Vagit Alekperov, preşedintele Lukoil, este preocupat de competitivitatea petrolului şi industriei gazelor din Rusia, în lumina evoluţiei gazului de şist din SUA. Alekperov a făcut apel la Rusia să-şi regândească strategia de dezvoltare a resurselor arctice, se arată într-o analiză publicată de cotidianul rus de limbă engleză, The Moscow Times, preluat de Agerpre.
Alekperov a declarat că, mai degrabă decât să acorde drepturi de monopol pentru Rosneft (cea mai mare companie petrolieră rusă, controlată de stat) şi Gazprom (cea mai mare companie de gaze, controlată tot de stat), statul ar beneficia mai mult de pe urma acordării de licenţe, care vor stimula investiţiile în dezvoltarea tehnologică şi creşte competitivitatea companiilor energetice naţionale pe piaţa globală tot mai provocatoare.
Mulţi ar putea fi de acord cu propunerea lui Alekperov într-o oarecare măsură, dar este foarte puţin probabil ca ea să se concretizeze. O revizuire a sectorului energetic arată că este foarte puţin probabil ca dominaţia Rosneft să fie pusă în discuţie.
Având în vedere că aproape jumătate din veniturile bugetare sunt obţinute din petrol şi gaze, dependenţa Rusiei de Rosneft şi Gazprom este de înţeles şi oferă un motiv suficient pentru a nu transfera exclusivitatea ce le revine evoluţiilor gazelor de şist arctice. Cu toate acestea, există unele probleme.
Câmpurile petroliere siberiene ale Rosneft se confruntă cu un declin din cauza infrastructurii învechite, în timp ce SUA au depăşit Rusia în calitatea de cel mai mare producător mondial de gaze în 2009. Acest lucru pune o mare presiune asupra Rosneft, de a menţine producţia de petrol la peste 10 milioane de barili pe zi. Menţinerea nivelurilor actuale ale veniturilor din sectorul de petrol şi gaze este critică pentru finanţarea statului rus. Din păcate, rezervele de şist arctice ar putea să nu fie de ajutor prea curând.
Riscul ca Gazprom să piardă controlul strâns asupra alimentării europene cu gaz, din cauza gazelor de şist este real. Deşi este puţin probabil ca Europa, piaţa de export majoră a Gazprom, să cunoască o revoluţie a gazului de şist pe cont propriu, ca în SUA, iar LNG-ul (liquefied natural gas – gaz natural lichefiat) din Orientul Mijlociu îşi croieşte drum din ce în ce mai mult spre piaţa europeană. Un terminal LNG la portul de la Adriatica din Croaţia este cel mai recent proiect avut în vedere.
Pericole pentru Gazprom
Stephen O’Sullivan, directorul ”Asia Energy Consulting”, o companie de consultanţă cu sediul în Hong Kong, consideră că Gazprom este reactivă atât la schimbările de pe piaţa europeană, cât şi de pe piaţa internă. Într-un interviu prin e-mail, O’Sullivan a scris: “Gazprom pare să ia în considerare punctul de vedere că este vorba de o schimbare temporară în piaţă”, în timp ce opinia majorităţii vede schimbările la preţul gazelor drept o evoluţie permanentă. “În realitate, Gazprom oferă reduceri şi rabaturi de aproximativ 10-15% faţă de preţul de bază, astfel că, dacă piaţa se normalizează, iar compania îşi redobândeşte locul de furnizor de gaze dominant spre Europa, va fi capabilă să revină la vechiul regim. Dar există un mare “dacă” şi nu cred că se va întâmpla aceasta”, a adăugat expertul.
Un alt pericol pentru Gazprom vine în contextul în care CEO Rosneft, Igor Secin, explorează posibilităţi în Extremul Orient. “Nu văd niciun sens să discute ca Gazprom să acţioneze ca intermediar. Rosneft doreşte propriul acces la piaţa exporturilor şi aceasta este politica Kremlinului”, spune O’Sullivan.
Cu toate acestea, Rosneft nu este singura companie care poate provoca monopolul Gazprom în exporturile de gaze. Implicarea Yamal LNG, subsidiara Novatek, are un potenţial mare pentru ambiţiile de export de LNG ale Rusiei, dar finanţarea poate fi greu de asigurat, dacă va trebui să treacă prin monopolul de export al Gazprom.
Calendarul pentru dezvoltarea marilor câmpuri şistifere arctice reprezintă o altă problemă. În timp ce estimările foarte optimiste văd producţia începând în 2020, perspectivele din Orientul Mijlociu împing data mai aproape de 2025 sau 2030. Epuizarea câmpurilor siberiene ale Rosneft, care alcătuiesc grosul producţiei sale, ridică întrebarea cum va putea menţine Rusia producţia de petrol la 10 milioane de barili pe zi, înainte de dezvoltarea câmpurilor arctice.
Dezvoltarea depozitelor de petrol arctice în timp este o chestiune de sustenabilitate, gazele arctice ar putea face din Rusia şi Rosneft un jucător global major de LNG.
Deşi competiţia dintre companiile energetice ruseşti private şi de stat pentru regiunea arctică este foarte puţin probabilă, competiţia dintre cele două companii de stat pentru mai mult control asupra dezvoltărilor arctice este deja în curs. Dacă va câştiga Rosneft, va dobândi un potenţial de producţie imens. Ar fi înţelept dacă conducerea Rusiei va aboli regula pentru acest concurs politic, se arată în analiză.
Gazprom este încă un element foarte important pentru perspectivele economice ale Rusiei, în timp ce mărimea Rosneft ar putea fi deja o provocare de management. Creşterea în continuare ar ridica riscul asociat cu o prea mare dependenţă de o singură entitate. Deja prea mare pentru a cădea, Rosneft ar putea deveni şi prea mare pentru a prospera pe termen lung. Propunerea Lukoil de acordare de licenţe nu ar trebui exclusă cu uşurinţă, concluzionează analiza.
