Banca daneză specializată în investiţii şi tranzacţionări online Saxo Bank a făcut publice previziunile controversate pentru anul 2014. Acest demers este un „Exerciţiu al Lebedei Negre”, inspirat de eseistul libanez Nassim Nicholas Taleb, şi realizat an de an de Echipa de Strategie a Saxo Bank. Un eveniment de tip „Lebăda Neagră” este unul puţin probabil să aibă loc şi are următoarele caracteristici: este imprevizibil, are un impact uriaş şi, odată realizat, se inventează o explicaţie care îl face să pară mai puţin întâmplător şi mult mai previzibil decât a fost iniţial. Trebuie ţinut cont de faptul că acesta nu este un exerciţiu totalmente ştiinţific, iar previziunile nu sunt concepute în acest sens. Totuşi, de-a lungul anilor, patru dintre cele zece previziuni Saxo Bank s-au adeverit.
“Predicţiile scandaloase” pentru anul viitor se bazează pe o serie de evenimente politice şi de piaţă care au fost considerate atunci improbabile. Predicţiile de anul acesta se referă la taxa de avere în UE şi anularea de către Banca Japoniei a datoriei publice, la o „mahmureală” a „celor cinci graşi” ai sectorului tehnologic sau la prăbuşirea indicelui țițeiului Brent. Alte predicţii economice întrevăd o creştere a inflaţiei în SUA, după marasmul politic care va preceda Actul II al Congresului, în timp ce Germania ar putea fi detronată din poziția de campioană europeană și va cădea înapoi în recesiune.
Perspectivele pentru Brazilia, India, Africa de Sud, Indonezia şi Turcia vor arăta destul de gri dacă procesul de „tapering” (QE) din SUA va duce la costuri marginale de capital mai mari, de pe urma creşterii ratelor de dobândă, riscând deficitele de cont curent şi erodarea dolarului. Între timp, Europa s-ar putea confrunta cu turbulenţe economice şi politice, din momentul în care o alianţă anti-UE va deveni cel mai mare grup din Parlamentul European.
„Acesta nu se vrea a fi un tablou pesimist. Este vorba despre evenimente critice care ar putea conduce către o schimbare – sperăm, în bine. Până la urmă, privind înapoia istoriei, singurele schimbări reale au fost făcute în urma eşecului unei modalităţi învechite de a aborda lucrurile. Aşa cum stau lucrurile acum, bogăţia globală şi distribuţia veniturilor rămân extrem de disproporţionate, ceea ce înseamnă că o schimbare este mai necesară ca oricând, date fiind aceste dezechilibre nesustenabile. Anul 2014 ar putea şi ar trebui să fie anul în care mandatul pentru schimbare devine nu doar necesar, ci şi implementat”, a declarat Steen Jakobsen, economist şef al Saxo Bank.
El subliniază că aceste predicţii nu sunt apelurile oficiale ale Saxo Bank pentru 2014, ci mai degrabă un exerciţiu de estimare a riscurilor majore, intenţia fiind aceea de a încuraja investitorii să se pregătească de un worst case scenario înainte să tranzacţioneze sau să investească.
Predicţiile Saxo Bank 2013
1. Impozitul pe avere al UE anunţă întoarcerea unei economii de tip sovietic
Panicată de deflaţie şi lipsa creşterii, Comisia Europeană va impune taxe de avere pentru oricine deţine economii mai mari de 100.000 de dolari sau euro, în încercarea de a uşura povara societăţii. Va fi mişcare finală în direcţia unui stat european totalitar, riscând drepturile individuale şi de proprietate. Tranzacţia firească este cumpărarea de active hard şi vinderea de active necorporale „umflate”.
2. Alianţa anti-UE va deveni cel mai mare grup parlamentar
În urma alegerilor din mai, o alianţă pan-europeană, anti-UE, va deveni cel mai mare grup din Parlamentul European. Noul Parlament European alege un preşedinte parlamentar anti-UE iar şefii de stat şi de guvern europeni eşuează în a alege un preşedinte al Comisiei Europene, trimiţând Europa înapoi în haosul politic şi economic.
3. „Cei cinci graşi” ai tehnologiei se trezesc mahmuri în 2014
În timp ce sectorul tehnologiei informaţiei din SUA se tranzacţionează cu 15% sub evaluarea curentă a S&P 500, un mic grup de de acţiuni tehnologice tranzacţionează la un procent imens de 700% peste evaluarea de piaţă. Aceşti „cinci graşi” – Amazon, Netflix, Twitter, Pandora Media şi Yelp – se prezintă ca un fel de nouă buclă crescută într-o buclă mai veche, mulţumită investitorilor care licitează până la nivelul care să prezinte grade mici de risc (dar şi de câştig).
4. Banca Japoniei, disperată, va elimina datoria publică după ce cursul valutar USDJPY va trece sub plafonul de 80
În 2014, revenirea economică rămâne fără motor, forţând o scădere a activelor de risc şi o întoarcere a investitorilor la yenul japonez. În disperare, Banca Japoniei va căuta să şteargă în 2014 datoria publică, o decizie care este purtată printr-o călătorie tensionată către o incertitudine completă şi un potenţial dezastru cu efecte negative neştiute.
5. Deflaţia SUA: în curând şi în oraşul tău
Deşi indicatorii ar putea sugera că economia SUA este mai puternică, piaţa imobiliară rămâne fragilă iar creşterea salariilor aproape inexistentă. Cu un Congres aşteptat să performeze Actul II din şarada „Cum să distrugi economia americană” în ianuarie, investiţiile, locurile de muncă şi încrederea economică vor avea din nou de suferit. Asta va împinge inflaţia în jos, nu în sus, anul viitor, iar deflaţia va fi din nou pe agenda FOMC.
6. Relaxarea cantitativă merge all-in pe credite ipotecare
Relaxarea cantitativă din SUA a împins cheltuielile de dobândă în jos şi au propulsat activele direct pe Lună, creând, în paralel, un simţ artificial al unei îmbunătăţiri economice. Provocări reale rămân, în particular pentru piaţa imobiliară care este efectiv „pe aparate”. Aşa că FOMC va merge all in pe credite ipotecare în 2014, transformând runda a treia a relaxării cantitative într-un program de achiziţionare MBS (Mortage Backed-Security) 100% şi mărind – uitaţi de povestea cu „tapering” – domeniul de aplicare al programului la 100 de miliarde de dolari pe lună.
7. Indicatorul Brent Crude scade la 80 dolari/baril, ca urmare a lipsei de răspuns din partea producătorilor
Pieţele globale de petrol trec printr-o etapă de tranziţie în care producţia se află în creştere, prin metode neconvenţionale (în special în SUA şi Canada), iar pe de altă parte asistăm şi la o creştere a producţiei în Arabia Saudită. Asta va duce la scăderea barilului la 80 de dolari în indicatorul Brent Crude. Odată ce producătorii se vor înţelege pe subiectul reducerii producţiei, petrolul va răspunde printr-un salt puternic, iar industria va hotărî că preţurile mari nu sunt o concluzie trasă dinainte.
8. Germania în recesiune
Performanţele Germaniei vor dezamăgi în 2014. Anii de cumpătare excesivă ai Germaniei au făcut ca SUA să-şi întoarcă atenţia către cea mai mare economie a zonei euro, iar un plan coordonat de celelalte economii cheie, în reducerea surplusului comercial excesiv, nu mai poate fi evitat. Preţurile la energie în SUA au scăzut, obligând companiile germane să-şi mute producţia în Vest. Mai adăugăm în mix şi o competitivitate scăzută, ca urmare a creşterii salariilor reale şi că un stat chinez se va concentra mai mult pe consumul intern, după cea de-a treia plenară a Partidului Comunist.
9. Indicele CAC 40 scade cu 40%
Balonul equity, relaxat din punct de vedere cantitativ, se rostogoleşte în 2014, însă acţiunile se lovesc de zid şi cad abrupt, din înţelegerea faptului că singurul pilot al pieţei este aşa-numita greater fool theory. Între timp, starea generală din Franţa se înrăutăţeşte sub coordonarea proastă a guvernului François Hollande. Spre sfârşitul anului, indicele CAC 40 scade cu peste 40% faţă de vârfurile atinse în 2013, în vreme ce investitorii se îndreaptă spre ieşire.
10. „Cei cinci fragili” scad cu 25% în defavoarea dolarului
Procesul de „tapering” din SUA va conduce la costuri de capital marginale mai ridicate, de pe urma creşterii ratelor de dobândă. Asta va expune ţările cu deficit de cont curent în creştere la o deteriorare a apetitului, din prisma investitorilor globali, ceea ce, în ultima fază, ar putea forţa o raportare negativă faţă de valute, în special faţă de dolarul american. Am inclus cinci ţări în această categorie: Brazilia, India, Africa de Sud, Indonezia şi Turcia.
”Balonul equity, relaxat din punct de vedere cantitativ, se rostogoleşte în 2014, însă acţiunile se lovesc de zid şi cad abrupt, din înţelegerea faptului că singurul pilot al pieţei este aşa-numita greater fool theory”, spune John J. Hardy, Head of FX Strategy.
Potrivit acestuia, între timp, starea generală din Franţa se înrăutăţeşte sub coordonarea proastă a guvernului François Hollande, preşedintele şi echipa sa nereuşind să răspundă la lipsa de competitivitate a ţării sau să ofere vreo speranţă pentru creştere economică. Preţurile locuinţelor, care, după criză, nu s-au corectat de fapt, vor face o replica a ceea ce s-a petrecut în Olanda anului 2010 şi vor creşte, ameninţând consumul şi încrederea economică. Spre sfârşitul anului, indicele CAC 40 scade cu peste 40% faţă de vârfurile atinse în 2013, în vreme ce investitorii se îndreaptă spre ieşire.
Normalizarea ratelor globale, care se aşteaptă să înceapă odată cu procesul de „tapering” din SUA, va conduce la costuri de capital marginale mai ridicate, de pe urma creşterii ratelor de dobândă.
”Asta va expune ţările cu deficit de cont curent în creştere la o deteriorare a apetitului, din prisma investitorilor globali, ceea ce, în ultima fază, ar putea forţa o raportare negativă faţă de valute, în special faţă de dolarul american. Am inclus cinci ţări în această categorie: Brazilia, India, Africa de Sud, Indonezia şi Turcia”,a afirmat John J. Hardy.
Toate au cunoscut o creştere dramatică în ultimul deceniu, ceea ce a atras miliarde de dolari în investiţiile străine directe (FDI). Dar cum fluxul de bani ieftini începe să se usuce, aceste ţări se vor găsi expuse pe măsură ce deficitele lor de cont curent vor creşte. Fluxurile pozitive de investiţii străine directe şi-au schimbat traiectul de a crea o creştere susţinută, prin planuri de cheltuieli pe termen lung, cu traiectul randamentelor pozitive.
Dar cu o creştere a cheltuielilor, cauzată de o creştere a costurilor forţei de muncă şi o creştere generală a drepturilor aferente forţei de muncă, „cei cinci fragili” se vor confrunta cu o presiune descendentă asupra monedelor lor. Alegerile din India în mai şi cele din Indonezia la mijlocul lui iulie ar putea întârzia introducerea reformelor care să oprească deteriorarea, lăsându-le chiar și mai expuse riscurilor. Timpul li s-a scurs şi le-a mai rămas un singur instrument de politică – un curs valutar mai slab.
Mads Koefoed, Head of Macro Strategy, despre deflaţia SUA
”Indicatorii ar putea sugera că economia SUA este mai puternică, însă Comitetul federal pentru piaţa deschisă (FOMC) rămâne ezitant – şi pe bună dreptate. Fragilitatea pieţei imobiliare a fost reliefată de creşterea modestă a randamentelor în 2013. Acest lucru a trimis vânzările de noi locuinţe către o scădere în iulie, în vreme ce vânzările încă rămân abătute, comparativ cu prima jumătate a anului”, a menționat, la rândul său, Mads Koefoed, Head of Macro Strategy.
Din cauza capacităţii abundente în toate industriile, creşterea salariilor e ca şi inexistentă, în ciuda ocupării forţei de muncă. Cu un Congres aşteptat să performeze Actul II din şarada „Cum să distrugi economia americană” în ianuarie, investiţiile, locurile de muncă şi încrederea economică vor avea din nou de suferit. Asta va împinge inflaţia în jos, nu în sus, anul viitor, iar deflaţia va fi din nou pe agenda FOMC.
”Soluţia ar fi să se meargă pe linia unor obligaţiuni americane pe o perioadă de 10 ani, pe care le vedem în 2014 la un procent de 1,5%”, a adăugat Mads Koefoed.
La o trecere rapidă, am fi îndemnaţi să credem că economia SUA prinde viteză, dar aceasta este o iluzie pompată de a treia rundă de relaxare cantitativă a FOMC, care se ridică la 85 de miliarde de dolari pe lună. Aceste achiziţii au împins cheltuielile de dobândă în jos şi au propulsat activele direct pe lună, creând, în paralel, un simţ artificial al unei îmbunătăţiri economice.
”Provocări grave rămân, cu toate acestea, cu o îndatorare continuă a sectorului privat, cu o piaţă imobiliară care se zbate orişicând ratele de dobândă cresc, cu un declin al cheltuielilor sectorului public şi cu o slabă ocupare a locurilor de muncă în sectorul privat – lucruri de care FOMC este întru totul conştient”, a precizat oficialul băncii.
Sectorul de locuinţe, în special, este „pe aparate”, aşa că FOMC va merge all in pe credite ipotecare în 2014, transformând runda a treia a relaxării cantitative într-un program de achiziţionare MBS (Mortage Backed-Security) 100% şi mărind domeniul de aplicare al programului la 100 de miliarde de dolari pe lună. Slăbiri noi ale pieţei imobiliare vor aduce scăderi substanţiale în indicele Vanguard REIT ETF, dolarul atingând plafonul de 30, cea mai scăzută cifră din 2009 încoace.
Piaţa globală va fi acoperită de ţiţei
Ole S. Hansen, Head of Commodity Strategy, este de părere că pieţele globale de petrol trec printr-o etapă de tranziţie în care producţia se află în creştere, prin metode neconvenţionale (în special în SUA şi Canada), iar pe de altă parte asistăm şi la o creştere a producţiei în Arabia Saudită; acestea au ajutat la stabilizarea preţurilor, în ciuda a numeroase divergenţe. Indicatorul Brent Crude s-a poziţionat în medie, în ultimii trei ani, la 110 dolari per baril, iar estimarea generală pentru 2014 întrevede un preţ mediu de 105 dolari per baril.
”Cu o aprovizionare a ţărilor din afara OPEC aşteptată să crească la mai mult de 1,5 milioane barili pe zi şi cu un potenţial ridicat de încă două milioane după ce divergenţele din Libia şi sancţiunile împotriva Iranului încep să se relaxeze, piaţa globală va fi acoperită de petrol. Producătorii vor trebui să facă un efort suplimentar pentru a reduce producţia. Fondurile speculative vor reacţiona la dinamica alterată prin conturarea unei poziţii majore pe termen scurt pe piaţă, pentru prima dată în ultimii câţiva ani”, apreciază Ole S. Hansen, Head of Commodity Strategy.
Asta va ajuta la scăderea barilului la 80 de dolari în indicatorul Brent Crude, mai ales că aproape toţi producătorii, aflaţi în disperată nevoie de preţuri mari pentru petrol, vor reacţiona mai încet. Rusia şi majoritatea membrilor OPEC vor întârzia în balansarea bugetelor, în timp ce SUA îşi va feri picioarele, dintr-o nevoie de preţuri mai mari, pentru a asigura viabilitatea economică a petrolului.
”Odată ce producătorii se vor înţelege pe subiectul reducerii producţiei, petrolul va răspunde printr-un salt puternic, iar industria va hotărî că preţurile mari nu sunt o concluzie trasă dinainte”, a punctat Ole S. Hansen.
Germania în recesiune
Economia germană a întrecut restul zonei euro în cei cinci ani care au urmat recesiunii globale, dar această performanţă se va încheia în 2014, cu o estimare care va dezamăgi profund, afişând o rată de creştere de 1,7%. Anii de cumpătare excesivă ai Germaniei au făcut ca SUA să-şi întoarcă atenţia către cea mai mare economie a zonei euro, iar un plan coordonat de celelalte economii cheie, în reducerea surplusului comercial excesiv, nu mai poate fi evitat.
Dacă adăugăm că preţurile la energie în SUA au scăzut, la fel şi competitivitatea, ca urmare a creşterii salariilor reale sau că un stat chinez se va concentra mai mult pe consumul intern, după cea de-a treia plenară a Partidului Comunist, avem destule date pentru a ne aştepta la scădere-surpriză a activităţii economice. Economia va raporta un declin în producţie, şi nu o creştere, anul viitor, contrar tuturor aşteptărilor, în timp ce randamentul obligaţiunilor statului german va scădea la 1%.
„Cei cinci graşi” ai tehnologiei în 2014
Această „distrugere creativă” este exact „materia întunecată” care ar trebui să-i facă pe investitori atenţi asupra evaluării extreme, pusă pe seama acestui mic grup dinlăuntrul sectorului tehnologiei informaţiei
”Sectorul tehnologiei informaţiei din SUA se tranzacţionează cu 15% sub evaluarea curentă a indicelui S&P 500, ceea ce e în contrast puternic cu procentul istoric de 160% atins în timpul bulei dotcom. Ne plac acţiunile tehnologice, în general, căci sunt principalul motor al necesarei creşteri a productivităţii, însă economia trebuie să creeze creşteri pe termen lung în avere per capita”, spune Peter Garnry, Head of Equity Strategy.
Cu toate acestea, un mic grup de de acţiuni tehnologice tranzacţionează la un procent imens de 700% peste evaluarea de piaţă, aproape sfidând „legile Newtoniene” ale pieţelor financiare. Aceste acţiuni sunt ceea ce noi numim „Cei cinci graşi” ai sectorului tehnologic – Amazon, Netflix, Twitter, Pandora Media şi Yelp. Aceste acţiuni au evaluări extrem de umflate, bazate pe o primă evaluare distorsionată asupra creşterii, în urma crizei financiare. Investitorii au dificultăţi în a găsi scenarii bune de creştere, aşa încât ei licitează până la nivelul care să prezinte grade mici de risc (dar şi de câştig). E ca un fel de nouă buclă crescută într-o buclă mai veche.
Oferta Facebook de 3 miliarde de dolari pentru Snapchat, refuzată de fondatorul platformei în vârstă de 23 de ani, este un ultim exemplu, care arată cât expansiv a devenit acest sector de tehnologie. Snapchat nu are un model de business şi nici venituri, aşa încât valuarea de achiziţie nu este determinată de fluxul de numerar faţă de Facebook, ci de potenţialul distructiv faţă de Facebook, bazat pe ipotezele unei adopţii mai largi a Snapchat.
Această „distrugere creativă” este exact „materia întunecată” care ar trebui să-i facă pe investitori atenţi asupra evaluării extreme, pusă pe seama acestui mic grup dinlăuntrul sectorului tehnologiei informaţiei.
”Pentru a tranzacţiona acest lucru, vom crea un indice egal-ponderat al „celor cinci graşi”, pornind de la plafonul de 100 în ultima zi de tranzacţionare a anului 2013. Predicţia noastră este că indicele va ţinti plafonul de 50 în 2014”, a mai spus Peter Garnry.
Banca Japoniei, disperată, va elimina datoria publică
În 2014, revenirea economică rămâne fără motor, forţând o scădere a activelor de risc şi o întoarcere a investitorilor la yenul japonez. Cursul valutar USDJPY trece sub plafonul de 80, într-un fel de déjà vu al anului 2011, obligând Banca Japoniei, în disperare, să şteargă în 2014, titlurile sale de împrumut de stat, într-o ultimă încercare de a scăpa de capcana deflaţiei în care statul japonez a fost prins în ultimele două decenii.
”Cum nimeni nu cunoaşte rezultatul acestei manevre dinlăuntrul sectorului guvernamental, decizia este purtată printr-o călătorie tensionată către o incertitudine completă şi un potenţial dezastru cu efecte negative neştiute. Sună nebunesc, nu-i aşa? Ei bine, în aceste zile, orice e posibil în numele crizei”, a menționat reprezentantul Saxo Bank.
Relaxarea cantitativă este în mod esenţial o ieşire „prin spate” a băncii centrale, care să permită guvernului menţinerea unei „de-economisiri”, fără presiuni prealabile asupra ratelor de dobândă şi a cheltuielilor guvernamentale. Băncile centrale cumpără, indirect, datoria de stat prin intermediul prim dealerilor lor. Inflaţia a fost scăzută, se presupune, din cauză că achiziţiile imense de datorii au fost date la troc cu prim dealerii, consecinţa fiind rezervele excesive. Aceste rezerve, având în vedere o cerere foarte mică a creditelor din sectorul privat, nu au fost multiplicate şi injectate în economie.
”Au inventat băncile centrale Sfântul Graal? Nu chiar. De fapt, în multe economii dezvoltate, datoria publică se află pe o traiectorie nesustenabilă, cu o creştere care şchiopătează în ciuda unui stimulus masiv de stat. Cea mai notabilă situaţie este cea din Japonia cu datoria publică raportată la PIB de 215%, aproximativ, şi estimată să crească de acum încolo”, a adăugat Peter Garnry.
Cu puternice presiuni deflaţionare, încă prezente în Japonia, povara datoriei ar putea fi în curând extrem de nesustenabilă. Cu toate acestea, în cercurile interne ale băncilor centrale, un truc netestat, de a şterge pur şi simplu deţinerile la datoria publică, începe să ia avânt. Pentru Japonia, asta ar însemna că în jur de 15% din datoria publică va dispărea. E un truc simplu de contabilitate, al cărui efect s-ar traduce prin „acum o vezi, acum n-o mai vezi”.
Traversăm o perioadă critică a istoriei
La rândul său, Steen Jakobsen, economist șef Saxo Bank, spune că traversăm o perioadă critică a istoriei, nu doar pentru umanitate, ci şi în cazul pieţelor de capital.
”Când capitolul despre criza financiară globală, împreună cu ale sale întinse consecinţe, va fi, în cele din urmă scris, va fi considerat mult mai important decât capitolul Marii Recesiuni. Băncile centrale ale lumii şi politicienii de pretutindeni sunt în pană, evitând orice responsabilitate şi orice reformă reală care ar fi ajutat să mergem înainte. În schimb, acestea au fost reduse la o „tacla înaltă de piaţă” sau pur şi simplu la o plimbare la biserică, în speranţa unor timpuri mai bune”, a declarat Steen Jakobsen.
Lumea nu a fost mai dezechilibrată decât este acum, în termeni de bogăţie şi distribuţie a veniturilor. Mixul actual de politică presupune că 20% din economie beneficiază de pe urma politicii de relaxare cantitativă (QE) şi a banilor produşi cu uşurinţă – prin companiile listate la bursă şi băncile de talie mare. Restul de 80%, proveniţi de la întreprinderile mici şi mijlocii şi a salariaţilor de mijloc, se confruntă cu cel mai scăzut raport între salariu şi PIB din istorie, o austeritate globală în creştere şi o lipsă de acces la credite.
”Anul 2014 ar putea şi ar trebui să fie anul în care mandatul pentru schimbare devine nu doar necesar, ci şi implementat. Cu toate acestea, schimbarea va veni doar prin eşecul a ceea ce s-a încercat până acum – şi nu dintr-o „iluminare” pro-activă a politicienilor. Cea mai mare dezamăgire a anului 2014 va fi aceea că şi economia americană şi cea germană vor eşua în a prinde viteza de evadare şi vor încetini înspre 0% creştere economică. Asta va forţa nevoia unor politici de schimbare, căci palierul discuţiilor va deveni insuficient”, a mai spus Steen Jakobsen.
Există o nevoie şi o cerere ca economia reală să fie din nou în centrul atenţiei, atât din punct de vedere economic, cât şi politic.
”Un apel la trezire este necesar, având în vedere că alternativele ne vor lăsa cu o perspectivă cumplită. Şomajul va conduce, în cele din urmă, la tensiune socială, cu un prim test major în Europa, unde există un risc serios ca Uniunea Europeană să primească un vot anti categoric în mai”, a concluzionat Steen Jakobsen.
Acesta nu se vrea a fi un tablou pesimist: privind înapoia istoriei, singurele schimbări reale au fost făcute în urma eşecului unei modalităţi învechite de a aborda lucrurile.
”Lecţia pe care ar fi trebuit să o învăţăm de pe urma Marii Recesiuni este aceea că, permiţând ca lucrurile să eşueze, dai drumul posibilităţii, în acelaşi timp, unui viitor mai bun, chiar dacă costul vine cu o doză mare de durere pe termen scurt. Pe de altă parte, suntem ameninţător de aproape de a avea un model economic care, la 25 de ani de la căderea zidului Berlinului, ne reaminteşte de experimentul eşuat, cunoscut sub numele de Uniunea Sovietică. Să ne oprim din a ne învârti în cerc, din a da cu piciorul în găleată şi a ne preface că politica de relaxare cantitativă este cu totul altceva decât o dependenţă economică şi să încercăm să mergem înainte”, este de părere economistul șef al Saxo Bank.
Jakobsen: „Ne-am întors la modelul Uniunii Sovietice”
În 2014, deflaţia şi lipsa creşterii vor crea panică printre politicieni, împingând Comisia Europeană să formeze un grup de lucru care să se concentreze pe diferite taxe pe avere pentru cei ale căror economii depăşesc 100.000 de euro sau dolari. Iniţiativa va porni în scopul eliminării inegalităţii, plătind un 1% mai echitabil, în încercarea de a uşura povara societăţii. Câteva publicaţii academice şi bancare au stabilit că o taxă pe avere între 5 şi 10% este necesară pentru a asigura suficiente fonduri în crearea unui „tampon de criză”, care să salveze băncile, guvernele şi alte „obligaţii” create în timpul acestei crize financiare şi de datorii. Va fi mişcare finală înspre în direcţia unui stat european totalitar, riscând drepturile individuale şi de proprietate.
”Ne-am întors la modelul Uniunii Sovietice. Tranzacţia firească este cumpărarea de active hard şi vinderea de active necorporale „umflate”. Am cumpăra SPDR Gold Shares ETF (GLD:arcx), aşteptând să crească până la plafonul de 180 şi am vinde Hermes International (HRMS:xpar), Louis Vuitton (MX:xpar) şi Sotheby’s (BID:xnys), aşteptând ca indicele să treacă de la 100 la 50”, a precizat Jakobsen.
Alianţa anti-UE va deveni cel mai mare grup parlamentar
Alegerile din Parlamentul European vor avea loc între 22-25 mai, anul viitor. De la apariţia Tratatului de la Lisabona, 2009, Parlamentul European a devenit nu numai un colegislator puternic, ci un factor extrem de important în deciderea unui candidat pentru postul de preşedinte al Comisiei Europene, pilonul executiv al Uniunii Europene. Alegerile sunt contestate de partidele politice naţionale, dar odată aleşi, cei mai mulţi membri ai Parlamentului European vor opta pentru a fi parte din partide politice transnaţionale.
În urma alegerilor din mai, o alianţă pan-europeană, anti-UE, ai cărei membri vor fi din UK Independence Party, Alternative for Germany, the National Front din Franţa şi Party for Freedom din Olanda, va deveni cel mai mare grup din Parlamentul European, cu mai mult de 275 de locuri. Noul Parlament European alege un preşedinte parlamentar anti-UE iar şefii de stat şi de guvern europeni eşuează în a alege un preşedinte al Comisiei Europene, trimiţând Europa înapoi în haosul politic şi economic. O idee de tranzacționare ar fi să cumpărăm Bund-uri Nemțești contra Bonos Spaniole, căutând un spread de 300 bps între cele două.
Saxo Bank este o bancă globală de investiţii specializată în tranzacţionări online şi investiţii pe pieţele financiare internaţionale. Saxo Bank permite investitorilor privaţi şi celor instituţionali să tranzacţioneze instrumente valutare (FX), CFD-uri, ETF-uri, Acţiuni, Contracte Futures, Opţiuni şi alte instrumente derivate prin intermediul unor platforme de tranzacţionare online multi-premiate, oferind, în acelaşi timp, o administrare profesională a portofoliilor şi fondurilor. Saxo Bank acţionează ca facilitator pe pieţele globale de capital agregând lichidităţi, oferind acces la burse din lumea întreaga şi punându-şi la dispoziţie suita puternică de produse şi platforme pentru parteneri, clienţi privaţi, instituţii, bănci şi brokeri. Saxo Bank dispune de birouri operaţionale în peste 21 de ţări, acoperind centrele financiare majore din întreaga lume, inclusiv Londra, Dubai, Singapore şi Hong Kong.
