Molozul din construcţii va fi contabilizat şi urmărit ca să nu ajungă la margine de drum, ne promite Ministerul Mediului, care a elaborat un proiect de hotărâre de Guvern împreună cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. Proiectul vine într-un moment de relaş, când frenezia din construcţii s-a stins din cauza crizei economico-financiare. Cea mai interesantă prevedere a proiectului se referă la o garanţie de 2% din valoarea lucrărilor pe care titularul autorizaţiei de construire sau demolare trebuie să o depună la primărie, pentru gestionarea deşeurilor. Chiar statul anunţă lucrări de miliarde de euro, aşa că mai trebuie să pună bani şi pentru garanţie. Totuşi, o ordine în molozul din construcţii trebuie pusă.
Actualul proiect, prezentat publicului spre dezbatere, vizează molozul din construcţii, atât cel rezultat din demolări, cât şi ce rămâne după constructori. Ultimele statistici, care au stat la baza elaborării actului normativ, datează din 2006 şi arată că firmele de salubritate au colectat aproape 500.000 de tone de deşeuri provenite din activităţi de construcţii, ceea ce reprezintă 6,96% din totalul deşeurilor municipale strânse.
Prin acest proiect, autorităţile vor să alinieze România la strategia europeană pentru reciclarea deşeurilor, care pune un accent deosebit pe prevenirea, reutilizarea şi reciclarea deşeurilor, indiferent de natura activităţii din care provin. Iniţiatorii consideră că, astfel, se promovează susţinerea reutilizării şi reciclării deşeurilor necontaminate din activităţile de construcţii; tratarea deşeurilor contaminate din activităţile de construcţii în vederea recuperării sau eliminării; dezvoltarea sistemului de stimulare a activităţii de eliminare corespunzătoare a deşeurilor. Toate acestea vor avea ca rezultat reducerea impactului asupra mediului cauzat de deşeurile provenite din construcţii.
Condiţie de autorizare
Prevederile proiectului sunt destul de dure. Legiuitorul impune ca gestionarea deşeurilor din construcţii să figureze, „în mod obligatoriu”, în documentaţiile tehnico-economice care stau la baza autorizării executării lucrărilor de construcţii. Ceea ce presupune că nicio construcţie nu va mai putea fi ridicată sau demolată fără să se precizeze ce se va întâmpla cu molozul rezultat. Responsabilitatea revine titularului activităţii de construcţii, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică, inclusiv autorităţi locale. Potrivit actului normativ, titularul activităţii de construcţii este obligat să respecte ierarhia deşeurilor (prevenirea, pregătirea pentru reutilizare, reciclarea, valorificarea şi eliminarea deşeurile provenite din activităţile de construcţii); să ţină evidenţa cantitativă a deşeurilor; să sorteze deşeurile; să predea le pentru reciclabile/valorificabile; să asigure reutilizarea, valorificarea, reciclarea prin mijloace proprii; să asigure finanţarea gestionării corespunzătoare a deşeurilor provenite din activităţi de construcţii.
2% în contul deşeurilor
Cea mai interesantă prevedere se referă la constituirea unui fond de garantare la autoritatea administraţiei publice locale, înainte de începerea lucrărilor de construire sau desfiinţare, care să asigure gestionarea corectă a deşeurilor provenite din activităţile de construcţii. Cuantumul este însemnat şi reprezintă „2% din valoarea devizului estimat al lucrării”. Această garanţie este condiţie pentru eliberarea autorizaţiei de construire/desfiinţare şi va fi returnată după finalizarea lucrărilor de construire sau desfiinţare şi dovedirea îndeplinirii cerinţelor de gestiune a deşeurilor din construcţii. Dacă nu se respectă programul de gestionare, autorităţile vor folosi garanţia constituită la demararea lucrărilor.
Sume astronomice
Proiectul nu este destul de explicit cu modul de administrare a acestei garanţii. Dacă se ia în calcul costul unei lucrări de construcţii, atunci, pentru o casă construită prin programul guvernamental „Prima casă”, de 60.000 de euro, se constată că garanţia ar trebui să fie de 1200 de euro, bani indisponibilizaţi, în condiţiile în care cei care construiesc şi aşa nu-i au. Dacă este că punem problema demarării controversatului proiect minier Roşia Montană, unde lucrările de amenajare a exploatării sunt cotate la 876 milioane de dolari, rămâne de văzut cum vor putea investitorii să depună această garanţie de milioane de euro în conturile primăriei din Apuseni.
Mai mult, se pune problema ca Guvernul să promoveze un proiect, la nivel naţional, prin care să se realizeze construcţii de aproximativ 4 miliarde de euro, bani pe care, oricum, nu-i avem. Rezultă că mai este nevoie de încă 80 milioane de euro pentru a permite demararea lucrărilor. Dar certe sunt alte proiecte, precum cele promovate chiar prin POS Mediu şi care au fost atât de lăudate de chiar ministrul de resort. Autorităţile locale care le-au promovat sunt puse în mare încurcătură cu realizarea lor, pentru că trebuie să facă rost de alte milioane de euro pentru demararea lucrărilor.
Renovare cu contract
Nu sunt uitate nici persoanele fizice care, dacă se gândesc la zugrăveala apartamentului cel puţin, trebuie să încheie contract cu firma de salubritate care trebuie să preia molozul, „pe bază de contract”. Cum proiectul nu face diferenţieri între oraş şi sat, rămâne de văzut cum se va proceda în mediul rural şi nici un se va verifica existenţa contractului. Sau a zugrăvelii.
