Specialiştii Băncii Mondiale (BM) arată într-o prezentare generală publicată recent şi denumită „Stingem lumina?” că o criză energetică în Europa de Est şi fosta URSS nu poate fi evitată decât cu investiţii masive în domeniu. Cerinţele totale de investiţii însectorul energetic din regiune se ridică la 3.300 miliarde de dolari în următorii 25 – 30 de ani (adică aproximativ 3% din PIB-ul cumulat). De remarcat, analiza BM se referă la 30 de state din această zonă, printre care Rusia, Azerbaidjan, Turkmenistan, Turcia, Cehia, Ungaria, Polonia şi România.
Sectorul energetic în Europa de Est şi statele CSI este învechit. După declinul economic din anii 90, în 1999 a început o perioadă de recuperare economică puternică la nivel global, ceea ce i-a permis să devină una dintre regiunile cele mai dinamice din punct de vedere economic din lume. A urmat, însă, criza economică şi financiară, care a dus, din nou, la scăderi economice importante. Declinul economic iniţial a fost însoțit de o reducere rapidă a producţiei şi consumului de energie. „Menţinerea şi îmbunătăţirea stocului de active energetice au devenit o victimă timpurie a lipsei de investiţii datorate declinului economic. Pe măsură ce economia regiunii a început să-şi revină, atât producţia cât şi consumul au crescut. Cu toate acestea, deteriorarea bazei de active şi pierderile asociate, atât în ceea ce priveşte capacitatea, cât şi eficienţa, s-au dovedit a fi atât de puternice încât la sfârşitul anului 2007 anumite ţări din regiune se confruntau cu insuficienţă energetică periodică şi se întrevedea o criză energetică de proporţii”, se arată în raportul BM.
În electricitate sunt necesare 1.500 miliarde de dolari
Pentru menţinerea sau creşterea producţiei de energie primară va fi nevoie de investiţii semnificative, nevoile previzionate de dezvoltare a energiei primare pentru perioada 2010-30 fiind estimate la aproape 1.300 miliarde de dolari. Investiţiile, conform specialiştilor BM, trebuie să fie îndreptate către dezvoltarea facilităţilor de producţie şi prelucrare necesare, a infrastructurii de transport şi a capacităţii rafinăriilor de a satisface cerinţele Europei privind energia primară.
Acestor dificultăţi li se alătură infrastructura energetică deteriorată a regiunii, în special în ceea ce priveşte generarea de energie şi termoficarea. Sunt necesare investiţii de aproximativ 1,5 trilioane de dolari în sectorul energetic în următorii 20-25 de ani şi încă 500 de miliarde de dolari pentru termoficare”, se mai arată în raportul BM. Astfel, în total, sunt necesare investiţii de circa 3.300 miliarde de dolari în următorii 25 – 30 de ani.
Conform instituţiei financiare internaţionale, în perioada 2005 – 2030 (2035) sunt necesare investiţii în valoare de 900 miliarde de dolari în domeniul producţiei de ţiţei, 20 miliarde de dolari – în rafinării, 230 miliarde de dolari – în domeniul gazelor, 150 miliarde de dolari – în cărbune, 1.500 miliarde de dolari – în domeniul energiei electrice şi 500 miliarde de dolari – în termoficare.
Creştere economică susţinută abia după 2011
Aşteptările sunt ca regiunea în ansamblu să revină la nivelul de randament din 2008 abia în 2013. Există şanse rezonabile ca, dacă politicile vor fi refăcute, regiunea în ansamblu să se aştepte la o reluare a creşterii economice medii pe termen lung de aproape 5% pe an după anul 2011. Acest lucru înseamnă o rată medie de creştere economică de 4,4% pe an pentru perioada 2005-2030. Această rată de creştere de 4,4% determină o majorare anuală aşteptată a consumului energetic de aproximativ 3,1% şi o creştere anuală a consumului de combustibili primari de aproximativ 1,9%. Se aşteaptă ca cererea pentru energie primară să crească în regiune cu 50% în 2030 faţă de nivelul din 2005.
Preţurile la energie au devenit moderate, iar prezentul raport prevede că, deşi se va înregistra în continuare o volatilitate a preţurilor, acestea vor ajunge la o medie apropiată de costul marginal pe termen lung. În cazul petrolului, se estimează că acest preţ va fi de 60-70 $ pe baril, la nivelul dolarului din 2008.
Gazprom trebuie să investească minim 15 miliarde de dolari anual
Baza de resurse are capacitatea de a acoperi cel puţin o parte din creşterea economică a regiunii, cu condiţia direcţionării unei cantităţi adecvate de fonduri către sectoarele de prelucrare. Cu toate acestea, în cazul petrolului, dacă nu se vor face numeroase descoperiri, producţia de petrol a regiunii ar putea atinge maximul în următorii 10-15 ani şi apoi să intre în declin. Totuşi, acest declin ar putea fi întârziat dacă investiţiile din Federaţia Rusă ar creşte semnificativ. În ceea ce priveşte gazele, dacă Rusia, producătorul dominant, nu mobilizează fondurile şi tehnologia necesare pentru a-şi dezvolta propriile depozite de gaze şi infrastructura asociată, probabil că producţia va stagna în următorii 15-20 de ani. Majorarea investiţiilor ar putea întârzia stagnarea producţiei, menţionează analiza BM.
Reamintim, în octombrie 2009, în timpul vizitei premierului rus Vladimir Putin la Beijing, Rusia se pare că a încheiat un acord cu China pentru furnizarea în viitor a 68 de miliarde de metri cubi de gaze pe an. “Va fi interesant de văzut cum furnizează Rusia aceste volume suplimentare de gaze”, se arată în analiza Băncii Mondiale. Doar pentru a menţine nivelurile de producţie de gaze în Rusia, Gazprom ar trebui să investească aproximativ 15 miliarde de dolari pe an, arată specialiştii BM. “Pentru a satisface creşterile potenţiale de cerere, investiţiile de capital ar trebui să ajungă la 20 de miliarde de dolari pe an. Însă, între anii 2001 şi 2008, investiţiile de capital pentru exploatarea şi dezvoltarea zăcămintelor de gaze au totalizat aproximativ 36 de miliarde de dolari, conform datelor financiare ale Gazprom. Deşi cheltuielile de capital au crescut între 2006 şi 2008, ele rămân sub nivelul necesar (în 2008 s-au cheltuit 8,6 miliarde de dolari, conform declaraţiilor financiare ale Gazprom)”, arată BM.
Pe de altă parte, Rusia arde cel mai mult gaz din lume, arzând şi drenând 55 miliarde de metri cubi de gaze asociate în 2005, conform estimărilor parteneriatului public-privat pentru Reducerea Arderii de Gaze la Nivel Global al Băncii Mondiale. În aceeaşi perioadă, Kazahstan a ars şi a drenat 8,8 miliarde de metri cubi, situându-se pe locul cinci la nivel mondial. Azerbaidjan, Turkmenistan şi Uzbekistan au ars şi drenat împreună 7 miliarde de metri cubi de gaze asociate. Gazele naturale transportate prin conducte se comercializează la 150 de dolari, ajungând până la peste 300 de dolari la mia de metri cubi, astfel încât valoarea anuală de gaze arse şi drenate este de 10-20 miliarde de dolari.
Gazele se pierd nu doar în timpul producţiei pe terenuri petroliere, cum ar fi cel din Komsomolskoye. Pierderile în transportul şi distribuţia tehnică şi comercială sunt şi ele mari. În Rusia, de exemplu, Agenţia Internaţională pentru Energie a estimat în 2005 că 3% (sau 5,3 miliarde de metri cubi) de gaze distribuite prin conducte de presiune medie şi scăzută scapă în atmosferă echivalentul a 80 MtCO2e.
Nabucco pentru termocentrale pe gaze
“În Europa de Sud-Est, de exemplu, ţările care plănuiesc să recurgă la capacitate de generare de energie bazată pe gaze, trebuie să fie sigure că şi alte ţări vor urma această prioritate regională, în loc să urmărească atingerea auto-suficienţei capacităţii de generare prin utilizare altor surse decât gazul. Altfel, sarcina de bază nu va fi suficientă pentru a justifica investiţiile majore necesare pentru sistemele de transport al gazelor. Însă multe ţări au anunţat că au planuri de a construi capacităţi noi de generare fără componentă de gaze – ceea ce nu reprezintă o dezvoltare promiţătoare a infrastructurii de furnizare de gaze din subregiune. Astfel de angajamente regionale extinse cer ca rezervele de gaze să fie asigurate, lucru care nu este sigur nici pe termen scurt, nici pe termen lung”, se arată în raportul BM.
Altfel spus, gazoductul Nabucco trebuie să aibe surse sigure de aprovizionare, iar ţările participante trebuie să dezvolte capacităţi de producere a energiei pe bază de gaze, altefl investţia nu-şi are rostul.
