Ruşii “armează mitraliera” Gazprom. Românii riscă “să dârdâie” în case

Grupul rus Gazprom a anunţat că a trimis companiei energetice ucrainene Naftogaz o factură în valoare de 5,3 miliarde de dolari pentru gazele naturale pe care nu le-a achiziţionat anul trecut, în conformitate cu clauza „take-or-pay” din contractul convenit între cele două părţi, informează Reuters, preluată de Agerpres. Practic, apar primele semne că Rusia va opri furnizarea de gaze prin Ucraina, ceea ce va avea repecursiuni asupra consumatorilor europeni, inclusiv asupra celor din România!

Reamintim, de-a lungul timpului, “întâmplător”, fix în cele mai friguroase zile ale anului, din varii motive, ruşii “închid robinetul cu gaze” către Europa. Iar europenii “dârdâie de frig” în case. Gazprom a devenit, de ceva vreme, “braţul înarmat cu gaze” al Kremlinului. Gazprom a ajuns cel mai important instrument de propagandă internă al “ţarului Putin”. Şi nu numai. Imensul concern de gaze, construit cu migală de fostul “patron”, Viktor Cernomârdin (fost ministru al gazelor în vremea URSS-ului, fost prim-ministru al Rusiei până în 1998, dar, mai ales, fondator şi preşedinte al Gazprom), a fost “acaparat”, bucăţică cu bucăţică, de actualul “patron”, Vladimir Putin. Iar acum îl foloseşte nu numai pentru propagandă internă, ci şi ca să arate lumii întregi că Rusia nu poate fi ignorată. Ba, dimpotrivă. Europa importă, în prezent, circa 30% din necesarul de gaze, dar, în 2025, se preconizează că aproximativ 75% din necesar va fi importat. Iar cel mai mare furnizor de gaze al ţărilor comunitare este, în prezent, Federaţia Rusă, prin gigantul Gazprom. Şi, ca să arate că nu poate fi neglijată (şi, poate, cu nostalgia puternicului imperiu ţarist, dar şi a fostei URSS, a doua putere militară a lumii), Rusia îşi arată, din când în când, colţii. Gazul a devenit, în mâna Kremlinului, o armă mai puternică decât kalaşnikovul! Şi, evident, Kremlinul nu va renunţa la ea!

“Geniul răului”, Iosif Vissarionovici Stalin, dar şi urmaşii lui, precum Nikita Hrușciov şi Leonid Ilici Brejnev, “au reuşi“ “să îmbârlige iţele“ Uniunii Sovietice astfel încât, la peste 60 de ani de la moartea lui Stalin, lucrurile nu au cum să se liniştească. Aceştia au luat zone întregi de la o ţară membră a URSS şi au dat-o alteia, ceea ce a condus la toate aceste conflicte latente, de la Nagorno-Karabah, Abhazia, Oseţia de Sud, până la Transnistria, Crimeea şi estul Ucrainei. Pe de altă parte, încă din anii ’70, au început exporturile de gaze ruseşti spre Germania, Italia şi Franţa. Dacă gazul este rusesc, conductele spre Europa au fost construite prin Ucraina. Astfel, dacă Moscova are monopol asupra producţiei, Kievul avea monopol asupra conductelor de export pentru gaze. O dată cu destrămarea URSS şi apariţia noilor state, au apărut şi probleme legate de exportul gazelor ruseşti prin Ucraina. Ucrainenii au fost „obişnuiţi” fie să nu plătească deloc pentru gazele ruseşti pe care le importau (inclusiv prin furtul acestora din conductele de export), fie să le plătească la un preţ preferenţial, de multe ori şi de 3 ori mai ieftin decât cel pentru restul europenilor. Cum bugetul Federaţiei Ruse se bazează pe veniturile din exportul gazelor şi petrolului, Kremlinul, mai ales după venirea lui Putin la putere, nu şi-a mai permis aceste ”cadouri”. Aşa că a început să ceară bani Kievului: preţuri mai mari, mai apropiate de cele pentru Occident, dar şi pentru gazele ”subtilizate” din conducte. Cum nu s-au prea înţeles cu ucrainenii, ruşii au început să caute soluţii de ”ocolire” a Ucrainei, care să nu le afecteze livrările (şi, în consecinţă sumele de bani, dar şi influenţa) asupra ţărilor europene. Aşa au apărut Blue Stream (conductă care traversează Marea Neagră şi prin care Rusia asigură circa 65% din necesarul de gaze al Turciei), precum şi Nord Stream (gazoduct prin care este aprovizionată, în primul rând, Germania şi care trece prin Marea Baltică). Cert este că ambele proiecte, atât Blue Stream, cât şi Nord Stream, ocolesc Ucraina ca ţară de tranzit.

Astfel, pentru că, deşi ruşii au gazul, banii sunt la vest-europeni, Kremlinul nu vrea să supere Germania, Franţa, Olanda, Italia etc. Şi au rezolvat situaţia acestora prin construirea conductei Nord Stream, a cărei capacitate vor să o dubleze, prin Nord Stream II.

Nu acelaşi lucru se întâmplă cu ţările din sudul Europei. Furnizarea gazelor către România, Bulgaria, Grecia, Macedonia se face prin conducte care tranzitează Ucraina. Şi, cum ruşii “au ceva de împărţit” cu aceste ţări, în special cu România, pare că creează conflice cu Kievul, doar ca să oprească robinetul cu gaze. România nu sete deloc pe placul Kremlinului: are baze NATO, are scutul anti-rachetă de la Deveselu, are de partea sa istoria în privinţa Republicii Moldova. Primele semne au apărut deja. Acum o zi, la prima întâlnire cu preşedintele pro-rus de la Chişinău, Vladimir Putin i-a dăruit lui Igor Dodon o hartă a Moldovei „istorice”, cea de după Pacea de la Bucureşti din 1812, pe care Dodon a prezentat-o presei ruse. Dodon le-a mai spus jurnaliştilor ruşi că „jumătate din teritoriul actual al României este moldovenesc”!

Astfel, credem că ruşii, prin anunţul acestui nou conflict cu ucrainenii, “armează” Gazprom, să oprească gazele spre România, într-o perioadă extrem de geroasă, când producţia internă şi înmagazinările nu pot asigura decât aproximativ 80% din necesar. Restul de 20 de procente sunt importate de la Gazprom. Dar, fără gazele Gazprom (aproximativ 14 milioane mc pe zi), românii riscă să îngheţe în case.

Cel mai probabil, ruşii nu urmăresc, de fapt, decât “să dreseze” România spre o atitudine mai prietenoasă faţă de Moscova! Altminteri spus: români, aveţi gaze naturale să vă încălziţi dacă vă împrietenţi cu noi; dacă nu – nu!

Disputele Gazprom cu Ucraina

Potrivit clauzelor contractuale de tip „take-or-pay”, clienţii Gazprom sunt obligaţi să plătească pentru o anumită cantitate de gaze naturale, chiar dacă în realitate au achiziţionat o cantitate mai mică.

„În conformitate cu prevederile contractului, o factură în valoare de 5,319 miliarde de dolari a fost trimisă către Naftogaz”, se arată într-un comunicat de presă al Gazprom. Grupul controlat de statul rus precizează că factura acoperă perioada cuprinsă între al doilea şi al patrulea trimestru al anului trecut, iar Naftogaz are la dispoziţie 10 zile să plătească suma solicitată.

Cu toate acestea, Ucraina nu a mai achiziţionat gaze naturale din Rusia începând din luna noiembrie 2015.

Rusia a întrerupt de mai multe ori livrările de gaze naturale spre Ucraina: în anii 2006, 2007, 2008, 2009. În luna iunie 2014, Gazprom a impus Ucrainei să treacă la un sistem prin care trebuie să plătească în avans fondurile necesare pentru achiziţiile de gaze. În replică, compania ucraineană Naftogaz a făcut apel la Curtea de arbitraj de la Stockholm, în încercarea de a obţine o modificare retroactivă a contractului de tranzit al gazelor naturale convenit cu Rusia pentru perioada 2009-2019.