Hidroelectrica ar putea să dispară!

Procesele apărute după intrarea în insolvenţă a Hidroelectrica ar putea duce la dispariţia producătorului de electricitate. Sau, cel puţin, la dispariţia companiei aşa cum arată ea în prezent. Se pare că Departamentul pentru Energie „se pregăteşte” pentru o astfel de situaţie, în care se vor pierde procesele cu „băieţii deştepţi”, şi lucrează la diferite variante pentru a salva ce se mai poate salva. Una dintre soluţii pare să fie cea prin care Hidroelectrica se va diviza, într-o companie urmând să fie incluse cele mai mari şi profitabile hidrocentrale, iar în cealalată, care va păstra numele Hidroelectrica, vor fi inclus cele mai puţin performante hidrocentrale, „ocazie” cu care „vor dispărea” şi circa 1.500 locuri de muncă. Se foloseşte, practic, „modelul Oltchim”, prin care partea viabilă a combinatului se grupează într-o companie, iar partea neprofitabilă – într-o alta, care preia datoriile şi pierderile. Astfel, dacă vor câştiga procesele şi vor trebui să încaseze sute de milioane de euro de la Hidroelectrica, „băieţii deştepţi” vor trebui „să-şi împartă” ce mai rămâne în compania ce va cuprinde partea mai puţin profitabilă din companie. Sigur, sunt câteva probleme, precum acordul cu FMI şi obligativitatea listării, alături de procesele ce ar putea urma, dar sunt pe cale să se găsească soluţii şi pentru acestea. Altfel, dacă ar trebui să plătească daunele, Hidroelectrica ar intra în faliment, iar hidrocentralele Porţile de Fier şi Lotru ar ajunge direct la „băieţii deştepţi”.

Curtea de Apel trebuie să se pronunţe în recursurile formulate de 11 traderi, două sindicate şi Termoelectrica. Borza declara că „băieţii deştepţi” au venit cu trei tipuri de recursuri. O primă categorie o constituie recursul împotriva sentinţei de închidere a procedurii de insolvenţă, pronunţată în vara anului trecut. Traderii au argumentat că, în momentul pronunţării închiderii insolvenţei, mai erau procese pe rol.

Al doilea tip îl constituie recursuri la deciziile prin care s-au respins opoziţiile la deschiderea procedurii de insolvenţă. „Acestea sunt cele mai periculoase, deoarece, dacă s-ar accepta, atunci insolvenţa nu a avut niciodată loc, iar contractele (n.r. – cu “băieţii deştepţi”) nu au fost denunţate”, a spus Borza. Acestea au fost depuse de două sindicate şi de cele două Alpiq-uri.

În fine, al treilea tip de speţă îl constituie recursurile la deciziile prin care unor companii li s-au respins contestaţiile la tabelul creanţelor şi prin care se cere recunoaşterea unor creanţe în valoare de 1,3 miliarde de lei (n.r. – aproape 300 milioane de euro) . Pe lângă traderi, un astfel de recurs a depus şi Andritz, precum şi mai multe companii care au realizat lucrări de mentenanţă.

„Dacă oricare dintre aceste recursuri este admis, Hidroelectrica este automat în insolvenţă”, a declarat Borza. În acest caz, el ar fi, tot automat, din nou administrator judiciar.

Conform lui Borza, miza recursurilor “băieţilor deştepţi” este de 1,3 miliarde lei, daune interese solicitate ca urmare a anulării de către administratorul judiciar a contractelor bilaterale. În a doua etapă se urmăreşte redeschiderea procedurii de insolvenţă, unde să se repună pe tapet legalitatea măsurilor administratorului judiciar de denunţare a contractelor. În final ei urmăresc repunerea în vigoare a contractelor încheiate în 2003, prelungite în 2009 şi valabile până în 2018, a explicat Remus Borza.

În perioada insolvenţei, Borza a denunţat contractele cu traderii Alpiq Romenergie, Alpiq Romindustries, Energy Holding, Energy Financing Team şi Europec şi a renegociat contractele cu clienţii industriali, respectiv Alro, Electromagnetica, Elsid Titu şi Electrocarbon Slatina.

Potrivit raportului administratorului judiciar, contractele bilaterale cu „băieţii deştepţi“ au prejudiciat compania de stat cu 1,1 miliarde de euro.

Hidroelectrica direct în faliment

Reintrarea producătorului de electricitate în insolvenţă pare cea mai mică dintre probleme. Dacă traderii câştigă procesele, Hidroelectrica trebuie să le plătească daune de 1,3 miliarde de lei. Profitul pe anul trecut al companiei a ajuns la “doar” 900 milioane de lei, dar, conform legislaţiei în vigoare, 85% trebuie să-l repartizeze sub formă de dividende. Astfel, Hidroelectrica nu va avea cu ce să plătească datoriile şi va intra nu în insolvenţă, ci direct în faliment!

În aceste condiţii, creditorii (în primul rând cei care ar câştiga procesele şi ar trebui să încaseze cele 1,3 miliarde de lei) vor trebui să-şi recupereze banii sub orice formă. Iar forma legală este aceea de a vinde activele Hidroelectrica, iar, din banii obţinuţi, să se plătească datoriile. O altă variantă este ca, în locul banilor, creditorii “să se mulţumească” cu activele, adică hidrocentralele Porţile de Fier, Lotru, Bicaz, Vidraru etc.

Şi-uite-aşa, cele mai mari şi mai performante hidrocentrale ar putea fi înstrăinate către “băieţii deştepţi” fără ca aceştia să depună vreun mare efort!

Pentru a elimina posibilitatea de a rămâne fără cele mai mari hidrocentrale, se pare că ministrul Energiei, Constantin Niţă, i-a chemat, acum câteva zile, pe responsabilii din domeniu pentru a găsi soluţii pentru ca acest lucru să nu se întâmple.

Astfel, una dintre soluţiile identificate se referă la divizarea Hidroelectrica în două companii: una care să rămână cu numele, datoriile şi cu câteva hidrocentrale mici sau în construcţie, (precum amenajarea de pe Oltul Mijlociu şi cele în curs de realizare – Paşcani, Făgăraş-Hoghiz, Valea Sadului, Siriu-Surduc, Bumbeşti – Livezeni), iar alta, care va purta, cel mai probabil, numele Hidroenergetica, fără nicio datorie şi cu cele mai mari şi profitabile hidrocentrale (precum Porţile de Fier, Mărişelu, Râul Mare, Bicaz, Vidraru). Există şi posibilitatea ca hidrocentrala Lotru să fie cedată Complexului Energetic Oltenia, alături de cea aflată în construcţie Bumbeşti – Livezeni.

A fost luată în calcul inclusiv trecerea marilor hidrocentrale la Transelectrica, dar s-a renunţat la această variantă, având în vedere că România se află în procedură de infringement tocmai pentru că nu a separat conform legislaţiei europene activităţile de producţie de cele de transport al energiei.

Acordul cu FMI – “cuiul lui Pepelea”

Planul de a diviza Hidroelectrica “se împiedică” de acordul cu Fondul Monetar Internaţional (FMI). Conform draftului ultimei Scrisori de Intenţie, Guvernul se angajează să emită titluri GDR (certificate globale de depozit) sau să procedeze la o listare duală în cazul ofertelor publice de la Electrica şi Hidroelectrica. De asemenea, nu va diviza şi/sau fuziona societăţile sau activele societăţilor programate pentru listări, nici direct, nici indirect prin iniţiative legislative precum proiectul Legii holdingului. La Hidroelectrica, listarea a 15% din acţiuni va avea loc până la finele lunii iunie 2014.

Astfel, conform acordului cu FMI, compania nu poate să fie divizată. De altfel, surse din cadrul Direcţiei Generale Privatizare şi Administrare a Participaţiilor Statului în Energie ne-au declarat acelaşi lucru, că, din cauza acordului cu FMI, care interzice divizarea sau fuziunea în cazul companiilor aflate în proces de listare, varianta apariţiei celor două Hidroelectrici este, practic, imposibilă.

Mai mult, pentru listarea unei companii, sunt necesare bilanţurile contabile pe ultimii 3 ani, ceea ce înseamnă că şi noua companie, curată, cu cele mai mari hidrocentrale, nu va putea fi listată, pentru că abia apare şi nu are cei 3 ani de existenţă necesari. Totuşi, nici Complexul Energetic Oltenia, înregistrat la Registrul Comerţului în luna mai 2012, nu are cei trei ani necesari şi, cu toate acestea, titlurile sale vor fi scoase la bursă.

Dar, până la urmă, România mai are un acord cu instituţiile financiare internaţionale? Pentru că, în prezent, ba primul ministru, ba ministrul de Finanţe, ba preşedintele anunţă că nu semnează Scrisoare de Intenţie, ceea ce înseamnă şi că acordul de tip precautionary stand by “sare în aer”.

Dacă nu va mai fi o problemă din partea FMI, o altă “piedică” ar putea-o reprezenta acţionarii minoritari: aceştia se pot opune divizării, inclusiv la tribunal. Această ultimă problemă pare uşor de rezolvat. Potrivit OUG 90/2010 pentru modificarea şi completarea Legii 31/1990 (aprobată în momentul în care sindicaliştii s-au împotrivit divizării Hidroelectrica şi apariţiei a două companii, Electra şi Hidroenergetica), societăţile comerciale vor putea fi înfiinţate chiar dacă există opoziţii formulate în acest sens de către anumite organisme. “Formularea unei opoziţii nu are ca efect suspendarea executării fuziunii sau divizării şi nu împiedică realizarea fuziunii sau divizării”, se arată în art. 243, alin. (3) al OUG 90/2010.

Astfel, apare ca foarte probabilă divizarea Hidroelectrica în două companii, pentru “a contracara” problemele ce ar putea apărea dacă “băieţii deştepţi” vor câştiga în instanţă creanţele în valoare de 1,3 miliarde de lei.