Piaţa gazelor naturale este dominată de doi mari producători interni (Romgaz şi OMV Petrom), dar care nu reuşesc să acopere integral cererea locală, şi de o singură sursă de import, concernul rus Gazprom. Practic, ne apropiem mai mult de un monopol decât de o piaţă funcţională. În aceste condiţii, este absolut necesară o analiză, dacă nu cumva chiar o intervenţie a Consiliului Concurenţei!
Din anul 2009, de când producţia internă s-a stabilizat la circa 11 – 12 miliarde de metri cub (OMV Petrom şi Romgaz acoperind peste 95% din aceasta), iar consumul a scăzut constant, producţia internă asigură anual circa 90% din cererea internă. În plus, acoperirea consumului intern se face pe baza importului, dar acesta este asigurat de o singură sursă: concernul de stat Gazprom, dar prin intermediari agreaţi de ruşi.
Din cauza acestei situaţii, în care sunt, practic, 3 mari furnizori de gaze naturale, asistăm mai mult la un monopol, decât la o piaţă a gazelor naturale.
Practic, nu putem vorbi de o concurență reală pe piața producției de gaze naturale în România. Potrivit unui comunicat recent al Bursei Române de Mărfuri (BRM), OMV Petrom a vândut, într-o singură ședință de tranzacționare, organizată în luna iulie, primele cantități de gaze naturale din producția proprie. Cantitatea totală vândută a fost de 180.200 MWh, gaze ce sunt livrate în perioada 1 august – 1 septembrie 2014. Reprezentanții BRM spuneau atunci că ”asistăm la deblocarea pieței” după o perioadă de câteva luni în care s-au înregistrat doar tranzacții între consumatorii finali și furnizori. BRM obținuse, încă din 19 iulie 2013, din partea Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), licența de desfășurare a activității de administrare a piețelor centralizate în sectorul gazelor naturale.
Directorul general executiv al OMV Petrom, Mariana Gheorghe, a declarat recent, pentru Focus-Energetic.ro, că se va intra în dialog cu autorităţile în ceea ce priveşte cantitatea de gaze naturale ce va trebui tranzacţionată pe bursă, pentru a se evita distorsionarea pieţei. Niculae Havrileţ, preşedintele ANRE, a anunţat că “din 2015, producătorii interni de gaze vor trebui să vândă pe o piaţă centralizată 50% din producţia proprie destinată comercializării”. De asemenea, furnizorii vor fi obligaţi să cumpere şi să vândă pe burse acelaşi procent de gaze naturale. În prezent, obligaţia este de numai 20%. Practic, asistăm la o încercare timidă a autorităţilor de a crea o piaţă a gazelor naturale
Consiliul Investitorilor Români (CIR), organ de reprezentare al Asociaţiei Forumul Investitorilor Autohtoni (FIA), solicita Consiliului Concurenţei, în primăvara acestui an, să se sesizeze şi ”să analizeze poziţia dominantă a celor doi producători interni de gaze naturale”, OMV Petrom și Romgaz.
„Cei doi mari producători interni, profitând, cel mai probabil, de poziţia dominantă pe care o au pe piaţa gazelor naturale, nu aplică OUG 13/2014 şi, în consecinţă, ignoră preţul de referinţă de 72 lei/MWh pentru consumatorii eligibili, «negocierile» rezumându-se la preţul reglementat, din calendar, de 89 lei/MWh! Opinia noastră este că asistăm la un abuz de poziţia dominantă pe piaţa gazelor naturale!”, spuneau oficialii CIR în luna martie.
Poziția dominantă nu este incriminată, ci abuzul de poziție dominantă, după cum arată Legea Concurenței nr. 21/1996.
În spijinul acestei idei a venit chiar premierul Victor Ponta, care recunoaște că nu piața este cea care stabilește prețul. În luna aprilie a acestui an, șeful Executivului spunea: ”Este ideală ideea unei competiții și a unei piețe libere, dar, de exemplu, la gaze avem doar doi producători – e greu să păstrezi, de fapt, un echilibru când ai doar doi jucători – la unul din acești jucători deciziile se iau la Viena (n.r. – făcând referire la acționarul majoritar al Petrom, grupul austriac OMV), la celălalt cred că se iau la DNA (n.r. – cel mai probabil făcând referire la cercetările pe care DIICOT le face în sectorul gazelor naturale, care vizează aproape 50 de persoane, printre care şi doi foşti miniştri, Varujan Vosganian şi Adriean Videanu)”, a spus Ponta atunci.
O soluţie pentru piaţă: spargerea Romgaz
O soluţie pentru a creşte competiţia pe piaţa producătorilor de gaze naturale a lansat-o Frank Hajdinjak, şeful diviziei din România a companiei germane E.ON, care a sugerat “spargerea“ producătorilor în mai multe companii. “Să fim serioşi, nu avem piaţă, din moment ce există doar doi producători interni. Consiliul Concurenţei ar trebui să se uite la acest sector. O măsură ar fi să spargem producătorii, astfel încât, în loc de doi, să fie şase-şapte şi să existe competiţie pe piaţă“, a spus directorul general al unuia din cei doi mari furnizori locali de gaze.
Președintele Consiliului Concurenţei, Bogdan Chiriţoiu, a subliniat atunci că autoritatea de concurență analizează cu atenţie această piaţă. Întrebat la acea dată ce crede despre părerea oficialului E.ON, Bogdan Chiriţoiu a răspuns că un operator privat nu poate fi obligat de stat “să se spargă“. “Statul nu poate obliga un operator privat să se spargă, însă un operator public, teoretic, am putea să-l spargem“, a spus Chiriţoiu (n.r. – dacă, la OMV Petrom, OMV Austria deţine peste 51% din acţiuni, la Romgaz, statul român deţine 70% din titluri).
Preşedintele Consiliului Concurenţei a subliniat că liberalizarea pieţei de gaze este o provocare. “Este greu să ai o piaţă concurenţială cu doar doi producători. Din acest motiv am spus că este o provocare procesul de liberalizare a pieţei gazelor”, a precizat, la acel moment, Bogdan Chiriţoiu.
De remarcat, consumul național de gaze a totalizat, anul trecut, 132,6 milioane de MWh, în scădere cu 8,2% față de anul anterior, potrivit raportului pentru 2013 al pieței de gaze naturale realizat de către ANRE. România a consumat gaze de producție internă în proporție de 84,72%, iar gazele de import au acoperit 15,28% din consum. Pe de altă parte, în primele 5 luni ale acestui an, consumul de gaze a totalizat aproximativ 62 milioane MWh, importurile reprezentând circa 9,8%. Din producţia internă, OMV Petrom şi Romgaz au acoperit aproximativ 96%.
Probleme cu oferta de gaze
Astfel, majoritatea celor implicaţi în domeniu sunt de acord că nu există o piaţă a gazelor naturale.
Legile economiei spun că, pentru a exista o piaţă funcţională, în orice domeniu, trebuie să existe cerere şi ofertă suficiente. Consumatori de gaze naturale sunt foarte mulţi: de la micii consumatori casnici, care sunt de ordinul milioanelor, până la cei non-casnici, care sunt de ordinul a câteva sute de mii.
În România, probleme apar pe partea ofertei, unde există doar doi producători și o singură sursă de import – Federaţia Rusă. Iar Gazprom, ca orice monopol, vinde cui vrea, cât vrea, la ce preț vrea. Și, pentru că producătorii interni ”iau de bun” prețul gazelor de import, tind să scumpească gazul la prețul pe care Gazprom îl oferă pieţei româneşti. Pe de altă parte, mulţi analişti consideră că Gazprom vinde României gaze la unele dintre cele mai mari preţuri pe piaţa europeană. Potrivit Energy Observer, care cita agenţia rusă de ştiri Interfax, în 2010 au fost înregistrate diferenţe de preţ foarte mari, de la stat la stat. De exemplu, Marea Britanie a cumpărat gaze cu 191 dolari/1.000 mc, în timp ce Bulgaria a plătit 310 dolari/1.000 mc, Polonia – 336 dolari/1.000 mc, Grecia – 357 dolari/1.000 mc, iar Ungaria – 348 dolari/1.000 mc. Conform ANRE, în România, preţul de import al gazelor, în anul 2010, a variat între 338 dolari/1.000 mc şi 386 dolari/1.000 mc. În 2011, 2012 şi 2013 preţul gazelor ruseşti a variat între 400 şi 520 dolari/1.000 mc, iar acum este de circa 350 dolari/1.000 mc.
Astfel, trebuie găsite soluţii pentru creşterea ofertei, interne şi de import.
Prima se referă la investiții, în vederea descoperirii de noi zăcăminte onshore (pe uscat) și offshore (în largul mării). În acest sens, atât Romgaz, cât şi OMV Petrom, singuri sau împreună cu alţi parteneri, investesc miliarde de dolari anual în prospecţiuni şi explorare. De altfel, în Marea Neagră, OMV Petrom, împreună cu ExxonMobil au descoperit, în anul 2012, un zăcământ gigantic, estimat 42 – 84 miliarde mc de gaze. Dar exploatarea comercială ar putea începe abia în anul 2020.
De asemenea, trebuie dezvoltată capacitatea de interconectare a României în așa fel încât să se poată aproviziona și din alte surse externe în afară de Federația Rusă: AGRI (Azerbaidjan – Georgia – România Interconnector), TAP (Trans Adriatic Pipeline). Practic, prin conducta Giurgiu-Ruse, ne putem conecta la TAP, având în vedere că vecinii bulgari au anunţat că vor să se alăture proiectului. O altă variantă ar fi reluarea marelui proiect Nabucco, mai ales că Teheranul a propus, deja, reluarea proiectului gazoductului, care să fie aprovizionat cu gaze iraniene.
Dar, toate aceste variante presupun o perioadă lungă de realizare.
Până atunci, Consiliul Concurenței trebuie să intervină pe piață în așa fel încât producătorii interni să nu afecteze competitivitatea companiilor românești, prin impunerea unor prețuri greu de suportat!
Analiză realizată de Alina Oprea
