România nu mai poate înlocui Bulgaria ca principal hub al gazoductului South Stream, a declarat, la Sofia, directorul general al grupului Gazprom, Alexei Miller, după semnarea unui acord de înfiinţare a unei companii mixte pentru construcţia conductei pe teritoriul bulgar. Ceea ce nici nu era greu de anticipat.
Aşa cum Focus Energetic a publicat, România nu a fost decât “pisica neagră” pe care Rusia a tot folosit-o, practic, ori de câte ori Bulgaria nu i-a făcut pe plac. Cel puţin în privinţa proiectelor energetice. Prima dată s-a pus problema intrării Bucureştilor în South Stream atunci când Sofia a anunţat că Gazprom nu poate avea majoritatea acţiunilor în compania care va dezvolta proiectul în Bulgaria. Motivul: Constituţia bulgărească nu permite altcuiva decât statului să deţină conductele de transport pentru gaze. Iar ruşii nu vor decât “să fie stăpâni”. În acele zile, a fost pentru prima dată când Alexei Miller i-a invitat la discuţii pe directorii români de la Transgaz şi Romgaz.
Următoarea “rundă de şantaje” ruseşti a fost atunci când Sofia şi-a manifestat îndoielile în privinţa altor proiecte în care erau implicate companii ruseşti: oleoductul Burgas – Alexandropolis şi centrala nucleară de la Belene. Iarăşi ruşii au dat fuga să se întâlnească cu prietenii români.
În fine, la mijlocul lunii octombrie, a sosit la Bucureşti “însuşi” puternicul preşedinte al Gazprom, Alexei Miller. Focus Energetic a publicat atunci că această “raită” a lui Miller pe la Bucureşti (nu a stat decât trei ore) nu este decât o nouă ameninţare la adresa Sofiei. Bulgarii „îşi luaseră nasul la purtare” şi au anunţat că vor să participe şi la un alt proiect, AGBI (Azerbaidjan Georgia Bulgaria Interconneter), prin care gazele azere vor ajunge în Bulgaria. Mai mult, ministrul bulgar al Economiei, Traicio Traikov, declara că, în cursul vizitei sale în Statele Unite, din luna septembrie, s-a întâlnit cu reprezentanţi ai unei companii americane care se ocupă cu transportul gazului natural lichefiat pe nave. “Până în 2012, Bulgaria speră să aibă un sistem funcţional de tranzit al gazului din Azerbaidjan, via Georgia şi Marea Neagră, una dintre opţiunile pentru sursele diversificate de gaz natural”, a spus Traikov zilele trecute. Un asemenea „afront” nu putea scăpa „nepenalizat” de Moscova. De altfel, în luna iunie, nimeni altcineva decât acelaşi Alexei Miller a spus că South Stream şi-ar putea schimba traseul pentru a exclude Bulgaria, care, în opinia sa, a dezamăgit Rusia acţionând prea lent în alte proiecte energetice, cum ar fi oleoductul Burgas-Alexandrupolis şi centrala nucleară din Belene.
Urmarea: ruşii s-au înţeles cu bulgarii. De altfel, declaraţia lui Miller privind faptul că România nu va mai putea înlocui Bulgaria a fost făcută după semnarea, cu directorul general al Bulgarian Energy Holding, Maia Hristova, a unei înţelegeri privind înfiinţarea companiei South Stream AD, deţinută în mod egal de Gazprom şi grupul bulgar, cu scopul construcţiei South Stream în Bulgaria, conform Novinite, preluat de Mediafax.
South Stream, dezvoltat de Gazprom şi grupul italian Eni, vizează transportul de gaze ruseşti spre Europa, pe sub Marea Neagră, şi prin intermediul Bulgariei. Gazoductul, care urmează să fie finalizat în 2015, va avea o capacitate de 63 de miliarde de metri cubi de gaze pe an.
Gazoductul rusesc concurează proiectul european Nabucco, investiţie evaluată la 7,9 miliarde euro, care va alimenta pieţele din Europa cu gaze naturale din regiunea Caspică şi Orientul Mijlociu. Proiectul, cu o capacitate de aproximativ 30 de miliarde de metri cubi, este derulat de un consorţiu format din companiile Botas (Turcia), Bulgarian Energy Holding (Bulgaria), MOL (Ungaria), OMV (Austria), RWE (Germania), Transgaz (România)
Nu ne interesează South Stream
Un lucru este sigur: dacă, în continuare, se va pune problema participării României în South Stream n-ar trebui să ne intereseze! Dacă se va propune ca o ramificaţie a gazoductului să ajungă în România şi aici să se oprească, nu ne foloseşte la nimic. Ar însemna o nouă conductă de import al gazului rusesc, în condiţiile în care mai avem două: Hust – Satu Mare şi Isaccea – Negru Vodă.
O altă variantă de participare la proiectul rusesc este aceea prin care Gazprom să construiască depozite de înmagazinare a gazelor în România. Producătorul intern de gaze Romgaz a şi pregătit, de altfel, 9 astfel de locaţii. Orice gazoduct ar trebui să aibă depozite – tampon, pentru situaţiile excepţionale în care “n-ar mai curge” gaz pe conductă. Problema este că Gazprom a cumpărat de la OMV (acţionar majoritar la Petrom) 50% din acţiunile “hub”-ului de la Baumgarten (unde ar trebui să ajungă şi Nabucco, dar şi o ramificaţie din South Stream) şi a anunţat că vrea să construiască şi alte depozite de înmagazinare în Austria. Aşa că s-ar putea ca pe ruşi să nu-i intereseze depozitele din România.
