANRE reglementează un preţ pentru piaţa captivă. După cum arătam, Autoritatea n-a mai crescut preţul la gazele din producţia internă şi nici nu a recunoscut majorările de preţ ale gazelor din import. Ceea ce, evident, a făcut ca preţul gazelor să fie mai mic decât dacă ar fi fost o piaţă liberă. În plus, în România, orice consumator, indiferent cât este de mare, dacă „nu îi mai convine” preţul negociat cu un furnizor, poate să-i ceară acestuia să-i livreze gazele la preţ reglementat (mai mic decât cel de pe piaţa liberă). Această anomalie pe o piaţă concurenţială, cum ar trebui să fie şi cea din România, a declanşat procedura de infringement.
De asemenea, misiunea FMI, Băncii Mondiale şi Comisiei Europeane (CE), prezentă la Bucureşti pentru prima evaluare a acordului stand by de tip „precautionary”, cere insistent liberalizarea pieţei gazelor. Altfel spus, cere ca preţul gazelor din producţia internă „să nu mai fie recomandat” de ANRE, să fie recunoscute furnizorilor costurile cu importul de gaze, iar agenţii economici să nu mai poată cumpăra gaze la preţ reglementat, ci de pe piaţa liberă. Ceea ce este normal într-o economie de piaţă funcţională.
Ilegalităţi prezidenţiale
Autorităţile par să nu mai aibe încotro şi vor trebui să aplice cerinţele FMI, CE şi Băncii Mondiale. Dar, pentru ca „tranziţia” la o piaţă liberă a gazelor să fie mai uşor de suportat, vor „să decupleze” coşul de gaze (structura gazelor intern/import) al populaţiei de cel pentru industrie. Au fost mai multe „voci” care au cerut ca populaţia să fie alimentată doar cu gaze din producţia internă, iar ce rămâne să fie vândut agenţilor economici. Iar ANRE lucrează la o ordonanţă de urgenţă tocmai în acest sens.
Ceea ce, conform actualei Legi a gazelor, este „perfect ilegal”! Pe de o parte, pentru că toţi consumatorii, indiferent dacă sunt casnici sau non – casnici, au dreptul la acelaşi coş de gaze, adică aceeaşi structură import/intern.
Mai mult, preşedintele Traian Băsescu declara, sâmbătă, că „dacă pentru economie trebuie avut în vedere un calendar accelerat (n.r. – de liberalizare a pieţei gazelor), pentru populaţie nu este posibil un astfel de calendar. Dacă economia trebuie să stea în competiţie, populaţia nu poate sta în competiţie, datorită salariilor mult mai mici faţă de ţările din zonele euro. Trebuie să privim liberalizarea pe două paliere: economie şi populaţie”.
Ceea ce, din nou, este ilegal! Legea interzice clar „limitarea sau diminuarea preţurilor şi a tarifelor pe considerente de politică socială sau antiinflaţionistă”. Alimentarea populaţiei doar cu gaze din producţia internă, cât timp preţul acestora este mai mic decât cel de import, pe motiv că în România nu sunt salariile din Occident, reprezintă exact „limitarea sau diminuarea preţurilor şi a tarifelor pe considerente de politică socială”.
În plus, limitarea preţului la gazele plătite de populaţie ajută inflaţia (mai exact, o face „să nu explodeze”). Ponderea gazelor în indicele preţurilor de consum (n.r. – „unitatea de măsură” a inflaţiei) este mare, 320 puncte, astfel că orice majorare a preţului plătit de populaţie se resimte foarte puternic în inflaţie. Astfel, aprovizionarea populaţiei doar cu gaze din producţia internă, la preţuri mici, ajută Banca Naţională a României „să mai ţină inflaţia în frâu”.
Reamintim, la ultimul raport asupra inflaţiei, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, anunţa că prognoza de inflaţie a băncii centrale pentru sfârşitul anului a crescut de la 3,6%, la 5,1%. Totuşi, Isărescu preciza că noua prognoză nu cuprinde şi majorările la energie electrică, termică şi gaze naturale. Poate că ştia ceva?!
Debranşări în masă
Poate cea mai mare problemă cu care se vor confrunta autorităţile o reprezintă discriminarea introdusă prin aprovizionarea populaţiei doar cu gaze din producţia internă. Populaţia consumă circa 2,5 miliarde mc de gaze anual. Mulţi folosesc gazele doar pentru a pregăti mâncarea. Sunt, însă, suficient de mulţi cei care se şi încălzesc cu gaze. Pe de altă parte, sunt şi foarte mulţi români care primesc apă caldă şi căldură prin sistemul centralizat, adică de la „radeţi”.
Pe de o parte, autorităţile au anunţat că vor elimina subvenţiile la energia termică, cel puţin cele acordate de la bugetul de stat. Pe de altă parte, românii care se încălzesc cu gaze vor primi doar gaze ieftine, din producţia autohtonă. Astfel, în acelaşi bloc, în două apartamente identice, se vor plăti sume diferite pentru încălzire: poate şi 7 milioane de lei vechi pe lună la un apartament încălzit de Radet şi numai un milion de lei vechi la un apartament cu centrală proprie pe gaze. În aceste condiţii, nu va fi de mirare dacă vor avea loc debranşări în masă!
Mai mult, GDF – Suez (care deţine fosta Distrigaz Sud) a lansat (tocmai acum!) o campanie sub sloganul „Staţi la bloc? Este timpul să vă debranşaţi de la sistemul centralizat de încălzire!” Poate ştiu francezii ceva!
În plus, vom asista la noi concedieri în masă, de ordinul zecilor de mii de angajaţi la nivelul ţării, pentru că românii vor renunţa la „radeţi” şi vor trece la centrale de apartament. Cum nu va mai fi nevoie de sistem centralizat de încălzire, evident că toate aceste regii se vor închide, iar zeci de mii de oameni vor rămâne şomeri!
Sigur, pentru a evita o astfel de situaţie există şi varianta ca termocentralele care asigură agentul termic pentru „radeţi” să primească, la rândul lor, doar gaze din producţia internă. De altfel, s-a mai întâmplat: când Elcen Bucureşti s-a declarat consumator întreruptibil, a primit numai gaze autohtone. Problema este că aceste termocentrale produc, în acelaşi timp, şi energie termică, dar şi energie electrică. Cum va calcula ANRE ce procent dintr-un metru cub de gaze se utilizează pentru electricitate şi cât pentru energia termică este un mister pe care nici specialiştii nu-l pot desluşi! Şi, conform legislaţiei europene şi cerinţelor FMI nu va putea fi subvenţionată energia electrică livrată agenţilor economici. Iar electricitatea produsă din gaze ieftine, din ţară, are toate şansele să ajungă la „băieţii deştepţi”. Astfel, la prima vedere, pare imposibil ca termocentralele să primească numai gaze autohtone.
În concluzie, dacă autorităţile vor ca populaţia să nu sufere exagerat din cauza preţurilor majorate la gaze, au la îndemână o variantă existentă chiar în legea actuală: „asigurarea de către stat a unui anumit nivel de protecţie socială pentru unele categorii de consumatori se va realiza prin acordarea de subvenţii sau de ajutoare direct acestora”. Ceea ce este mult mai echitabil. Aprovizionarea întregii populaţii numai cu gaze ieftine, din producţia internă, înseamnă subvenţionarea tuturor românilor. Până la urmă, nu toată populaţia României are nevoie de subvenţii, măcar cei din „Top 300” al celor mai bogaţi români!
