Uniunea Europeană şi-a anunţat, oficial, angajamentele privind obiectivele de reducere a emisiilor, aşa cum s-a stabilit prin Acordul de la Copenhaga susţinut de participanţii la summitul mondial din decembrie 2009. Printr-o scrisoare comună cu Preşedinţia spaniolă, Comisia a anunţat oficial dorinţa UE de a fi asociată la Acord şi a precizat, cu titlu informativ,
ţintele de reducere. UE şi toate statele membre, inclusiv România, a avansat un angajament unilateral de a reduce emisiile globale ale UE cu 20% faţă de nivelurile din 1990 şi o ofertă condiţionată de a creşte la 30% acest procentaj de reducere dacă şi alţi mari generatori de emisii sunt de acord să contribuie într-o proporţie corespunzătoare la efortul global de reducere.
Ţintele de reducere promovate de UE se înscriu în obiectivul strategic de a limita la sub 2 grade Celsius creşterea peste nivelul pre-industrial a temperaturii medii globale. Acordul de la Copenhaga recunoaşte opinia oamenilor de ştiinţă conform căreia încălzirea globală ar trebui limitată la mai puţin de 2 grade Celsius pentru a preveni schimbări climatice periculoase, dar nu include niciun obiectiv global de reducere a emisiilor în vederea respectării acestei limite, se arată într-un comunicat de presă al Comisiei Europene.
UE consideră că nivelul emisiilor trebuie să scadă sub cel înregistrat în 1990 cel puţin cu 50%, până în 2050, continuând să scadă şi după aceea. În conformitate cu constatările Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) al ONU, ţările dezvoltate, ca grup, ar trebui să-şi reducă emisiile cu 25-40% sub nivelurile din 1990 până în 2020, iar ţările în curs de dezvoltare ar trebui să obţină o reducere substanţială a ratei de creştere a emisiilor preconizată în prezent, cu 15-30% până în 2020.
Acordul de la Copenhaga
Acordul de la Copenhaga a fost principalul rezultat al conferinţei ONU privind schimbările climatice care s-a desfăşurat în capitala daneză în perioada 7-19 decembrie 2009. Acordul, de numai două pagini şi jumătate, a fost negociat în ultima zi a conferinţei de către liderii a 28 de ţări dezvoltate şi în curs de dezvoltare şi de Comisia Europeană. Aceste ţări generează peste 80% din emisiile globale de gaze cu efect de seră. Potrivit acestui acord, până pe 31 ianuarie 2010, participanţii urmau să-şi anunţe, unilateral, ţintele de reducere, finanţările şi, pentru statele în curs de dezvoltare, acţiunile naţionale pentru reducerea acestor emisii.
Semi-eşec
Termenul limită stabilit prin Acord a fost respectat de doar 61 de state, din care 27 membre UE. Marele avantaj este că ţintele avansate unilateral vin din ţările responsabile de trei sferturi din emisiile la nivel mondial. Cele mai aşteptate anunţuri vin din ţări precum SUA, Japonia şi cele patru naţiuni considerate cele mai „problematice” din acest punct de vedere: Brazilia, China, India şi Africa de Sud. SUA au fost destul de evazive, anunţând o reducere „de ordinul a 17%” faţă de 2005, ceea ce corespunde unei reduceri de 3% faţă de 1990, anul de referinţă pentru Protocolul de la Kyoto (n.r. – Acordul de la Copenhaga vrea să continue procesul de reducere a emisiilor instituit prin Protocol). Acelaşi anunţ a făcut şi Canada. Noua Zeelandă afirmă că nu va vorbi de nicio scădere în absenţa unui obiectiv global, iar, dintre ţările în curs de dezvoltare, China îşi reafirmă ţinta de 40-45%, faţă de 2005, iar India intenţionează o reducere cu 20-25% faţă tot de acelaşi an 2005, procent mult mai mic dacă s-ar raporta la 1990.
