Grupurile de lucru pe probleme de energie din cadrul Camerei De Comerţ şi Industrie a Franţei (CCIFER) au în lucru mai multe propuneri pentru armonizarea europeană a legislaţiei din România, echitatea şi eficienţa energetică. Printre propunerile pentru eficienţă se numără implementarea unui Contract Tip de “gestiune a energiei în clădiri”; iniţierea unui program operaţional românesc dedicat eficienţei energetice în clădiri, care să faciliteze accesul la finanţări europene; valorificarea cogenerării prin intermediul unui program naţional de modernizare a centralelor termice şi acordarea unei perspective pe termen lung investitorilor, prin asumarea unor angajamente ferme de către autorităţile publice (de exemplu, organizarea de licitaţii de către colectivităţile locale cu angajamente de performanţă, Reglementarea pieţelor energetice etc).
Astfel, pentru a avea facturi mai mici, ceea ce conduce la diminuarea poluării, dar şi la reducerea consumurilor de gaze naturale (ceea ce implică scăderea importurilor de gaze din Federaţia Rusă), experții CCIFER au avansat mai multe soluţii.
Prima soluţie, care conduce la scăderea cu aproape 50% a consumului de energie şi, implicit, a facturilor pentru cetăţeni, se referă la o serie de măsuri privind eficienţa energetică, ce sunt deja aplicate în ţări europene. În România, consumul mediu de energie din locuinţe este de 390 KWh/mp/an, faţă de media europeană, care este aproape jumătate: aproximativ 220 KWh/mp/an.
Specialiştii CCIFER au constatat că, specific României privind nivelul de eficienţă energetică a clădirilor este faptul că imobilele publice şi private sunt mari consumatoare de energie, problemele provenind de la izolarea exterioară, sistemele interne şi materialele utilizate. Cauzele sunt multiple: multe clădiri sunt vechi, cu instalaţii învechite, iar normativul în vigoare este mult mai permisiv decât în ţările europene. De aceea este nevoie de introducerea de reglementari noi, pentru a creşte utilizarea soluţiilor eficiente energetic. De asemenea, românii ar trebui conştientizaţi în privinţa beneficiilor eficienţei energetice a unei clădiri şi, în plus, este necesară o abordare orientată spre eficienţa energetică în gestiunea şi exploatarea clădirilor.
Aceste deficienţe au multe consecinţe nedorite: pierderi de energie, care sunt plătite de consumator în factură, lipsă de confort (în ciuda faptului că facturile sunt mari), costuri mai ridicate, efecte negative asupra mediului. În plus, consumul de energie creşte mai ales iarna, când resursele sunt mai reduse, ceea ce contribuie la creşterea importului de gaze naturale.
Contract pentru gestiunea energertică a clădirilor
Printre măsurile avansate pentru remedierea deficienţelor se numără introducerea unor reglementări de tip european, pentru a încuraja utilizarea de soluţii tehnice şi materiale care sunt eficiente energetic; demararea unui program de reabilitare a clădirilor, care să meargă mai departe de izolarea exterioară a clădirilor (ce se practică acum) şi să se treacă şi la reabilitarea sistemelor de încălzire. Se poate crea un POS energie (mai ales că există linie de finanţare europeană) şi se pot folosi bani comunitari pentru acest program.
În plus, se discută despre realizarea unui contract-tip de gestiune energetică a clădirii, după reabilitare. Contractul tip poate permite celui care asigură gestionarea instalaţiilor termice să finanţeze parţial sau total investiţiile şi să obţină profit din economiile de energie, asigurând, totodată, o reducere a costurilor facturilor pentru proprietar şi creşterea nivelului de siguranţă. Durata medie pentru acest tip de contract este de 5-12 ani şi prevede un nivel de eficacitate energetică a clădirii pentru acestă perioadă. Preţul poate să cuprindă o componentă fixă, pentru serviciile de gestionare a instalaţiilor, şi o componentă variabilă, pentru partea de furnizare a energiei, aceasta integrând câştigurile sau pierderile în termeni de economie de energie. Contractul poate, de asemenea, să cuprindă şi o evaluare anuală a îndeplinirii clauzelor.
Experţii CCIFER arată că acest contract ar putea fi semnat între proprietar şi administrator (pentru blocurile de locuinţe – asociaţia de locatari care administrează imobilul), pe baza unei evaluări a consumului, a măsurilor care trebuie luate pentru eficientizarea consumului, a sistemelor de încălzire şi de izolare etc. Contractul are obiective de eficienţă şi este verificabil anual. “Cine nu le respectă – plăteşte”, spun experţii CCIFER. Responsabilitatea administratorului poate fi împarţită cu responsabilizarea furnizorului soluţiei tehnice, care trebuie să se angajeze, prin contract, că lucrările pe care le face vor asigura un anumit consum energetic. În felul acesta ar exista şi un mod de verificare a certificatelor energetice – prin raportare la contract, o soluţie utilizată la nivel european.
O astfel de măsură poate contribui şi la reducerea consumului la nivel naţional, prin optimizarea consumului de-a lungul existenţei clădirii.
Actualizarea normativelor
O altă soluţie pentru încurajarea de noi construcţii sau a lucrărilor de reabilitare, care să permită o eficienţă energetică sporită, o reprezintă actualizarea reglementărilor în vigoare, conform normelor europene. În toate țările europene există reglementări naționale, în cadrul cărora sunt prevăzute cerințele obligatorii, care trebuie să fie respectate de construcțiile noi și de lucrările de renovare, în ceea ce privește consumul de energie pentru încălzire și pentru climatizare. În România, această reglementare este Normativul C 107/2005 – Calculul termo-tehnic al elementelor de construcție a clădirilor”, iar în Franța – «Réglementation thermique 2005». Experţii CCIFER sunt de părere că, dacă acest Normativ este modificat treptat, pentru a-l alinia normelor europene, atunci consumul de energie și nivelul emisiilor de gaze în domeniul construcțiilor vor scădea.
De remarcat, 4% din bugetul FEDER (Fondul European pentru Dezvoltare Regională) poate fi investit în renovarea clădirilor, ceea ce, pentru România ar echivala cu 359 milioane de euro în perioada 2007-2013. Comisia va propune, până la jumătatea anului 2011, stimulente pentru investiţii şi instrumente financiare inovatoare pentru a creşte eforturile în materie de economie de energie în domeniul transporturilor şi al clădirilor. În acest context, implementarea unui Program Operaţional Sectorial (POS) «Eficienţă Energetică a clădirilor» reprezintă o oportunitate pentru România în a se încadra în obligaţiile stabilite de UE în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, dezvoltarea energiilor regenerabile şi economia de energie.
Revizuirea politicilor comunitare în România la jumătatea perioadei ar presupune crearea acestui POS, în perioada 2014-2020, şi colaborarea cu organizaţiile profesionale în cauză. Acest POS ar putea cuprinde atât domeniul construcţiilor noi, cât şi pe cel al renovării clădirilor vechi şi al dezvoltării surselor noi de producţie de energie : energie regenerabilă, cogenerare de înaltă eficienţă.
“Dincolo de beneficiile energetice, un astfel de program poate duce şi la crearea de noi locuri de muncă, specializări noi pentru piaţa românească”, sunt de părere reprezentanţii CCIFER.
Dacă aceste măsuri ar fi aplicate, impactul pozitiv ar fi enorm: în primul rând s-ar diminua consumul de energie, ceea ce ar conduce la scăderea facturilor plătite de populaţie, dar şi de toţi consumatorii, în general, iar confortul românilor ar spori. De asemenea, s-ar moderniza acest sistem învechit şi s-ar dezvolta industria, datorită utilizării de materiale şi tehnologii noi. În plus, s-ar dezvolta piaţa muncii, prin crea de noi locuri de muncă, specializări, formări profesionale, recalificarea şomerilor, în domenii precum cel al firmelor de proiectare şi consultanţă, ecologizare, ar fi nevoie de mai mulţi arhitecţi, tehnicieni, specialişti în accesarea fondurilor comunitare etc.
80% dintre termocentrale au durata de viaţă depăşită
O altă soluţie avansată de grupurile de lucru ale CCIFER se referă la promovarea cogenerării de înaltă eficienţă. Romania are un sistem de cogenerare vechi, care nu mai dă randament. Conform Strategiei Energetice Naţionale pentru perioada 2011 – 2035, ce urmează a fi lansată în dezbatere publică, circa 80% dintre grupurile termoenergetice din România au fost instalate în perioada 1970 – 1980, în prezent depăşindu-şi, practic, durata de viaţă normată. Parcul de grupuri din termocentrale, din cauza tehnologiilor anilor ‘60 – ‘70 şi a uzurilor, au performanţe reduse, randamente în jurul a 30% – cu excepţia unor grupuri pe cărbune reabilitate, care ating 33%. Aceste randamente reprezintă 65 – 70% din randamentul grupurilor moderne, care funcţionează în prezent în cele mai multe ţări europene dezvoltate.
De asemenea, în Strategie se arată că sistemele actuale de alimentare centralizată cu căldură se caracterizează prin echipamente învechite, cu randamente scăzute (cele în cogenerare) şi cu pierderi mari la transport şi distribuţie. Eficienţa scăzută se datorează, pe lângă randamentele scăzute la generare, şi pierderilor foarte mari la transportul şi distribuţia căldurii (între 10 si 50% în unele cazuri) şi dispariţiei consumului industrial de abur şi apă fierbinte, care a condus la funcţionare cu regimuri neeconomice, respectiv la costuri mari de producţie şi distribuţie a energiei termice, scăderea calităţii serviciilor şi creşterea valorii facturii energetice pentru populaţie.
Mai mult de o treime din populaţia României locuieşte în cele 2.987.577 de apartamente situate în aproximativ 84.000 construcţii multietajate, amplasate în cvasitotalitatea lor în zone urbane.
Cogenerarea de înaltă eficienţă este un sistem care utilizează mai multe surse de combustibil pentru a genera energie, randamentul fiind mai mare cu 20 de procente faţă de producţia dintr-o singură sursă. Permite, de asemenea, scăderea consumului de gaz, prin înlocuirea cu alte resurse (ceea ce înseamnă o nouă reducere a importului de gaze).
La Ploieşti a fost construită o centrală nouă de cogenerare de către grupul Dalkia, iar rezultatul este acela că ploieştenii plătesc acum cel mai redus preţ pe gigacalorie din ţară
Soluţii din Hexagon
Prima soluţie pe care o are în vedere CCIFER se referă la modernizarea celor 30 de centrale de cogenerare existente în România. Se poate face cu fonduri private, cu fonduri europene, sau cu fonduri publice. Există cadru legal, iar, pentru atragerea de fonduri europene, este nevoie de crearea acelui POS (reamintim, estimarea este că, până în 2013, România poate cheltui 359 milioane euro din fonduri europene pentru eficienţă energetică şi cogenerare).
De altfel, în Strategia Energetică 2011 – 2035, “prima urgenţă o reprezintă reabilitarea sistemelor de alimentare centralizată cu căldură a marilor oraşe”. Până în 2035 vor trebui retrase din funcţiune în centralele de cogenerare grupuri însumând circa 3.900 MW, din care 60% până în 2020. Având în vedere că noile grupuri de cogenerare (cu puteri cuprinse între 10 şi 100 MW) vor fi în majoritate turbine cu gaze şi cazan recuperator şi, pentru oraşele mari – turbine cu gaz cu ciclu combinat (CCGT), dimensionate după principiul căldura conduce grupuri şi acoperind consumul de bază – circa 8.000 h/an, puterea instalată în noile unităţi va reprezenta circa 30% din cea retrasă din exploatare. Se are în vedere şi creşterea eficienţei la consumatorii rezidenţiali, prin reabilitarea termică a clădirilor. În aceste condiţii este necesară instalarea unei capacităţi totale în sistemele de cogenerare pentru încălzire urbană de 1350 – 1550 MW până în 2035, din care circa 700 – 800 MW până în 2020.
