Remus Borza
Într-un interviu acordat Focus-Energetic.ro, Remus Borza, şeful Euro Insol, firma care asigură administrarea judiciară a Hidroelectrica, afirmă că producătorul de energie electrică ar trebui listat la bursă pentru a fi protejat de diferitele interese ce pot apărea. El a precizat că ultima zi în care Hidroelectrica poate să iasă din procedura de insolvenţă este 20 iunie 2016. Totuşi, mai există 7 procese pe rolurile instanţelor din România care, dacă nu sunt finalizate până pe 20 iunie, pot pune Hidroelectrica într-o situaţie delicată. Pe de altă parte, Remus Borza crede că s-a creat un monopol privat la export, care prejudiciază companiile statului.
– Când poate ieşi Hidroelectrica din insolvenţă? Există vreun risc de faliment?
– Ultima zi în care mai poate fi în procedură de insolvenţă, conform legislaţiei, este 20 iunie 2016. Ipotetic, există un risc de faliment. Pe rolul instanţelor din România sunt 7 procese prin care „băieţii deştepţi” contestă tabelul creditorilor. Avocaţii acestora apelează la tot felul de tertipuri, de la contestarea experţilor, a expertizelor, la recuzări şi alte asemenea, pentru a prelungi termenele. Până acum, practic, nu ne-am judecat pe fond. Dacă până pe 20 iunie nu se dau sentinţe definitive în aceste procese, vreun judecător mai scrupulos ar putea constata neîndeplinirea articolulului privind creditorii din planul de restructurare (n.r. – ceea ce ar echivala cu intrarea Hidroelectrica în faliment). Şi asta în condiţiile în care, practic, Hidroelectrica nu mai este în insolvenţă. Acum este cea mai profitabilă companie din România! Faţă de momentul în care a intrat în insolvenţă (când avea datorii în valoare de 1,2 miliarde de lei şi o trezorerie netă negativă de 712 milioane de lei), în perioada 30.06.2012 – 31.12.2015, datoria financiară pe termen scurt s-a diminuat cu 813 milioane lei, echivalentul a 100%. În ceea ce priveşte serviciul datoriei financiare pe termen mediu şi lung, acesta a fost onorat la scadenţă, Hidroelectrica achitând către instituţiile financiar bancare creditoare rate de capital în cuantum de 340.406.169 euro, respectiv dobânzi şi comisioane în sumă de 34.835.459 euro. Practic, nu există datorii, iar creditorii au fost despăgubiţi la valoarea nominală a datoriei! Acum avem un profit operaţional de 500 milioane de euro şi un cash de 1,2 miliarde lei. Dacă n-am plăti „taxa de stâlp” 40 de milioane de euro anual şi 100 milioane de euro către Apele Române pentru apa uzinată, am avea un profit operaţional de 85% din cifra de afaceri! Astfel, putem spune că Hidroelectrica nu mai este, de fapt, demult în insolvenţă!
– Totuşi, legal nu poate ieşi din procedura de insolvenţă decât după finalizarea celor 7 procese. Ce se întâmplă?
– Au fost 75 de procese, iar din acestea mai sunt 7 pe rol; restul le-am câştigat. În aceste 7 procese, „băieţii deştepţi” cer 600 milioane de euro de la Hidroelectrica, pentru contractele încheiate şi denunţate în timpul insolvenţei. Nu numai noi am spus că aceste contracte sunt ilegale! Fiscul, de exemplu, a considerat că aceste contracte de vânzare a energiei către „băieţii deştepţi” s-au făcut la preţuri sub cel al pieţei. Mai mult, au calculat valoarea contractelor la preţul pieţei şi apoi au cerut impozit pe profit, un impozit suplimentar de 240 milioane de lei! Ba şi majorări şi penalităţi de întârziere la plata impozitului pe profit. DNA, Curtea de Conturi au constatat că aceste contracte nu sunt în regulă. Ultima instituţie a statului care a constatat ilegalitatea acestor contracte este Consiliul Concurenţei, care a amendat, recent, toate companiile, inclusiv Hidroelectrica. Practic, Legea concurenţei spune că aceste contracte sunt nule. Adevărul este că ANRE a acordat circa 1.000 de licenţe de furnizare unor companii. Dintre toate cele 1000, au fost „preferate” numai 10, incriminate şi de Concurenţă. Dar, cel mai probabil, vor să se ajungă la o negociere de tipul: „nu ne daţi 600 milioane de euro, cât cerem în procese; daţi-ne 50 milioane de euro”. Noi, însă, suntem convinşi că nu se va ajunge la o astfel de situaţie.
– Se discută ca, după ieşirea din insolvenţă, Hidroelectrica să fie privatizată. Care este opinia dvs în această privinţă?
– Cred că Hidroelectrica trebuie listată, ca să fie protejată! Nu sunt adeptul privatizărilor cu orice preţ! Mai mult, am demonstrat, la Hidroelectrica, că, atunci când se vrea, şi statul poate fi un bun manager. România, în ultimii 20 de ani, a cunoscut cel mai agresiv proces de dezindustrializare; a juns doar piaţă de desfacere. Multinaţionalele sunt cele care asigură cea mai mare parte a economiei. Sunt sectoare întregi care sunt deţinute de capitalul extern, cum sunt siderurgia, metalurgia, industria auto, distribuţia de gaze etc. În perioada 2008 – 2014, 66% din cifra de afaceri din România a fost realizată de companii cu capital străin, restul fiind realizat de companiile româneşti. Cu toate acestea, soldul profitului net al companiilor cu acţionariat extern a fost, în aceeaşi perioadă, de doar 2,5 miliarde de lei! Cât profitul pe 2 ani al Hidroelectrica! În schimb, firmele româneşti, care n-au beneficiat de acelaşi tratament şi facilităţi precum cele străine, au generat un profit de 55 miliarde de lei. Companiile româneşti dau bani la bugetul statului, pe când cele străine duc profitul afară. În plus, nu trebuie să ne vindem resursele. Războaiele secolului XXI se duc pentru resurse! Naturale, minerale sau alimentare. De aceea spun că sunt împotriva privatizărilor de dragul privatizărilor! La Hidroelectrica am demonstrat că şi companiile de stat pot fi profitabile. Cu o singură condiţie: să fie conduse de manageri profesionişti, nu în funcţie de carnetul de partid! OUG 109/2011 privind guvernanţa corporatistă este apă de ploaie! În privinţa listării Hidroelectrica, în acest moment, nici statul n-are nevoie de banii pe care i-ar obţine în urma privatizării companiei, nici compania n-are nevoie de bani. Dar, pentru ca Hidroelectrica să fie pusă la adăpost în perioada post-insolvenţă, cred că un pachet de acţiuni ar trebui adus la cota BVB. Mi-e teamă că fără această listare, va reîncepe „cooperativa” care a funcţionat şi înainte de insolvenţă. Listarea înseamnă transparenţă şi control. Acţionarii, care, chiar dacă sunt mulţi, sunt profesionişti. Eu recomand listarea a 15% din acţiunile Hidroelectrica. Nu sunt de acord să vindem tot, pentru că, dacă vindem tot, condamnăm generaţiile viitoare la sărăcie!
– Spuneţi că Hidroelectrica are bani. Ce recomandaţi să facă cu aceste sume?
– În primul rând vorbim de retehnologizarea marilor hidrocentrale. În două săptămâni, publicăm pe SEAP licitaţia pentru retehnologizarea CHE Vidraru, iar, până la ieşirea din insolvenţă – şi pentru celelalte mari centrale hidroenergetice, precum Mărişelu şi Râul Mare Retezat. Sunt şi lucrările de mentenanţă, dar, am constatat, nevoia reală este sub 200 milioane de lei anual. Anul trecut s-au realizat peste 2.100 lucrări de mentenanţă şi s-au utilizat aproape 150 milioane de lei. Pe de altă parte, am impresia că noi, românii, suferim de un complex de inferioritate, am cam stat „în pătrăţica” noastră. Avem o mentalitate de slugă, iar, după 1990 – de asistat! Parcă ne este frică să fim mari! Dar, totuşi, avem companii care au vocaţie de jucători regionali şi chiar globali! O astfel de companie este Hidroelectrica; încercăm să-i dăm această dimensiune de jucător regional, de aceea am şi deschis birouri la Budapesta, Belgrad.
– Funcţionează aceste companii?
– Greu. Din cauza funcţionarilor români. Suntem în proces cu ANRE, dar am câştigat în primă instanţă (n.r. – privind exportul de energie). Vedeţi, în România dăm de tot felul de birocraţi, frustraţi, corupţi, aceiaşi de 30 de ani! Unii dintre funcţionarii publici sunt nemuritori! Şi mai „tari” ca oricine altcineva, mai tari ca inamovibilitatea judecătorilor! ANRE ne-a amendat, ne-a ameninţat cu retragerea licenţei pentru că am exportat electricitate în Ungaria, susţinând că n-am respectat legea. Ba am respectat-o! Legea prevede că toată energia produsă trebuie să fie tranzacţionată pe piaţa concurenţială, în mod transparent, public, centralizat şi nediscriminatoriu. Cine a hotărât că, într-o piaţă comună, în care se discută despre o Uniune Energetică, numai Opcom-ul de la Bucureşti reprezintă o astfel de piaţă, iar platforma administrată de Tradition Financial Services din Ungaria (n.r. – „Opcom-ul” maghiar) nu?! Opinia mea este că avem de-a face cu abuz în serviciu contra intereselor publice! Pentru că, o astfel de abordare aduce atingere intereselor producătorilor de stat, precum Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Complexul Energetic Oltenia. Conform Institutului Naţional de Statistică, anul trecut s-au exportat din România 10.500 milioane kWh. Ei bine, niciun electron din toată această cantitate n-a fost exportat de vreun producător de stat! Practic, s-a creat o nouă categorie de „băieţi deştepţi”: exportatorii! S-a creat un monopol privat la export, care prejudiciază companiile statului!
