Pe 24 iulie, Adunarea Generală a Acţionarilor (AGA) va aproba divizarea companiei Electrocentrale Bucureşti (ELCEN), prin desprindere urmând să se formeze alte două noi societăți: Electrocentrale Constanța (ce va avea în componență termocentrala Palas, care, într-o etapă viitoare, va fuziona cu RADET Constanţa) și Electrocentrale Titan (formată din termocentralele Titan şi Fântânele, jud. Mureş, unde va continua proiectul cu japonezii de la Marubeni). ELCEN va cuprinde, după divizare, termocentralele Grozăvești, Progresu, Sud, Vest, urmând, apoi, să fuzioneze cu RADET București.
„Cel mai probabil, la sfârşitul lunii august vor apărea noile companii. Următorul pas îl reprezintă transferul acţiunilor de la Departamentul pentru Energie către primăriile Constanţa şi Bucureşti. Urmează transformarea celor două regii de termoficare din Bucureşti şi Constanţa în societăţi comerciale, iar apoi fuziunea cu Electrocentrale București, respectiv Electrocentrale Constanța. Această fuziune va avea loc la sfârşitul acestui an, cel mai târziu în primul trimestru al anului 2015”, a declarat directorul general al ELCEN, Gabriel Ignat (foto -©ELCEN), pentru Focus-Energetic.ro.
El a adăugat că sunt necesare investiţii în ambele structuri – termocentrale şi actualul RADET. „Fuziunea va face noile companii mai atractive la finanţare”, a adăugat Gabriel Ignat. El a precizat că, în prezent, Electrocentrale Bucureşti are datorii în valoare totală de 1,7 miliarde de lei, din care credite în valoare de 0,7 miliarde de lei. „Am notificat băncile în legătură cu divizarea. Deocamdată, nu avem semnale că nu ar fi de acord cu această procedură”, a subliniat directorul general al ELCEN.
Pe de altă parte, Electrocentrale Bucureşti are şi creanţe de încasat. De la RADET Bucureşti are de încasat 2,5 miliarde de lei, la care se adaugă penalităţi în valoare de 0,7 miliarde de lei. De la RADET Constanţa are de încasat 0,3 miliarde de lei, la care se adaugă penalităţi în valoare de 0,14 miliarde de lei. O dată cu fuziunea, creanţele şi penalităţile se sting.
Nici în 30 de ani nu vom mai avea consumurile din 1989
Conform directorului general, o parte dintre contracte vor rămâne la ELCEN. Printre acestea şi cele referitoare la achiziţia gazelor naturale din producţia internă şi din import. „În costurile de producţie ale ELCEN, 80% – 85% sunt reprezentate de gazele naturale. De altfel, încercăm să schimbăm filozofia de producţie: principalul nostru produs îl reprezintă energia termică, pentru că trebuie să alimentăm Bucureştiul cu apă caldă şi căldură. Energia electrică devine un produs secundar. Dacă, înainte de 1990, era nevoie de foarte mult abur tehnologic, acum, ca să vindem energia electrică trebuie să urmărim piaţa. Nici în 30 de ani nu vom mai avea consumurile de energie electrică şi termică dinainte de 1990! Sigur, şi datorită eficientizării consumurilor, inclusiv de energie, dar şi din cauză că o mare parte a industriei energofage a dispărut. Cum vara se consumă mai puţină energie termică, şi energia electrică pe care o livrăm în sistemul energetic naţional este mai mică. Practic, câtă energie termică se cere, atâta energie electrică trebuie să evacuăm în sistem. Dar, aici intrăm în competiţie cu producători mult mai ieftini, precum regenerabilele, hidrocentralele, centrala nucleară etc. De aceea trebuie să ne gândim la o modalitate de stocare a energiei electrice, pe care să o livrăm doar pentru echilibrarea sistemului. Ne-am gândit şi la stocarea în baterii, pe modelul înmagazinării gazelor naturale în depozite, şi evacuarea energiei electrice la prețuri mai bune”, a mai spus Gabriel Ignat.
Mix energetic virtual
O altă soluţie avansată de directorul general al ELCEN se referă la alcătuirea unui mix energetic virtual. „Marile companii energetice din vestul Europei au un mix din capacităţile proprii de producţie, ceea ce le permite o anumită flexibilitate a producţiei şi a preţului. La noi nu este, deocamdată, posibilă o asemenea variantă. De aceea ne-am gândit la un mix virtual, dar pentru aceasta este nevoie de un departament de trading şi furnizare foarte puternic.
Cu acest mix vitual putem ataca exportul. Totuşi, având în vedere volatilitatea foarte mare a preţului gazelor naturale (principalul nostru combustibil de producere a energiei), inclusiv din cauza conflictului dintre Rusia şi Ucraina, nu ne permitem să ne angajăm în contracte pe termen lung”, a mai spus Gabriel Ignat.
Cum să pierzi un milion
„Electrocentrale Bucureşti a pierdut oportunitatea de a câștiga circa un milion de euro, pentru că nu a achiziţionat certificatele de emisii (CO2) alocate cu titlu gratuit”, a mai spus directorul general al companiei.
Conform legislaţiei europene şi naţionale, producătorii de energie din surse poluante, trebuie să ateste deţinerea unui certificat de emisii de gaze cu efect de seră pentru fiecare MWh produs pe cărbune sau un certificat pentru fiecare 2 MWh produşi pe gaze naturale.
Pachetul „Energie – Schimbări Climatice” stabileşte pentru ţările membre ale Uniunii Europene (UE) obiective pentru anul 2020, cunoscute sub denumirea de „obiectivele 20-20-20”, şi anume: reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) la nivelul UE cu cel puţin 20% faţă de nivelul anului 1990, creşterea cu 20% a ponderii surselor de energie regenerabilă (SRE) în totalul consumului energetic al UE, precum şi o ţintă de 10% biocarburanţi în consumul de energie pentru transporturi, şi reducerea cu 20% a consumului de energie primară, care să se realizeze prin îmbunătăţirea eficienţei energetice, faţă de nivelul la care ar fi ajuns consumul în lipsa acestor măsuri.
Obiectivele Uniunii Europene stabilite prin pachetul legislativ “Energie – Schimbări climatice” sunt susţinute prin scheme care includ tranzacţionarea de certificate ce atestă reducerea emisiilor (CER, ERU) sau producerea energiei electrice din surse regenerabile (certificatele verzi – CV) sau a certificatelor de emisie, care conferă dreptul de a emite o tonă de CO2 echivalent într-o perioadă definită (EUA). De remarcat, un certificat de emisii este egal cu o tonă echivalent CO2.
Dacă, până la sfârşitul anului 2012, certificatele de emisii se acordau gratuit, începând cu anul 2013, conform directivei EU ETS, sectorul energiei electrice, responsabil de cea mai mare parte a emisiilor de CO2 din UE, va fi supus în întregime unui sistem de licitaţii pentru achiziţionarea certificatelor de emisii de CO2.
“În temeiul Directivei revizuite EU ETS adoptate în 2009, 10 state membre au beneficiat de posibilitatea de a solicita derogări temporare de la regula potrivit căreia, începând din 2013, toate certificatele de emisii EU ETS vor fi vândute la licitaţie“, se arăta într-un comunicat al Comisiei Europene (CE). România a obţinut aprobarea Comisiei Europene (CE) pentru alocarea, în continuare, a 71,4 milioane de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, cu titlu gratuit, pentru producătorii de energie electrică, în perioada 2013-2020.
În prezent, chiar dacă se spune că se acordă gratuit certificate CO2, drepturile de emisie sunt, de fapt, plătite de către producătorii de energie, la un preţ mediu de tranzacţionare, stabilit de căătre autorităţi. Banii obţinuţi de statul român din vânzarea acestor certificate alimentează un fond special din care se asigură finanţarea nerambursabilă a investiţiilor din Planul naţional de investiţii (PNI), în cuantum de 25% din valoarea investiţiei. Electrocentrale Bucureşti are prinse în acest Plan Naţional de Investiţii 6 instalații eligibile, conform anexei nr. 1 din HG 1096/2013, pentru care are alocate, până în 2020, aproximativ 3,3 milioane de certificate CO2, la preţuri stabilite de către autorităţi, care sunt mai mici decât cele de pe burse. „Dacă am fi achiziţionat certificatele din PNI la preţuri mai mici şi le-am fi vândut la preţul pieței din martie-aprilie, de aproximativ 6 euro/certificat, câştigul companiei ar fi fost de circa un milion de euro. Din păcate, decizia managerială din acel moment, de a nu achiziționa certificate alocate, a condus la ratarea acestei oportunități”, a mai spus Gabriel Ignat.
