Românii au de suportat pierderile de energie termică din reţelele de încălzire care sunt, în medie, la nivel naţional, de aproximativ 30%. În condiţiile în care se preconizează eliminarea subvenţiilor din această iarnă, există premisele ca populaţia să ajungă să plătească un preţ al gigacalorie ce depăşeşte limita maximă de suportabilitate stabilită. Acestea sunt concluziile la care au ajuns experţii companiei de consultanţă PricewaterhouseCoopers (PwC).
Sistemul centralizat de termoficare din România este foarte ineficient şi se bazează în mare măsură pe subvenţiile de stat pentru a asigura energia termică la costuri suportabile pentru populaţiei”, a declarat Bogdan Belciu, unul dintre autorii studiului „Provocări şi oportunităţi pentru sistemul de furnizare centralizată a energiei termice din România”, realizat de PwC. În aceste condiţii, valoarea medie a subvenţiilor acordate la nivel naţional se ridică la 40% din preţul gigacaloriei, ceea ce presupune un efort financiar bugetar de aproximativ 500 milioane de euro anual. Chiar şi aşa, cei mai mulţi operatori înregistrează pierderi şi un grad ridicat de îndatorare.
Declin termic
În ultimii 15 ani, numărul localităţilor conectate la sistemul centralizat de termoficare a scăzut de la peste 300 de municipalităţi în 1996, la doar 100 în 2010, dintre care 83 sunt oraşe şi 17 sate. În total, doar 18,37% din populaţia României are acces la energia termică furnizată în sistem centralizat.
Capitala consumă 37% din energia termică distribuită la nivel naţional, în vreme ce regiunea Centru (judeţele Alba, Sibiu, Mureş, Braşov, Harghita şi Covasna) are cea mai redusă rată de penetrare pentru sistemul de încălzire centralizată.
Pierderi în creştere
Contrar aşteptărilor, în condiţiile în care autorităţile centrale ale statului fac tot posibilul de a menţine „radeţii”, nivelul pierderilor de energie termică în reţea a crescut în ultimii ani, de la 23% în 2005, la 29% în 2010, potrivit statisticilor ANRSC (Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice).
Cele mai mari pierderi se înregistrează în sistemul de termoficare din Deva (52%), urmat îndeaproape de cel din Reşiţa (51%), şi cel din Braşov, cu pierderi de agent termic în reţele de 50%. Cel mai bine stă oraşul Miercurea Ciuc, cu pierderi în reţele de numai 11%, considerată o pierdere acceptabilă chiar şi pentru UE. „Studiile Agenţiei Internaţionale pentru Energie estimează că pierderile în cazul operatorilor care utilizează cele mai bune practici în materie de tehnologie se pot situa între 5% şi 8%”, a adăugat Belciu. Pierderile în reţeaua RADET din Bucureşti sunt de aproximativ 23%.
Subvenţia de bază
Ineficienţa sistemului centralizat de distribuţie a energie termice din majoriatea covârşitoare a oraşelor se vede în preţuri. Cel mai mare preţ al gigacaloriei se înregistrează în Alba Iulia – 534 lei, dar cu o subvenţie de 404 lei, adică peste 75% din preţ, în timp ce, la Termica Târgovişte subvenţia acoperă 33% din preţul gigacaloriei de 445 lei. La Braşov, unde pierderile sunt în top, subvenţia este mai mare decât preţul plătit de populaţie (56,6% din preţul de 443 de lei). Bucureştiul stă bine la subvenţii, 60% din preţul gigacaloriei de 311 lei. Sunt şi localităţi unde nu se acordă subvenţie, precum Olteniţa, Baia Mare sau Suceava.
Preţuri insuportabile
“Începând cu iarna viitoare, potrivit memorandumurilor cu Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, criteriile de acordare a subvenţiilor pentru populaţie se vor schimba. Acest lucru ar putea genera probleme sociale importante, ţinând cont de faptul că noi estimăm că, în absenţa unor modalităţi alternative de a distribui ajutoarele de căldură către categoriile vulnerabile de populaţie, costurile cu agentul termic ar putea depăşi nivelul acceptat de suportabilitate de 10% din veniturile medii pe gospodărie, ajungând la 12% la nivel naţional, sau chiar 14-15% în unele regiuni” a adăugat Bogdan Belciu.
Viitor de aur, dar pe bani
Concluzia PwC este că sistemul de furnizare centralizată a energiei termice din România necesită investiţii de 5 miliarde de euro în următorii 10 ani pentru a-şi îmbunătăţi eficienţa, a-şi reduce pierderile şi a se conforma cu standardele Uniunii Europene de mediu.
Potrivit studiului, singura opţiune viabilă pentru a întreprinde asemenea investiţii în timp util este implicarea mai puternică a sectorului privat în acest domeniu şi prin parteneriat public-privat, în condiţiile în care, în actualul sistem controlat în principal de autorităţile locale, valoarea investiţiilor anuale întreprinse se ridică la doar 30 de milioane de euro. Investiţiile ar face din sistemul centralizat unul viabil din punct de vedere economic, furnizând agentul termic la costuri cu 20% până la 40% mai mici decât în sistemul individual de încălzire, cu un nivel semnificativ mai redus de emisii de gaze cu efect de seră.
„Sistemul de furnizare centralizată a energiei termice din România are un potenţial uriaş de eficientizare şi optimizare. De la alegerea celor mai eficienţi combustibili din punct de vedere al costurilor, la îmbunătăţirea proceselor, adoptarea modelului de cogenerare şi reabilitarea reţelelor de distribuţie, există multiple modalităţi de reformare a sistemului şi de transformare a acestuia într-un model de succes care să asigure energie termică la costuri accesibile, respectând cerinţele europene în materie de mediu. Pentru ca acest lucru să se întâmple însă, autorităţile publice trebuie să-şi schimbe radical abordarea în ceea ce priveşte sistemul de termoficare, cât mai curând posibil”, a concluzionat Bogdan Belciu.
