Ponderea certificatelor verzi în factura la electricitate pentru consumatorii casnici a ajuns la 6%, în timp ce, în cazul industriei, ponderea este de 8-9%, a declarat Ion Lungu, preşedintele Asociaţiei Furnizorilor de Energie Electrică din România (AFEER), în cadrul conferinţei “Accounting and Financial Reporting for Green Incentives”, organizată de revista The Diplomat-Bucharest.
Lungu a vorbit despre impactul în factură a energiei din surse regenerabile, având în vedere costurile cu certificatele verzi pe care le primesc producătorii de energie verde şi pe care le plătesc toţi consumatorii.
“Consumatorul plăteşte tot ce intră în sistem. Schema de sprijin este generoasă, dar reducerea impactului nu se rezolvă prin măsuri radicale. Energia verde este scumpă, de aceea a fost nevoie de o schemă-suport. De ce este nevoie de surse regenerabile? Este o modă? Aş spune că da, e şi o modă, în toate conferinţele se atinge acest subiect. Este o necesitate? Da. Şi este vorba despre o decizie politică, având în vedere resursele clasice limitate şi elementele de poluare”, a continuat Lungu.
Potrivit acestuia, problemele intervin când vorbim de preţul mare şi de volatilitatea energiei regenerabile.
“Este bună energia regenerabilă? Satisface nevoile pieţei? Aici sunt multe de discutat, pentru că energia regenerabilă este scumpă şi volatilă, fiind vorba şi de volatilitatea preţului”, a mai spus Lungu.
Reamintim, la finele lunii noiembrie, oficialii Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) au anunţat oficial că România şi-a atins deja ţinta de energie regenerabilă asumată în faţa Comisiei Europene pentru anul 2020.
“Am constatat că schema de sprijin nu mai răspunde realităţilor. La 1 ianuarie 2014, România îşi atinge cotele asumate de 24% de energie regenerabilă din totalul consumului. Astfel că vă anunţăm că am informat comisiile de specialitate din Parlament şi Guvernul că trebuie reconsiderate cotele obligatorii. Spre exemplu, în 2014 cota maximă să fie de 13%, faţă de 15% cât este prevăzut în legea 220/2008 privind sprijinul energiei verzi”, a spus Emil Calotă, vicepreşedintele instituţiei.
El a mai spus că ANRE a propus ca textul legii de aprobare a Ordonanţei de Urgenţă 57/2013 (care modifică Legea 220/2008) să conţină prevederi prin care preţul certificatelor verzi să scadă.
“Evoluţia acestei pieţe trebuie să ducă la o evoluţie normală a preţului certificatelor verzi, nu ca până acum, când valoarea certificatelor se duce doar către nivelul maximal”, a explicat oficialul ANRE.
Potrivit acestuia, la stabilirea ratei interne de rentabilitate (IRR) pentru proiectele de energie regenerabilă, ANRE va lua în calcul de acum înainte costurile reale şi efective ale producătorilor de energie verde, şi nu estimările Agenţiei Internaţionale pentru Energie, ca până acum.
Concret, AIE furnizează o cifră care este o medie, un cost general de instalare a unui MW din surse regenerabile (eolian, solar etc), însă oficialii ANRE vor calcula IRR-ul pentru fiecare proiect în parte, în funcţie de particularităţile sale.
În funcţie de acest IRR, reglementatorul va decide dacă există o supracompensare a producătorilor de energie regenerabilă.
La rândul său, Rodin Traicu, membru în Comisia de industrii şi servicii din Camera Deputaţilor, a precizat, săptămâna trecută, că toate statele din Europa Centrală şi de Est se confruntă cu această problemă. “Zilele trecute, la forumul economic China-Europa Centrală şi de Est, am stat de vorbă cu autorităţi din ţările din regiune şi au aceeaşi problemă. Spre exemplu, cehii au spus că au de gând să diminueze schema anul viitor, iar din 2015 aceste investiţii să fie pe propriile picioare. Noi aşteptăm poziţia Bruxelles-ului”, a spus Traicu.
Taxele se preiau în facturi
Legislaţia din sectorul energetic prevede că orice taxă pentru companiile energetice va fi transferată integral în factura finală, a mai spus Ion Lungu.
“Taxele intră la capitolul costuri incontrolabile, din acest motiv metodologiile spun că ele se transferă integral în preţul final la consumatori, astfel că această componentă a preţului trebuie mai bine gestionată”, a precizat Lungu.
El a arătat că, în acest moment, taxele înseamnă circa 20% din preţul final al energiei electrice. Preţul efectiv de producere a energiei înseamnă 49% din preţul final, 26% sunt costurile de reţea, adică distribuţie şi transport, iar 5% reprezintă tariful de furnizare. Spre comparaţie, în Germania, 20% este preţul energiei, 25% – costurile de reţea, 5% – furnizarea şi 50% sunt taxele. “Sper să nu ajungem şi noi la 50%”, a mai spus Lungu.
Reamintim, Guvernul vrea să introducă, de la 1 ianuarie 2014, o taxă de 1,5% pentru construcţiile speciale.
La finele lunii noiembrie, preşedintele ANRE, Niculae Havrileţ, declara că, în cazul în care transportatorii şi distribuitorii din energie şi gaze vor cere recunoaşterea acestei taxe în tarifele finale, ANRE va fi nevoită să accepte.
“În ceea ce priveşte distribuţia şi transportul de gaz, conductele din domeniul public nu se taxează. Dacă, totuşi, transportul şi distribuţia vor fi taxate, ele vor fi incluse în tarifele de transport şi distribuţie, pentru că aceste costuri sunt obligatoriu de recunoscut. Nu avem încă vreo solicitare de la operatori din sector pentru a le recunoaşte aceste costuri în tarife”, a precizat Havrileţ.
El a menţionat că nu a fost clarificată încă situaţia acestei taxe şi ce construcţii vor intra sub incidenţa ei.
Havrileţ a mai spus că, în cazul în care operatorii de distribuţie şi transport vor plăti această taxă şi vor solicita recunoaşterea ei în tarifele finale, ANRE va analiza detaliat acest lucru, întrucât operatorii au şi alte venituri din aceşti stâlpi, precum reclame sau închirierea lor către operatorii de telefonie şi cablu.
