Sistemul energetic naţional (SEN) nu poate funcţiona, în condiţii optime şi de siguranţă, fără cărbune, a declarat, pentru Focus-Energetic.ro, Laurenţiu Ciurel (foto), directorul general al Complexului Energetic (CE) Oltenia (CEO).
”SEN nu poate exista fără carbune, acesta fiind singura sursă sigură de producere a energiei electrice. În nicio ţară nu se poate renunţa, deocamdată, la energia sigură, din surse clasice, care nu este dependentă de influenţa factorilor atmosferici şi oferă siguranţă în alimentarea consumatorilor, în condiţiile aleatorii în care funcţionează producătorii din surse regenerabile de energie”, a spus Laurenţiu Ciurel.
Cărbunele este o sursă foarte sigură de energie, probabil cea mai sigură, având în vedere şi că România îşi poate asigura necesarul pentru cel puţin următorii 40 de ani. Energia hidro depinde de apă, iar, în condiţii de secetă extremă, aşa cum s-a întâmplat în România, Hidroelectrica a trebuit să instituie forţa majoră, pentru că nu mai putea produce energie, cel puţin la nivelul contractelor de livrare. De asemenea, tot din cauza secetei, în anul 2003 s-a oprit centrala de la Cernavodă, pentru că nu mai exista suficientă apă astfel încât aceasta să producă în condiţii de siguranţă. Pe de altă parte, iarna, când sunt condiţii foarte grele şi creşte consumul casnic de gaze naturale, mulţi consumatori mari, inclusiv termocentralele, fie sunt oprite, fie sunt trecute pe alte surse (de exemplu, pe păcură), astfel încât există probleme şi în asigurarea gazelor pentru producţia de energie.
Sursele regenerabile, cel puţin cele eoliene, sunt cele mai impredictibile: produc doar atunci când vântul bate cu o anumită intensitate. În plus, pentru că producţia din surse regenerabile este preluată în SEN cu prioritate, atunci când bate vântul, iar consumul rămâne constant, sunt oprite anumite grupuri de producere a energiei din surse convenţionale. Pe de altă parte, atunci când se opreşte vântul, trebuie imediat pornite grupuri clasice, pentru a acoperi cererea de electricitate.
„Directiva UE care promovează energia din surse regenerabile prevede obligativitatea investirii în centralele clasice, pentru a fi asigurat back-up-ul (rezerva) în perioadele în care nu este vânt sau soare. Germania, care are cea mai mare capacitate instalată în surse eoliene din Europa (n.r. – peste 31.000 MW la sfârşitul anului 2012), a produs şi cea mai mare cantitate de energie pe cărbune din ultimii 23 de ani. SUA produce 43% din energie bazându-se pe cărbune. De altfel, toate ţările deţinătoare de resurse carbonifere (cum sunt Germania sau Polonia) şi-au majorat producţia în 2013, cu excepţia României”, a mai spus Ciurel.
Reamintim, în România nu există această obligativitate a asigurării rezervei de capacitate pentru producătorii din surse regenerabile.
„Este de neconceput ca, la o putere instalată de aproape 5.000 MW în energie regenerabilă, din care circa 2.900 MW eolieni, să existe intervale mari de timp (uneori, chiar de ordinul săptămânilor) în care, din cauza lipsei sursei (vânt), producţia să fie zero sau de doar câţiva MW. Aceasta demonstrează că producătorii de energie regenerabilă au obţinut, în perioada 2009-2012, autorizaţii de funcţionare cu încălcarea normelor tehnice şi legale în vigoare”, a mai spus directorul CE Oltenia.
Pe de altă parte, acesta afirmă că funcţionarea „în rafale” a acestor energii creează necesitatea de a fi echilibrate, aceasta însemnând costuri suplimentare pentru consumatorul final. „Când acest gen de energie nu exista, preponderentă fiind producţia de energie clasică (termo, hidro, nuclear), preţul la energie era cu circa 30% mai mic. De atunci, toţi aceşti producători şi-au scăzut semnificativ costurile, dar preţul la consumator a crescut, iar cea mai importantă cauză o reprezintă apariţia energiei regenerabile. Preţul energiei electrice la consumatorul final a crescut, în perioada 2005 – 2013, de la 400 lei/MWh, la 600 lei/MWh, în principal din cauza creşterii tarifului de transport, majorării exagerate a tarifelor de distribuţie (după privatizarea acestui sector) şi amplificării componentei pentru certificate verzi, de la 0,01% (în 2007), până la 22,4% (în 2013). Pe de altă parte, preţul la producător a scăzut puternic. Astfel, dacă în anul 2007 preţul mediu la producătorii clasici era de 165 lei/MWh, reprezentând 35% din preţul final, în 2013 a ajuns la 155 lei/MWh, reprezentând 24% din preţul final. Nu trebuie uitat nici că preţul mediu reglementat de ANRE pentru acest an este de 127 lei/MWh”, a precizat Laurenţiu Ciurel.
Fără subvenţii la lignit
Directorul general al CEO a precizat că energia eoliană beneficiază de subvenţii de peste 300 lei/MWh, iar cea solară de peste 1.000 lei/MWh. „Conform datelor din strategia minieră, în perioada 1990-2007, adică timp de 18 ani, statul a cheltuit pentru susţinerea întregului sector minier circa 6 miliarde de dolari, la care se adaugă şi o pierdere din exploatare de aproximativ 1,7 miliarde de dolari, în total 7,7 miliarde de dolari (circa 5,5 miliarde de euro). Dar, vorbim de întregul sector minier: aur, argint, cupru, uraniu, lignit, huilă, cărbune brun etc. Lignitul nu mai primeşte niciun fel de subvenţie din anul 2007. La huilă, se mai primesc subvenţii doar pentru minele care, până în anul 2018, urmează să se închidă. În anul 2011, când s-a aprobat schema de sprijin pentru energiile verzi, Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) estima costul acestei scheme la 10,5 miliarde de euro până în anul 2020!”, a precizat directorul general al CE Oltenia.
În privinţa subvenţiilor pentru cogenerarea de înaltă eficienţă („bonusul de cogenerare”), Laurenţiu Ciurel a precizat că la CEO acestea sunt nesemnificative în comparaţie cu producătorii de energie pe hidrocarburi. Bonusul se alocă doar pentru termocentrala Craiova II, adică doar pentru 2% din producţia totală a CE Oltenia, deoarece Rovinari, Turceni şi Işalniţa, celelalte trei termocentrale din cadrul complexului, funcţionează în condensaţie, nu în cogenerare.
Confom legislaţiei europene, toate termocentralele ce funcţionează pe cărbune trebuie să achiziţioneze un certificat de emisii (CO2) pentru fiecare megawattoră produs. „În perioada 2007-2012, toate statele membre UE au primit certificate de CO2 cu titlu gratuit, conform Directivei 2003/87/UE. Având în vedere seceta cu care s-a confruntat România, cel puţin în ultima parte a perioadei, producţia de energie în termocentrale a fost cu mult mai mare decât estimarea pentru alocarea primită, astfel că termocentralele din cadrul CE Oltenia au fost nevoite să cumpere un număr de 11,5 milioane de certificate. Începând cu anul 2013, certificatele se vând prin licitaţie, iar CE Oltenia trebuie să le cumpere pe toate. La o producţie de 12 – 14 TWh, ar trebui să cumpărăm 12 – 14 milioane de certificate CO2. Deocamdată, preţul unui certificat este de circa 5 euro, dar se preconizează să ajungă şi la 10 euro”, a mai spus Laurenţiu Ciurel.
El a mai spus că, deşi sunt costuri mari pentru conformarea la condiţionalităţile de mediu, nu ar fi benefic să se renunţe la producerea de energie din cărbune, care asigură aproximativ 30% din consumul naţional de electricitate. „În cazul scăderii dependenţei de cărbune, respectiv în cazul scăderii ponderii CE Oltenia pe piaţă, facturile plătite de consumatorii finali nu vor fi reduse, ci vor creşte semnificativ: pe de o parte pentru că s-ar majora producţia din surse regenerabile, dar şi subvenţiile acordate acestora prin achiziţionarea obligatorie a certificatelor verzi de către consumatori, dar şi pentru că necesarul intern de consum ar trebui asigurat din import”, a precizat Laurenţiu Ciurel.
CE Oltenia s-a format, la mijlocul anului 2012, prin fuziunea termocentralelor Turceni, Rovinari, Işalniţa, Craiova II şi a minelor de cărbune ce le deserveau cu Societatea Naţională a Lignitului Oltenia (SNLO). De anul trecut, CEO a preluat şi termocentrala Brăila, în contul unei datorii de aproximativ 30 milioane lei pe care Termoelectrica (fostul „patron” la Brăila) le avea faţă de CE Oltenia.
Puterea totală instalată la CEO este de 4.300 MW. În privinţa diviziei miniere, capacitatea de producţie este de circa 34 milioane tone lignit. Resursele totale de cărbune din Bazinul Oltenia sunt estimate la 820 milioane tone.
