În conturile Ministerului Finanţelor au intrat, în ultimele două săptămâni, nu mai puţin de trei miliarde de euro! Toate din împrumuturi externe, de la FMI, Comisia Europeană şi din obligaţiuni. Ce-o să facă Finanţele cu atâţia bani, numai Sebastian Vlădescu ştie. Credem, însă, că toţi se vor duce “pe apa Sâmbetei”, în pensii şi salarii. De altfel, conform acordurilor, banii vor finanţa deficitul bugetar. Din păcate, cel mai probabil, nici un eurocent nu se va duce în investiţii. Mai mult, şi preşedintele Traian Băsescu, şi ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, au sugerat, în ultimul timp că, pe lângă aceste împrumuturi, România ar putea apela la alte credite externe până la sfârşitul anului. Un neajuns în plus îl constituie faptul că, intrând atât de multă valută (ce trebuie schimbată în lei, ca să se facă plăţile), este foarte probabil ca leul să se întărească (dacă nu intervine Banca Naţională pe piaţa valutară), ceea ce va face exporturile mai scumpe şi importurile mai ieftine, astfel că va creşte deficitul comercial şi, în consecinţă, şi cel de cont curent.
Se spune că investiţiile statului au efect multiplicator, adică banii pe care îi bagă Guvernul în economie “produc” alţi bani. Ceea ce este real. Dacă o autoritate publică se hotarăşte să construiască ceva, o mulţime de bani se întorc în vistieria ţării. De exemplu, dacă o primărie vrea o grădiniţă, firma care efectiv face construcţia trebuie să angajeze nişte oameni (care plătesc taxe şi impozite la stat), are profit (pentru care plăteşte impozit), dar trebuie să şi cumpere, de exemplu, fier beton, ciment, ferestre, uşi, echipamente sanitare. Firmele de la care cumpără, la rândul lor, îşi plătesc angjaţii (care plătesc taxe şi impozite la stat), au profit (pentru care plătesc impozit). Şi acestea, la rândul lor, ca să producă, de exemplu, ciment, au nevoie de nisip şi pietriş, pe care le cumpără de la alte firme, care plătesc taxe şi impozite şi tot aşa mai departe. Ceea ce înseamnă că o comandă de stat se comportă ca “un bulgăre de zăpadă”. Altfel spus, 100 de lei băgaţi de stat în economie “se întorc” foarte repede în bugetul statului, prin taxe şi impozite.
De ce nu investeşte statul român este un mister pe care nimeni nu l-a desluşit încă. Guvernanţii spun că n-au suficienţi bani. Că sumele pe care le au la dispoziţie din taxele şi impozitele adunate nu ajung nici măcar pentru plata pensiilor şi salariilor bugetarilor. Şi, cu toate acestea, nu fac nimic ca să reducă cheltuielile în acest sector. Mai mult, România a semnat un acord stand by cu Fondul Monetar Internaţional (FMI) prin care se angjează să reducă cheltuielile făcute “aiurea”, de tipul maşini de lux, plasme, brizbrizuri pentru şefi sau să mai reducă din numărul “conţopiştilor”, apăruţi “ca ciupercile după ploaie”, a căror singură menire pare a fi “să-i încurce” pe contribuabili. Singura explicaţie ar fi că funcţionarii care ar trebui daţi afară “or fi ei boi, dar sunt boii noştrii”, adică membri sau simpatizanţi de partid (indiferent ce partid se va fi aflat la putere de-a lungul timpului) şi trebuie să manânce şi ei. Probabil de aceea le este greu autorităţilor să dea pe cineva afară, chiar dacă acea persoană doar “mută o hârtie dintr-un loc într-altul”, de teamă că “va suna telefonul”. Şi niciodată nu se ştie cine e la capătul celălalt al firului!
Cert este că şeful FMI, francezul Dominique Strauss-Khan, vine la Bucureşti la sfârşitul lunii, se pare “ca să-i tragă de urechi” pe guvernanţi. Diplomatic, “trasul de urechi” se traduce prin: “pentru a da un impuls autorităţilor să continue reformele la care s-au angajat prin acordul stand-by”.
Împrumuturi externe
România a împrumutat, joi, un miliard de euro printr-o emisiune de eurobonduri cu scadenţa la cinci ani, la un cupon de 5% şi un randament total de 5,17% pe an. Emisiunea a fost suprasubscrisă de aproximativ 5 ori, prima platită peste indicatorul pieţei (mid-swap) la maturitatea de cinci ani fiind de 268 puncte de bază. Emisiunea de eurobonduri a fost intermediată de Deutsche Bank AG, EFG Eurobank şi HSBC.
Reamintim, la începutul acestei luni, Sebastian Vlădescu declarase că Finanţele vor să vândă bonduri în valoare de aproximativ un miliard de euro şi a anunţat că ar putea să vândă şi alte obligaţiuni până la sfârşitul anului. Ceea ce “seamănă” cu declaraţia preşedintelui Traian Băsescu, care, recent, sugera, la bilanţul Armatei, că România ar putea fi nevoită să ceară un nou împrumut financiar extern, pentru a face faţă crizei.
Tot joi, Comisia Europeană (CE) a virat alt miliard de euro în contul Trezoreriei, reprezentând a doua tranşă din împrumutul acordat României, în valoare totală de 5 miliarde de euro. „Sunt fericit să anunţ că România s-a conformat cu condiţiile de politică impuse pentru acordarea celei de-a doua tranşe. Asistenţa financiară acordată de Uniunea Europeană (UE), FMI şi alte instituţii financiare internaţionale a ajutat România să treacă peste partea cea mai grea a crizei economice şi financiare”, a declarat, într-un comunicat, comisarul european pentru Afaceri Monetare şi Economice, Olli Rehn.
El a menţionat că este nevoie ca progresele realizate în sensul consolidării fiscale să fie însoţite de reforme structurale, inclusiv de adoptarea şi implementarea legii responsabilităţii fiscale şi a legislaţiei revizuite privind pensiile. “Memorandumul suplimentar reflectă angajamentul continuu al autorităţilor române de a implementa cu rigurozitate programul de stabilitate macro-financiar agreat şi de a adopta reforme structurale, fiscale şi pentru piaţa financiară într-o manieră oportună”, se mai spune în comunicatul CE. Executivul UE notează că aceste acţiuni sunt necesare pentru îmbunătăţire perspectivelor pe termen mediu privind creşterea economică şi crearea de locuri de muncă, permiţând diminuarea dezechilibrelor, care au înrăutăţit efectele crizei şi realizarea procesului de convergenţă.
Prima tranşă de la UE, în valoare de 1,5 miliarde de euro, a fost acordată în luna iulie 2009
.
Pe de altă parte, la sfârşitul lunii februarie, au intrat în conturile Băncii Naţionale şi Trezoreriei statului banii din cea de-a doua şi a treia tranşă de împrumut de la Fondul Monetar Internaţional – 2,45 miliarde de euro în total, din care fiecare instituţie a încasat jumătate din sumă.
România are un acord cu FMI pe doi ani, pentru 12,95 miliarde euro, pachetul total de finanţare externă, de la Fond, Uniunea Europeană, BM şi BERD, urmând să ajungă la 19,95 miliarde euro. Din acordul cu instituţiile financiare internaţionale, România a atras deja împrumuturi de aproximativ 11,5 miliarde euro.
