Sănătatea populaţiei este influenţată de calitatea apei, ţările europene stabilindu-şi ţinte pentru a asigura acces la apă şi servicii de salubrizare sigure şi accesibile ca preţ tuturor cetăţenilor săi. La cea de a doua întâlnire din cadrul Protocolului asupra Apei şi Sănătăţii de la Bucureşti, părţile semnatare ale documentului, dar şi alte state din regiune, şi-au propus să găsească soluţii pentru reducerea barierelor economice aflate în calea accesului la apă potabilă sigură, în special în condiţiile economice dificile actuale.
Fără apă nu se poate vorbi de sănătatea populaţiei, a declarat Laszlo Borbely, ministrul Mediului şi Pădurilor, la deschiderea reuniunii, pe 23 noiembrie 2010. Ministrul român al Mediului a ţinut să atragă atenţia că asigurarea apei este o problemă de securitate. ” Se pleacă de la securitatea individului. Fără apă, se poate ajunge la probleme de securitate naţională. Sunt state care nu-şi pot asigura apa potabilă pentru populaţie”, a precizat Borbely. România are un program naţional ambiţios de alimentare cu apă şi de canalizare, mai ales prin aplicarea directivelor comunitare care impun ţării noastre ţinte precise până în 2017.
Apa ţine bolile la distanţă
Ţinta noastră este de a asigura apă potabilă pentru toţi copiii, până în 2020, a declarat Cseke Attila, ministrul Sănătăţii. El a precizat că asigurarea accesului echitabil la apă potabilă, inclusiv pentru categoriile defavorizate, este un obiectiv important al Protocolului, ţinând seama de faptul că accesul la apă de calitate corespunzătoare pentru consum şi igienă personală este un factor esenţial de prevenţie pentru bolile transmisibile. Cseke a atras atenţia asupra importanţei adoptării, de către părţile Protocolului, a ghidului privind aprovizionarea cu apă şi sanitaţia în condiţii de evenimente climatice extreme şi a celui tehnic de politici pentru supravegherea bolilor legate de apă. „Adoptarea ghidurilor şi a liniilor directoare pentru apă şi sănătate este deosebit de importantă pentru România, deoarece sunt instrumente utile care vor permite o mai bună reglementare şi aplicare integrată a practicilor legate de accesul la o apă sigură şi protejarea sănătăţii”, a conchis ministrul Sănătăţii. Cât priveşte ţara noastră, ministrul a dat asigurări că nu ne confruntăm cu probleme deosebite din punctul de vedere al bolilor cu transmitere asociată apei. Mai mult, incidenţa unor astfel de evenimente a scăzut puternic în ultimii ani.
Factura sabotează sănătatea
Facturile pentru apă şi servicii de salubrizare pot ameninţa veniturile deja afectate ale gospodăriilor, atât în ţările bogate cât şi în cele sărace, punând în pericol accesul la aceste servicii. „Sănătatea publică nu poate progresa fără apă sigură pentru toată lumea. Această întâlnire este un moment important în procesul de creştere a numărului de cetăţeni europeni cu acces la apă de băut sigură şi la servicii de salubrizare de bază, în acest fel reducând cu peste 330.000 de cazuri bolile transmise prin apă care sunt raportate în medie, în fiecare an, în Regiunea Europeană a OMS”, a spus Zsuzsanna Jakab, directorul regional OMS pentru Europa (Organizaţia Mondială a Sănătăţii).
Accesul îmbunătăţit la apă potabilă şi salubrizare a crescut în general în Europa, ducând la o scădere cu 80% a bolilor diareice la copii mici, din 1995 şi până în 2005. Cu toate acestea, mai mult de 50% din populaţia rurală din ţările din Est încă trăieşte în locuinţe care nu sunt conectate la o sursă sigură de apă potabilă, iar această proporţie este în creştere în unele ţări.
Echipamentul sanitar este insuficient în unele zone ale Europei şi aproximativ 85 de milioane de oameni (inclusiv mai mult de 20 de milioane din grupurile cu veniturile cele mai mici din Uniunea Europeană) nu au toaletă în casele lor.
Politicile şi schimbările climatice
Protoculul asupra Apei şi Sănătăţii recunoaşte că accesul la apă sigură poate fi atins doar dacă resursele de apă sunt protejate adecvat şi manageriate înţelept. „În regiunea pan-europeană, industrializarea, intensificarea agriculturii, urbanizarea şi creşterea cererii pentru ape recreaţionale, precum şi efectele negative anticipate ale schimbărilor climatice ameninţă apele noastre. Soluţiile pentru aceste probleme se află dincolo de sectoarele de apă şi sănătate. Soluţiile stau în formularea şi implementarea de politici, în eficacitatea instituţiilor, în transpunerea deciziilor politice în acţiuni, în alocarea resurselor la nivele naţional şi internaţional, şi în capacitatea ţărilor. Protocolul este un instrument puternic pentru a ghida ţările către o guvernare modernă şi eficientă”,a spus Jan Kubis, secretar executiv al Comisiei Economice a Naţiunilor Unite pentru Europa (UNECE).
Evenimentele extreme legate de apă cresc în frecvenţă şi intensitate şi afectează atât cantitatea cât şi calitatea resurselor de apă, crescând îngrijorarea, atât în rândul decidenţilor politici, cât şi al cetăţenilor. Numărul evenimentelor extreme din Europa a crescut cu 65% între 1998 şi 2007, pierderile economice ajungând la 13,7 miliarde euro – dublu faţă de deceniul anterior. Pentru a răspunde acestor probleme, Protocolul oferă un cadru cuprinzător pentru asistenţă reciprocă între Părţi, inclusiv orientare tehnică şi asistenţă financiară.
România a predat preşedinţia Norvegiei
Cea de a doua întâlnire a părţilor semnatare ale Protocolului are loc în perioada 23-25
noiembrie 2010, în Bucureşti, România şi este găzduită de Ministerul Mediului şi
Pădurilor. România a ocupat funcţia de Preşedinte al Protocolului în ultimii patru ani, şi Norvegia va prelua acest rol. Protocolul asupra Apei şi Sănătăţii la Convenţia asupra Protecţiei şi Utilizării Cursurilor de Apă Transfrontaliere şi Lacurilor Internaţionale este primul acord internaţional cu putere legislativă care protejează sănătatea şi bunăstarea umană printr-un management mai bun al apei, inclusiv prin protecţia ecosistemelor de apă şi prevenirea, controlul şi reducerea bolilor transmise prin apă.
Protocolul a fost adoptat în 1999 şi semnat de 36 de ţări. El a intrat în vigoare în 2005 şi are 24 de state Părţi şi 14 Semnatari. Cele 24 de state Părţi (ţări care au ratificat Protocolul) sunt: Albania, Azerbaijan, Belarus, Belgia, Croaţia, Republica Cehă, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Ungaria, Letonia, Lituania, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Republica Moldova, România, Federaţia Rusă, Slovacia, Spania, Elveţia şi Ucraina. Ceilalţi 14 semnatari adiţionali sunt Armenia, Bulgaria, Cipru, Danemarca, Georgia, Grecia, Islanda, Italia, Malta, Monaco, Polonia, Slovenia, Suedia şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. 5. Regiunea Europeană a OMS cuprinde 53 de ţări, în timp ce UNECE deserveşte 56 de ţări.
