După ce a denunţat contractele bilaterale încheiate cu furnizorii de electricitate, pare că asistăm la „răzbunarea băieţilor deştepţi”: Hidroelectrica nu mai are cui să-şi vândă marfa!
Fostul administrator judiciar al companiei (pe când aceasta se afla în insolvenţă), actual preşedinte al Consiliului de Supraveghere al companiei, Remus Borza, a anunţat că „Hidroelectrica a fost nevoită să deverseze apa din lacuri, un 1 TWh în iulie”.
De altfel, nu este prima dată când conducerea companiei se plânge că Hidroelectrica nu vinde. În raportul aferent perioadei 15.04 – 15.05.2013 al administratorul special al Hidroelectrica de la acea vreme, Remus Vulpescu, se specifică: “De menţionat valoarea record absolut a ultimilor 17 ani a gradului de umplere (n.r. – în lacurile de acumulare) la data de 30.04.2013, situaţie generată, pe de o parte, de depăşirile prognozelor lunare (n.r. – de precipitaţii, dar şi de producţie şi consum de electricitate), cât şi de lipsa unor contracte pe măsura capabilităţii din aceste 4 luni trecute din anul 2013” (n.r. – ianuarie – aprilie 2013). “În situaţia generată de hidrologia înregistrată (cu o Dunăre excedentară şi cu un program generos al marilor amenajări pe de o parte) şi cu descărcări ale unităţilor hidro pe PE ca urmare a sursei eoliene şi cu actualul volum al obligaţiilor contractuale pe de altă parte, au apărut în luna mai inevitabile deversări la marile amenajări cap de cascadă şi pe Dunăre”, se mai arată în raport. Acesta precizează, de asemenea, că „energia estimată pierdută prin deversare pe total Hidroelectrica a avut valoarea de aproximativ 162 GWh (pentru luna aprilie). Pentru luna mai, în perioada analizată (n.r. – 1 – 15 mai), energia totală pierdută prin deversare a fost estimată la valoarea de aproximativ 72 GWh”.
Astfel, practic, Remus Vulpescu îl acuza pe Remus Borza că nu a fost capabil să încheie contracte de vânzare a energiei electrice pe măsura capacităţii de producţie a Hidroelectrica, ceea ce a condus la deversarea apei, fără a se produce energie electrică. În plus, având în vedere cantitatea de apă disponibilă în lacurile de acumulare, este clar că nu s-a utilizat apa pentru a produce electricitate, ceea ce a condus la creşterea nivelurilor de umplere în lacuri la valori record.
De remarcat, în acest an, conform site-ului Opcom („bursa” de energie de la Bucureşti), Hidroelectrica a lansat 136 de oferte de vânzare a electricităţii, în 18 zile, pe Piaţa Centralizată a Contractelor Bilaterale (PCCB). Din toate acestea s-au vândut numai 36 de pachete, la un preţ mediu de circa 190 lei/MWh (un singur pachet s-a vândut la preţul maxim, de 220 lei/MWh, în ianuarie 2013, cele mai multe vânzându-se la circa 180 lei/MWh; de remarcat, preţurile includ şi componenta TG, care are o valoarea de aproximativ 10 – 11 lei/MWh).
Pe Piaţa Centralizată a Contractelor Bilaterale cu Negociere Continuă (PCCB – NC), compania a plasat oferte de vânzare în 19 zile, dar a reuşit să vândă numai în două zile (o dată cu 191 lei/MWh, iar a doua oară cu 165 lei/MWh).
De remarcat, din luna aprilie, Hidroelectrica n-a mai primit nicio ofertă de cumpărare a pachetelor pe care le-a lansat pe PCCB sau PCCB – NC. De altfel, din 21 mai pe PCCB şi din 13 mai pe PCCN – NC, Hidroelectrica nici n-a mai depus vreo ofertă de vânzare!
Ceea ce înseamnă că Hidroelectrica „se chinuie” să-şi vândă marfa pe PZU sau pe Piaţa de Echilibrare!
De menţionat, pe piaţa reglementată, Hidroelectrica vinde aproximativ 4 TWh din producţie , la un preţ stabilit de ANRE la 125 lei/MWh. De asemenea, Hidroelectrica mai are 2 contracte încheiate direct: cu Electromagnetica, pentru 0,8 TWh pe an, până pe 30 aprilie 2014, şi cu Alro Slatina, pentru 3 TWh/an până în anul 2018, la un preţ minim de 172 lei/MWh şi maxim de 205 lei/MWh.
Astfel, Hidroelectrica are, în acest an, contracte ferme de vânzare pentru o cantitate de aproximativ 8 TWh. Conform INS, în primele 6 luni ale anului hidrocentralele au produs 8,5 TWh, adică Hidroelectrica deja „şi-a făcut norma” pentru contractele existente. Pentru cealalaltă jumătate de an de producţie trebuie „să se chinuie” să găsească cumpărători!
Conform raportului administratorului judiciar, Remus Borza, în anul 2011, Hidroelectrica avea încheiate contracte pentru livrarea energiei (pe lângă cele 2 care există şi în prezent) cu Energy Holding (circa 2,1 TWh), Alpiq Romindustrie şi Romenergie (2,5 TWh), grupul EFT (1,6 TWh), ArcelorMittal (1,4 TWh), Atel (0,15 TWh), EuroPec (0,32 TWh), Electrica (0,4 TWh), Elsid Titu (0,17 TWh), Electrocarbon (0,15 TWh), Luxten (0,26 TWh), Compania Naţională a Huilei (0,14 TWh), OMV Petrom (0,022 TWh), Compania Naţională a Sării (0,02 TWh), Municipiul Braşov (0,001 TWh). În total, doar din aceste contracte, Hidroelectrica îşi asigura vânzări de circa 9,2 TWh.
Acum, pentru că nu mai are cui să vândă, conform aceluiaşi Remus Borza, Hidroelectrica a trebuit să deverseze, numai într-o singură lună, apă din care ar fi produs 1 TWh! Altfel spus, pare că „băieţii deştepţi se răzbună”!
Ofertă mare, cerere mică
Ca în orice domeniu, preţul pe piaţa liberă al energiei electrice nu are legătură cu costurile de producţie, ci cu cererea şi oferta. Dacă să produci orice bun (de exemplu, electricitate) costă mai puţin decât este piaţa dispusă să ofere, atunci faci profit. Dacă, dimpotrivă, costă mai mult decât e piaţa dispusă să ofere, atunci există o singură variantă: falimentul!
În prezent, oferta pe piaţa de electricitate este foarte mare: există mari termocentrale pe cărbune (aparţinând complexurilor energetice Oltenis şi Hunedoara), există două mari termocentrale pe gaze, deţinute de Romgaz şi Petrom (care utilizează numai gaze din propria producţie, mult mai ieftine decât cele de import), există centrala nucleară de la Cernavodă, hidrocentralele şi, mai nou, foarte multă producţie eoliană (având în vedere capacităţile de producţie existente, care au depăşit 2.000 MW).
Astfel, în prezent, se discută despre faptul că a apărut multă energie pe piaţă: pe de o parte a crescut capacitatea instalată în centralele eoliene, ceea ce a dus la majorarea producţiei din surse regenerabile, dar, datorită precipitaţiilor abundende, a crescut şi canitatea de electricitate oferită de Hidroelectrica. Potrivit unor declaraţii ale administratorului judiciar, Remus Borza, oferta de electricitate pe piaţă a crescut şi datorită desfiinţării contractelor cu “băieţii deştepţi”.
Pe de altă parte, cererea de energie electrică a scăzut extrem de mult. Conform Institutului Naţional de Statistică (INS), în primele 7 luni ale anului, consumul de electricitate a scăzut cu 3 miliarde de kWh (3 TWh)!
Astfel, când oferta este mare, iar cererea mică, preţul n-are decât un sens în care să meargă: în jos! De altfel, pe piaţa spot (Piaţa pentru Ziua Următoare – PZU, administrată de Opcom), preţurile medii sunt sub 150 lei/MWh. În ultimul comunicat de presă al Opcom referitor la piaţa de electricitate se arată că „preţul mediu corespunzător tranzacţiilor stabilite pe PZU a fost în luna mai 2013 de 121,63 lei/MWh”! Bugetul de venituri şi cheltuieli al Hidroelectrica este construit pe un cost al producerii de energie de 144 lei/MWh.
„Avem 12-15 TWh pe care nu avem unde să îi consumăm (n.r. – la nivel de ţară). Producătorii trebuie să renunţe la investiţii în noi capacităţi şi să prioritizeze investiţiile pentru retehnologizarea capacităţilor existente. Avem excedent de producţie, dar în România continuă investiţiile în regenerabile”, a mai spus Remus Borza.
Mai are şi Borza dreptate
Dacă piaţa internă „nu merge”, o soluţie pentru Hidroelectrica ar fi fost exportul. Conform Raportului anual al companiei pentru anul 2010, Hidroelectrica a exportat circa 1 TWh („cantitatea de energie facturată în anul 2010 a fost de 22.539,29 GWh, din care pe piaţa internă: 95,61%, inclusiv Piaţa de Echilibrare; la export: 4,39%”). Într-un alt raport al administratorului special al Hidroelectrica, Remus Vulpescu, se arăta că, la 31.12.2012, exportul companiei se cifra la 357.000 MWh, pentru care s-au încasat 59.000.000 lei. În toate raporatele aferente anului 2013, administratorul special preciza că exportul a fost „0”.
De menţionat, Remus Borza a anunţat, cu câteva luni în urmă, că, pentru a relua exporturile de electricitate, Hidroelectrica va deschide birouri la Viena şi Budapesta. Totuşi, din cauza taxelor de export, de circa 11 euro/MWh, dar şi din cauza costului apei, preţul cu care Hidroelectrica ar putea vinde electricitate peste hotare ar fi necompetitiv.
„Sunt hidrocentrale la care preţul apei uzinate reprezintă cea mai mare parte din costuri. De exemplu, la Porţile de Fier, costurile cu apa reprezintă 65% din costurile de producţie. Apa ne costă aproximativ 80 lei/MWh! Nu este normal! În plus, legislaţia favorizează energiile regenerabile, dar şi Complexurile Energetice Oltenia şi Hunedoara, ale căror producţii sunt preluate cu prioritate în sistemul energetic naţional, ceea ce creează probleme Hidroelectrica”, a declarat, cu câteva luni în urmă, Remus Borza pentru www.focus-energetic.ro.
Pe de altă parte, tot Borza a precizat, la cel moment, că, „în fiecare an, în această perioadă, Hidroelectrica deversează apă, mai ales pe râurile interioare. Acum, din cauza viiturii pe Dunăre, a nivelului foarte ridicat al fluviului, se deversează şi aici. În plus, lacurile de acumulare au niveluri de umplere de peste 98%. Sigur că trebuie să deversăm şi de aici! Toate aceste deversări le efectuăm ca măsuri împotriva inundaţiilor!”, a mai spus fostul administrator judiciar.
El a explicat şi un alt motiv al acestor deversări, care conduc la pierderi de producţie şi, în final, la pierderi de bani: „Pe Piaţa pentru Ziua Următoare (PZU), preţul a fost şi de 7 lei/MWh, mai ales noaptea, în gol de sarcină, şi în timpul sărbătorilor (n.r. – când, la nivel naţional, consumul este foarte mic; de remarcat, în timpul Sărbătorilor Pascale şi de 1 Mai, s-a atins un nivel record de „lipsă de consum”: şi 3.700 MWh, în condiţiile în care consumul normal este de circa 6.500 MWh). În aceste condiţii, în care pe PZU se vindea electricitatea şi cu 7 lei/MWh, iar pe noi numai apa ne costă 80 lei/MWh, era mai rentabil să deversăm apa decât să o uzinăm! Mai vine şi Curtea de Conturi să ne întrebe de ce am vândut cu asemenea pierderi!”, a mai spus Remus Borza.
