Obligaţi la înfiinţarea “monştrilor” energetici

Deşi aproape toată lumea este împotriva înfiinţări celor două mega-companii naţionale, Electra şi Hidroenergetica, se pare că Guvernul nu are altă soluţie mai bună, în acest moment, pentru reducerea deficitului bugetar, decât înfiinţarea acestora!

Eurostat (biroul de statistică al Comisiei Europene) şi-a exprimat, recent, “rezerva faţă de calitatea datelor raportate de România din cauza incertitudinilor privind impactul anumitor companii de stat asupra deficitului bugetar, a modului de raportare în sistemul ESA 95 a categoriei «alte conturi de încasări şi plăţi», cât şi a naturii anumitor tranzacţii financiare şi consolidării fluxurilor intra-guvernamentale. Practic, Eurostat pune sub semnul întrebării nu numai nivelul deficitului bugetar şi, implicit, cel al datoriei publice, ba chiar şi anunţata ieşire din recesiune a României.

Potrivit metodologiei europene, o companie, în care statul deţine pachetul majoritar de acţiuni, nu este în stare să-şi asigure timp de trei ani venituri proprii (mai puţin subvenţii directe sau indirecte) peste 50% din cifra de afaceri trebuie transferată din sectorul concurenţial în cel guvernamental. Implicaţia principală se referă la faptul că nu numai subvenţiile alocate acestei companii apar în deficitul bugetar, ci şi totalitatea pierderilor înregistrate de acestea.

În România există 722 de companii de stat. “Marea găselniţă” a guvernanţilor a fost aceea că a inclus în veniturile operaţionale ale unora dintre aceste companii de stat subvenţiile indirecte (gratuităţi, reduceri, ajutoare), susţinând că ele sunt acordate populaţiei şi nu companiilor.

Nu mai merge aşa! De altfel, acesta este motivul pentru care noul acord cu FMI a extins lista companiilor de stat monitorizate.

Importanţa companiilor de stat

Companiile de stat sunt importante nu pentru că mai păstrează nişte locuri de muncă în organigrame stufoase (adică menţin şomajul în nişte limite acceptabile) sau pentru că sunt “băieţi deştepţi” care le căpuşează.

Conform noilor proceduri, acceptate inclusiv prin noul acord cu FMI, pierderile acestora intră în deficitul bugetar. În acordul de tip “precautionary” cu Fondul, anul acesta deficitul bugetar trebuie să fie de maxim 4,4%, iar anul viitor – 3%, iar datoria publică poate ajunge la cel mult 36,2%.

Cei mai mari datornici la bugetul general consolidat la finele primului trimestru sunt numai companii de stat, respectiv CNH, Compania Naţională CFR SA, Electrificare CFR SA, CFR Marfă şi SNLO. Aceste companii cumulează obligaţii restante către bugetul statului de 6,78 miliarde lei. De remarcat, deficitul bugetar înregistrat în primul trimestru a fost de 5,2 miliarde de lei.

Cel mai mare datornic la bugetul general consolidat rămâne Compania Naţională a Huilei Petroşani (CNH), de la care statul are de recuperat 3,98 miliarde lei, din care 2,16 miliarde lei reprezintă obligaţii către bugetul asigurărilor sociale.

La rândul său, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia (SNLO)  are datorii de 268 milioane lei. Un alt mare restanţier este Termoelectrica, cu 48 milioane de lei (reprezentând majorări şi penalităţi) la bugetul de stat. În plus faţă de aceste datorii, unele dintre companii primesc subvenţii de la stat. Mai mult, unele dintre companii au trecute în bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2011 pierderi (de exemplu, CNH şi-a bugetat pierderi de aproape 200 milioane de lei noi). Reamintim, după noile proceduri, toate subvenţiile şi pierderile acestor companii “se duc” în deficitul bugetar.

La sfârşitul anului 2009, existau 722 de companii cu capital majoritar de stat, care au raportat situaţii financiare la MFP, totalizând o cifră de afaceri agregată de aproape 50 de miliarde de lei. Consiliul Fiscal arăta că arieratele tuturor companiilor cu capital majoritar de stat totalizau, în iunie 2010, circa 4,8% din PIB. Primele 10 companii de stat clasate din punctul de vedere al plăţilor restante concentrează circa 67% din totalul arieratelor companiilor de stat, beneficiază de circa 37% din subvenţiile totale acordate acestora şi produc peste 66% din pierderile companiilor de stat. Chiar şi companiile de stat care au solvabilitate pozitivă beneficiază de subvenţii mari (circa 63% din subvenţiile totale acordate companiilor de stat), care îmbunătăţesc artificial situaţia lor financiară şi o parte semnificativă a lor au cash-flow-uri negative, care le erodează solvabilitatea”, mai arăta Consiliul.

Altfel spus, dacă se iau în calcul corect subvenţiile directe şi indirecte, multe dintre aceste companii nu îndeplinesc regula de 50%. Implicit, ele ar trebui cuprinse în sectorul bugetar, iar pierderile lor, cu tot cu subvenţii, în deficitul bugetar.

Astfel, pe de o parte, avem un acord cu FMI, pe care trebuie să-l respectăm. Pe de altă parte, Guvernul a păstrat 2015 ca dată la care România va adera la moneda unică europeană. Ca să intrăm în zona euro, trebuie să îndeplinim nişte parametrii de convergenţă, mai cunoscuţi sub numele de “criteriile de la Maastricht”. Conform acestora, datoria publică trebuie să fie sub 60% din PIB, iar deficitul bugetului cosolidat – sub 3% din PIB.

Ceea ce e greu de presupus că se va întâmpla, dacă pierderile, datoriile şi restanţele acestor companii intră la bugetul de stat.

Soluţia: Electra şi Hidroenergetica

Printre companiile de stat monitorizate prin acordul FMI se numără CNH, Termoelectrica, SNLO, Complexul Energetic Turceni, Electrocentrale Bucureşti, toate sub autoritatea Ministerului Economiei. Reamintim, potrivit metodologiei europene, o companie în care statul deţine pachetul majoritar de acţiuni nu este în stare să-şi asigure timp de trei ani venituri proprii (mai puţin subvenţii directe sau indirecte) peste 50% din cifra de afaceri trebuie transferată din sectorul concurenţial în cel guvernamental.

Astfel, dacă toate aceste companii ar face parte din alte structuri, chiar dacă ar primi în continuare subvenţii, nu ar mai fi probleme cu veniturile proprii! Reamintim, încă din aprilie 2010, Guvernul încearcă să înfiinţeze două mari companii, Electra şi Hidroenergetica, din care să facă parte aproape toţi marii producători de energie. Astfel, Electra ar fi urmat să fie formată din complexurile energetice Turceni, Rovinari şi Craiova, Nuclearelectrica, SH Râmnicu Vâlcea, SH Sibiu, SH Târgu Jiu, sucursale (fără personalitate juridică) din structura actualei Hidroelectrica, filiala Hidroserv Râmnicu Vâlcea, tot din structura Hidroelectrica, şi Societatea Naţională a Lignitului Oltenia (SNLO). Hidroenergetica, celălalt campion naţional, urma să fie alcătuită din Electrocentrale Deva, Electrocentrale Bucureşti, sucursale din structura Termoelectrica (S.E. Paroşeni şi Termoserv Paroşeni), sucursale din structura Hidroelectrica (SH Bistriţa, SH Buzău, SH Cluj, SH Curtea de Argeş, SH Haţeg, SH Porţile de Fier, SH Oradea, SH Sebeş şi SH Slatina), filiale ale Hidroelectrica (Hidroserv Bistriţa, Hidroserv Slatina, Hidroserv Porţile de Fier, Hidroserv Curtea de Argeş, Hidroserv Sebeş, Hidroserv Haţeg şi Hidroserv Cluj) şi o parte din Compania Naţională a Huilei (CNH), după restructurare.

Astfel, prin înglobarea marilor datornici în structuri alături de companii foarte rentabile, precum Hidroelectrica şi Nuclearelectrica, Guvernul n-ar mai avea probleme cu deficitul bugetar din cauza marilor datornici!

Până acum, înfiinţarea celor doi campioni naţionali a fost oprită de sindicate şi Fondul Proprietatea (care deţine titluri la unele dintre companiile ce urmează să fie înglobate în Electra şi Hidroenergetica) prin acţiuni în instanţă.