Ruşii nu se dezbară deloc de vechiul obicei sovietic: „cine nu face (numai!) cum spunem noi e împotriva noastră şi, drept urmare, trebuie să suporte consecinţe!” Totuşi, bocancii Armatei Roşii au fost înlocuiţi cu „pixul” celor de la Gazprom, cel mai mare exportator de gaze în Uniunea Europeană şi, practic, singurul în Europa Centrală şi de Est. Şi, ca orice monopol, Gazprom vinde gaze cui vrea, cât vrea, când vrea şi la ce preţ vrea! Ba, mai mult, face tot ce-i stă în putinţă să nu piardă această poziţie privilegiată. Şi asta pentru că Gazprom reprezintă noua armă a Moscovei! Pentru că şefii concernului de gaze nu fac nimic din ceea ce le trece prin cap, ci strict ceea ce vrea „ţarul” Putin! Iar Putin vede în gazele naturale cel mai bun mijloc să-i redea „maicii Rusia” strălucirea de altădat!
„În dragoste şi în război totul e permis”. Iar ruşii sunt într-un „nou război rece”, în care s-au văzut pierzând zone de influenţă, dar pe care le-ar vrea înapoi. Aşa că totul este permis. Şi, evident, cea mai la îndemână soluţie o reprezintă manipularea. Probabil de aceea preşedintele Gazprom, Alexei Miller (un prieten extrem de apropiat al lui Vladimir Putin), „trage o raită” pe la Bucureşti (pentru că nu stă decât trei ore, timp în care se vede cu premierul Emil Boc şi ministrul Economiei Ion Ariton), pentru ca vineri să meargă la Sofia. Singura explicaţie pentru o vizită atât de scurtă, dar „bogată” în întâlniri la nivel înalt nu o poate reprezenta decât manipularea!
Conform unor surse oficiale, în cadrul reuniunilor de la Bucureşti se va discuta despre importurile de gaze din Federaţia Rusă (şi, evident, despre preţul acestora), despre depozitele de înmagazinare a gazelor pe teritoriul României şi, în special, despre conducta South Stream. Reamintim, proiectul South Stream, dezvoltat de Gazprom şi Eni (Italia) prevede ca gazele, după ce pleacă din Rusia, prin Marea Neagră, să ajungă, o ramură, în Grecia şi Italia, iar altă ramificaţie, în Turcia, Bulgaria, Serbia, Ungaria, Austria.
În câteva întâlniri anterioare, reprezentanţii Gazprom şi-au manifestat interesul în privinţa unor informaţii privind solul maritim în zona exclusivă economică a României. Ceea ce presupune că pe Gazprom îl interesează ca gazele care pleacă din Rusia printr-o conductă prin Marea Neagră, să ajungă la ţărmul românesc, iar de aici, prin altă conductă (South Stream) să ajungă în Serbia, Ungaria, Austria. De remarcat, aceleaşi date le-au solicitat şi bulgarilor, ceea ce presupune că, dacă South Stream va ajunge pe malul bulgăresc al Mării Negre, va continua prin Serbia, Ungaria şi Austria.
Astfel, “bătălia” se dă între Sofia şi Bucureşti, pentru tariful de transport al gazelor (deloc de neglijat) pe care îl va încasa ţara prin care va trece gazoductul.
Moscova iubeşte Bucureştiul „ca sare-n ochi”
România este, însă, ultimul venit în South Stream, un proiect ce prevede aprovizionarea Europei cu gaz rusesc, o contrapondere a proiectului Nabucco, susţinut de Uniunea Europeană şi Statele Unite, ce ar urma să aprovizioneze Europa cu gaz din zona Mării Caspice şi Orientul Mijlociu, pentru a asigura “Bătrânului Continent” surse alternative la gazele ruseşti. Până acum, toate variantele de traseu ale gazoductului South Stream ocoleau România.
Bulgarii, însă, au refuzat să cedeze Gazprom proprietatea asupra conductei pe teritoriul lor, motivând că nu au voie prin Constituţie. Întâmplător sau nu, atunci au apărut primele zvonuri dinspre Rusia că România ar putea fi implicată în South Stream. Cert este un singur lucru: cel mai scurt şi, în consecinţă, cel mai ieftin traseu pentru South Stream trece prin România. Astfel că, dacă pe ruşi îi va interesa numai aspectul economic, gazoductul South Stream nu are cum să ne ocolească!
Totuşi, pe ruşi îi interesează „să pună la punct” şi România, şi Bulgaria. Mai nou, bulgarii „şi-au luat nasul la purtare” şi au anunţat că vor să participe şi la un alt proiect, AGBI (Azerbaidjan Georgia Bulgaria Interconneter), prin care gazele azere vor ajunge în Bulgaria. Ministrul bulgar al Economiei, Traicio Traikov, a declarat că, în cursul vizitei sale în Statele Unite, din luna septembrie, s-a întâlnit cu reprezentanţi ai unei companii americane care se ocupă cu transportul gazului natural lichefiat pe nave. “Până în 2012, Bulgaria speră să aibă un sistem funcţional de tranzit al gazului din Azerbaidjan, via Georgia şi Marea Neagră, una dintre opţiunile pentru sursele diversificate de gaz natural”, a spus Traikov zilele trecute.
Un asemenea „afront” nu putea scăpa „nepenalizat” de Moscova. De altfel, în luna iunie, nimeni altcineva decât acelaşi Alexei Miller a spus că South Stream şi-ar putea schimba traseul pentru a exclude Bulgaria, care, în opinia sa, a dezamăgit Rusia acţionând prea lent în alte proiecte energetice, cum ar fi oleoductul Burgas-Alexandrupolis şi centrala nucleară din Belene. Cum Sofia nu face pe placul Kremlinului, cum „i se arată pisica România”!
Despre România, care a susţinut întotdeauna proiectul rival, Nabucco, nici nu merită să amintim: Moscova iubeşte Bucureştiul „ca sarea-n ochi!”
Aşa că, sosirea lui Miller la Bucureşti reprezintă „zăhărelul” pentru români şi „biciul” pentru bulgari. Mai ales că vineri ajunge în Capitala Bulgariei. Aşa, Kremlinul poate manipula şi Sofia, şi Bucureştii!
Colaborare româno-rusă
Gazprom este interesat să colaboreze cu productorul român de gaze deţinut de stat Romgaz în zona explorării de zăcăminte de gaze în afara ţării, inclusiv în Rusia şi Irak. Un alt subiect al discuţiilor îl reprezintă colaborarea celor două companii în construcţia de depozite subterane de înmagazinare a gazelor în România, cu o potenţială capacitate totală de 2-6 miliarde metri cubi. Pe lângă depozitul de la Mărgineni, există alte 9 zăcăminte depletate care sunt evaluate în vederea demarării colaborării între Romgaz şi Gazprom. Parteneriatul pe înmagazinare ar putea continua, chiar dacă România nu va face parte din South Stream. Practic, aceste depozite – tampon de gaze vor folosi tuturor conductelor care vor tranzita România.
Un alt subiect îl reprezintă colaborarea cu Gazprom în investiţii în producţia de energie electrică din gaze naturale.
