“Era petrolului ieftin s-a încheiat, iar gazele naturale sunt în centrul atenţiei”, se arată într-o analiză a grupului Erste (acţionarul majoritar al BCR). Conform analizei, preţurile au crescut prea mult, prea repede, dar potenţialul de creştere rămâne limitat. Analiştii Erste sunt de părere că asistăm la cea mai drastică scădere a cererii din anii 1980 încoace, în timp ce oferta de petrol este clar suficientă. Grupul Erste “vede” următorul şoc în sectorul petrolului în 2012 – 2015. Conform analizei, gazul de şist va deveni următorul combustibil mondial şi înregistra o creştere de 71% până în anul 2030. În aceste condiţii, sunt aşteptate creşteri ale activităţilor de explorare şi achiziţii în Polonia şi Ucraina. Pentru anul acesta, analiştii austrieci prognozează un preţ maxim al petrolului de 90 – 100 de dolari pe baril în prima jumătate a anului, iar în a doua jumătate a anului va avea loc o inversare a tendinţei, media pe 2010 fiind de 72 dolari/baril. De remarcat, preţul ţiţeiului a depăşit deja 82 dolari/baril pe pieţele internaţionale.
Măsurile globale de stimulare a economiei luate de guverne şi băncile centrale, precum şi politicile monetare din aproape toată lumea, centrate pe o rată a dobânzii de referinţă aproape de zero, au determinat o revigorare a investiţiilor în materii prime în 2009, se arată în analiza grupului Erste. Analiza citează şi un raport emis de Barclays, care menţionează că sectorul materiilor prime a înregistrat anul trecut un influx de capital de peste 60 de miliarde de dolari. Un alt motiv al creşterii preţului petrolului a fost, evident, dolarul american slab. Corelarea pe termen de cinci ani dintre preţul petrolului şi rata de schimb euro/dolar este în prezent de 88,2%.
„Revenirea economiei este de necontestat, însă noi consideram că preţul petrolului a crescut în mod exagerat. Deşi cererea şi-a revenit considerabil – în special în ţările emergente, este evident că se află încă sub nivelul maxim. În plus, avem o poziţie critică faţă de încrederea oarbă în economia chineză în calitate de motor al revenirii şi creşterii economice. China nu poate şi nu va fi unicul motor al revenirii globale şi nici ancora de salvare sau Mesia economiei globale, nici singura speranţă pentru cererea de petrol”, a declarat Ronald Stöferle, analist materii prime în cadrul Erste Group, se arată într-un comunicat. „Problema structurală a ţiţeiului nu mai e atât de stringentă şi s-a redus clar în ultimele luni, de aceea considerăm că discuţiile legate de preţul petrolului ar trebui să se concentreze din nou pe partea de ofertă”, a adăugat Stöferle.
Iluzia petrolului ieftin
Iluzia petrolului „ieftin” se bazează, probabil, pe faptul că numeroşi participanţi din piaţă iau valoarea maximă atinsă până acum, de aproape 150 dolari (n.r. – în iulie 2008), ca valoare de referinţă. La nivelul său actual, preţul petrolului este cu peste 100% mai mare decât media de 30,9 dolari/baril pe termen lung, înregistrată în perioada 1982 – 2009. Ajustat la inflaţie, petrolul este încă scump, se mai arată în analiza Erste. Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) pare să considere că un preţ optim al petrolului este între 70 şi 80 de dolari. Pe de o parte, este suficient de scăzut pentru a nu împovăra prea mult economia încă fragilă, pe de altă parte, sursele alternative, cum ar fi nisipul petrolifer sau petrolul de la mare adâncime, nu sunt atractive şi sunt, în general, neprofitabile la acest nivel. Nici energia eoliană şi solară nu sunt concurenţi serioşi (mai exact, fără subvenţii masive) la acest nivel al preţului. Astfel, conform OPEC, preţurile actuale satisfac atât producătorii, cât şi consumatorii.
Ofertă satisfăcătoare
Oferta de petrol este clar suficientă în acest moment. În prezent, OPEC produce aproape 60% din volumul total de petrol, dar deţine peste 80% din rezerve. Puterea economică şi, bineînţeles, cea politică a OPEC vor continua să crească; Agenţia Internaţională pentru Energie (AIE) se aşteaptă ca 80% din producţia suplimentară să provină din ţările OPEC. Cu toate acestea, AIE a emis primul său avertisment privind atingerea punctului maxim în sectorul petrolului, spunând că acesta ar putea surveni în anul 2020. Adică în anul 2020 se va atinge punctul maxim al producţiei de petrol, după care aceasta va scădea, pentru că nu vor mai exista rezerve de petrol care să le înlocuiască pe cele epuizate. După analiza a 800 de terenuri petrolifere, AIE a ajuns la concluzia că, dacă cererea creşte la fel ca până acum, până în 2030 ar trebui să se descopere noi resurse de 40 milioane barili/zi (adică de patru ori producţia Arabiei Saudite, cel mai mare producător mondial) pentru a putea evita un şoc al preţurilor pe termen lung. În prezent, există petrol suficient, dar structura ofertei indică preţuri considerabil mai mari pe termen lung.
Salvarea din gazul de şist
Pe de altă parte, AIE preconizează o creştere a producţiei din rezerve de gaze neconvenţionale de 71% până în anul 2030. Astfel, acest segment ar deveni sursa de energie cu cea mai rapidă creştere în următoarele decenii. Chiar dacă gazele naturale nu vor putea suplini scăderea producţiei de petrol, gazul de şist ar trebui să joace un rol tot mai important, în special în SUA şi în Europa (ca urmare a unui „naţionalism al resurselor”). Datorită gazului de şist, SUA devine independentă din punct de vedere energetic, aproape peste noapte. Conform unui studiu realizat de Universitatea Rice, gazul de şist ar putea reduce dramatic şi dependenţa Europei de Rusia şi de ţările din Golf. Prin urmare, suntem optimişti că explorarea rezervelor de gaz de şist în Europa va deveni extrem de importantă, se mai arată în analiză. Ne asteptăm în special la activităţi intense de explorare şi achiziţii în Polonia şi Ucraina. „Din acest motiv, considerăm gazele neconvenţionale – în special gazul de şist – ca fiind cea mai interesantă oportunitate de investiţii în sectorul energetic”, recomandă Stöferle. „În următorii trei până la cinci ani, ne aşteptăm ca preţurile să se situeze în intervalul de cel puţin 7 – 10 dolari. Acest lucru ar trebui să asigure marje atractive pentru producătorii de gaze naturale alternative”, a mai spus acesta.
Un nou şoc petrolier
Deoarece anul trecut petrolul a fost tranzacţionat uneori sub costurile marginale de producţie, ceea ce a provocat dificultăţi financiare grave pentru numeroase ţări producătoare de petrol, au fost abandonate investiţii în valoare de aproape 100 milioane de dolari. De aici ar putea porni un al patrulea şoc al petrolului, în 2012 sau 2013; pentru anul acesta, analiştii Erste Group estimează doar un potenţial de creştere minim. „Există riscul unei alte crize a petrolului în momentul în care cererea va depăşi oferta, în jurul anului 2014 sau 2015. Nu vor mai exista suficient petrol şi gaze la mijlocul următorului deceniu”, spunea Christoph de Margerie, CEO Total, în septembrie 2009.
Constatând supra-oferta de petrol, analiştii Erste Group nu se aşteaptă ca preţul petrolului să depăşească pragul de 100 dolari/baril pe termen lung. Piaţa pare să fie în echilibru în 2010. Doar o creştere economică amplă, durabilă şi, mai ales, la nivel global ar putea declanşa un deficit al ofertei. „Prin urmare, ne aşteptăm – din motive tehnice şi tactice – la o continuare a recentei tendinţe ascendente în prima jumătate a anului 2010. Datorită divergenţelor negative, a factorilor sezonieri necorespunzători şi a aspectelor fundamentale slabe, ne aşteptăm la o inversare a tendinţei pentru a doua jumătate a anului, cel târziu, când preţul petrolului ar trebui să scadă în jurul valorii de 60 de dolari sau chiar sub această valoare. Astfel, preconizăm un preţ mediu de 72 dolari/baril în 2010”, a mai spus Stöferle.
