Legea privind achiziţiile publice se va schimba, celebra Ordonanţă 34/2006 urmând să fie înlocuită de la 1 ianuarie 2016, dacă va fi adoptat proiectul de lege promovat de Ministerul Finanţelor Publice (MFP). Proiectul legislativ este „la pachet” cu o altă lege, cea referitoare la remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică şi a contractelor de concesiune şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.
Legea privind achiziţiile publice „va reglementa modul de realizare a achiziţiilor publice, procedurile de atribuire a contractelor de achiziţie publică şi acordurilor-cadru şi de organizare a concursurilor de soluţii, precum şi anumite aspecte specifice în legătură cu executarea contractelor de achiziţie publică şi a acordurilor-cadru”. În mare, modurile de achiziţii publice sunt aceleaşi cu cele practicate în prezent.
“Procedurile de atribuire reglementate de prezenta lege se aplică în cazul atribuirii contractelor de achiziţie publică/acordurilor-cadru a căror valoare estimată, fără TVA, este egală sau mai mare de 5.186.000 Euro, respectiv 22.908.118 lei, pentru contractele de achiziţie publică/acordurile-cadru de lucrări; 134.000 Euro, respectiv 591.918,2 lei, pentru contractele de achiziţie
publică/acordurile-cadru de produse şi de servicii; 750.000 Euro, respectiv 3.312.975 lei, pentru contractele de achiziţie publică/acordurile-cadru de servicii care au ca obiect servicii sociale şi alte servicii specifice”, se arată în proiectul de lege, ce precizează că pragurile valorice, în euro, se revizuiesc de către Comisia Europeană, potrivit legislaţiei comunitare.
Pe de altă parte, proiectul de lege are stipulate măsuri care să nu ducă la împărţirea contractelor astfel încât valorile acestora să nu depăşească pragurile. Oricum, toate valorile sunt stabilite fără TVA.
Contestaţii
Cât priveşte procedurile de contestare a licitaţiilor, proiectul de lege prevede termene destul de strânse de soluţionare, dar şi taxe ce trebuie achitate de către contestatar. Potrivit noii legi, primul pas de contestare este cea de notificare a autorităţii contractante. Dacă răspunsul nu este mulţumitor sau nu este dat deloc, partea ce se consideră vătămată într-un drept al său poate sesiza Consiliul. Dacă nici deciziile Consiliului nu sunt acceptate, ele pot fi atacate în justiţie. Iar dacă partea ce apelează la justiţie vrea şi suspendarea licitaţiei sau a contractului, trebuie să depună o cauţiune calculată ca procent din valoarea contractului, care nu poate fi mai mică de 8.000 de euro şi nici mai mare de 20.000 de euro.
Contestaţia introdusă la instanţele judecătoreşti potrivit prevederilor prezentei legi se taxează cu cel puţin 2% din valoarea contractului ce nu depăşeşte 450.000 de lei. Taxele cresc odată cu valoarea contractelor aduse în discuţia instanţelor de judecată şi ajunge la 45.000 de lei plus 0,00002% pentru contracte cu valori de peste 4,5 miliarde de lei (n.r. – aproximativ un miliard de euro), ceea ce este foarte puţin. Cererile neevaluabile în bani se taxează cu 450 lei, completează textul de lege.
