UPDATE: DG Competition „pe capul” Transgaz

Comisia Europeană şi Transgaz confirmă inspecţia inopinată de la transportatorul naţional de gaze naturale. Motivul: imposibilitatea de a exporta gaze din producţia internă, ceea ce afectează piaţa internă a Uniunii Europene. Deja Comisia pare că vrea să oblige România să acorde prioritate aprovizionării cetăţenilor din ţările vecine, în faţa companiilor româneşti, în cazul unor probleme grave de furnizare. Propunerea este parte a Pachetului pentru Securitate Energetică, aflat pe masa Consiliului de miniștri ai Energiei din UE, menită a impune un “principiu al solidarității energetice” în spațiul comunitar. Potrivit acestui principiu de solidaritate, statele membre vor trebui să acorde prioritate consumatorilor vulnerabili ai statelor vecine în detrimentul necesității de gaze a industriei proprii în cazul unor probleme majore de furnizare. De asemenea, statele din Uniunea Europeană vor trebui să alimenteze prioritar cu electricitate clienții casnici și serviciile de sănătate din statele vecine în caz de criză majoră.

Cel mai probabil, Bruxellesul se pregăteşte pentru anul 2019, când expiră contractul de transport al gazelor naturale ruseşti prin Ucraina spre Europa, dintre Gazprom şi Naftogaz. Având în vedere relaţiile extrem de tensionate între Kiev şi Moscova, Comisia Europeană se teme că propriii cetăţeni “vor îngheţa de frig în case”, pentru că Rusia va refuza să mai transporte gaze spre Europa prin Ucraina. Dacă Europa de Vest este protejată prin gazoductul Nord Stream şi preconizatul Nord Stream 2 (care aduc gaze din Siberia, prin Marea Baltică, în Germania, ocolind Ucraina), Europa de Est şi Sud Est reprezintă o mare problemă a Bruxellesului. Mai ales că preconizata conductă TAP, ce va aduce gaze azere în Grecia, Albania şi Italia, s-ar putea să nu fie gata până atunci.

În aceste condiţii, faptul că România nu poate exporta gaze naturale în Bulgaria şi Grecia, state membre UE, pare să fi determinat DG Competition “să desanteze” la Transgaz. Reamintim, România, pentru că a pierdut mulţi mari consumatori de gaze, reuşeşte să-şi satisfacă cererea din producţia internă. Şi, dacă tot are gaze, Bruxelles s-a gândit că “e cazul” să le împartă cu vecinii! În plus, pentru că au fost obligate, practic, să vândă numai pe piaţa internă, companiile interne, în special Romgaz şi OMV Petrom, au pierdut sume importante atunci când preţurile interne, recomandate de ANRE, erau de 150 dolari/1000 mc, iar preţurile de import, de la Gazprom, ajungeau la 550 dolari/1000 mc. Pe de altă parte, pentru că au vândut la preţuri atât de mici companiilor autohtone, se pune problema că firmele româneşti au primit un ajutor de stat ilegal şi incompatibil cu reglementările europene în materie de competiţie şi piaţă internă.

“Comisia Europeană poate confirma că, pe 06 iunie 2016, funcționarii săi au efectuat inspecţii neanunțate la sediile mai multor societăți active în furnizarea și transportul gazelor naturale din România”, se arată într-un comunicat de presă al Executivului comunitar.

“Comisia este preocupată de faptul că societățile implicate pot să fi încălcat normele antitrust ale UE, care interzic cartelurile și practicile comerciale restrictive și/sau abuzul de poziție dominantă pe piață (articolele 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene). Comisia investighează eventualele practici anticoncurențiale în transportul și furnizarea de gaze naturale în România, în special suspiciuni cu privire la comportamentul anticoncurenţial ce ar putea împiedica exporturile de gaze naturale din România către alte state membre.

Funcționarii Comisiei au fost însoțiți de omologii lor din autoritatea românească de competiţie (n.r. – Consiliul Concurenţei).

Inspecțiile inopinate reprezintă o etapă preliminară în practicile anticoncurențiale suspectate. Faptul că Comisia efectuează astfel de inspecții nu înseamnă că firmele sunt vinovate de practici anticoncurentiale, nici nu aduce atingere rezultatului investigației. Comisia respectă dreptul la apărare, în special dreptul societăților care urmează să fie audiate în cadrul unei proceduri antitrust.

Nu există nici un termen legal pentru finalizarea anchetelor privind comportamentul anticoncurențial. Durata lor depinde pe o serie de factori, inclusiv complexitatea fiecărui caz, măsura în care întreprinderile în cauză cooperează cu Comisia și exercitarea dreptului la apărare”, se mai arată în comunicatul CE.

“În data de 6 iunie 2016, la sediul central al SNTGN Transgaz SA din Mediaș, la Reprezentanța București, precum și la Departamentul Accesare Fonduri Europene și Relații Internaționale s-au prezentat inspectori ai Comisiei Europen e- Direcția Generală Concurență și ai Consiliului Concurenței din România, în vederea desfășurării unei inspecții. Inspecția se desfășoară în temeiul art.20 alin.(4) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului Uniunii Europene privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la art. 81 și 82 din Tratatul CE devenite art. 101 și respectiv 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene”, se arată într-un comunicat al Transgaz. “SNTGN Transgaz SA acordă  sprijinul reprezentanților Comisiei Europene – Direcția Generală Concurență și ai Consiliului Concurenței prin punerea la dispoziție a tuturor documentelor și informațiilor solicitate”, se mai arată în comunicat.

Articolul 20 al Regulamentul (CE) nr. 1/2003: Competențele de inspecție ale Comisiei

(1) Pentru a-și îndeplini îndatoririle atribuite prin prezentul regulament, Comisia poate să desfășoare toate inspecțiile necesare la întreprinderi și asociațiile de întreprinderi.

(2) Reprezentanții oficiali și celelalte persoane care îi însoțesc, autorizate de Comisie să desfășoare o inspecție, sunt împuternicite:

(a) să intre în orice incinte, terenuri și mijloace de transport ale întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi;

(b) să examineze registrele și alte documente privind activitatea, indiferent de suportul pe care sunt păstrate;

(c) să ia sau să obțină, sub orice formă, copii sau extrase din aceste registre și documente;

(d) să sigileze orice incinte destinate activității și orice registre și documente pe perioada inspecției și în măsura necesară inspecției;

(e) să ceară oricărui reprezentant sau membru al personalului întreprinderii sau asociației de întreprinderi explicații cu privire la faptele sau documentele legate de obiectul și scopul inspecției și să înregistreze răspunsurile acestora.

(3) Reprezentanții oficiali și celelalte persoane care îi însoțesc, autorizate de Comisie să desfășoare o inspecție, își exercită competențele prin prezentarea unei autorizații scrise care indică obiectul și scopul inspecției și sancțiunile prevăzute la articolul 23, în cazul în care registrele și celelalte documente solicitate privind activitatea sunt incomplete sau atunci când răspunsurile la întrebările adresate în temeiul alineatului (2) din prezentul articol sunt inexacte sau induc în eroare. În timp util înainte de inspecție, Comisia înștiințează în privința inspecției autoritatea de concurență a statului membru pe teritoriul căruia urmează să se desfășoare inspecția.

(4) Întreprinderile și asociațiile de întreprinderi sunt obligate să se supună inspecțiilor dispuse de Comisie prin decizie. Decizia indică obiectul și scopul inspecției, stabilește data la care începe și indică sancțiunile prevăzute la articolele 23 și 24, precum și dreptul de a ataca decizia la Curtea de Justiție. Comisia adoptă aceste decizii după consultarea autorității de concurență a statului membru pe teritoriul căruia urmează să se desfășoare inspecția.

(5) Reprezentanții oficiali, precum și celelalte persoane autorizate sau desemnate de autoritatea de concurență a statului membru pe teritoriul căruia urmează să se desfășoare inspecția trebuie, la cererea acestei autorități sau a Comisiei, să acorde asistență în mod activ reprezentanților oficiali și celorlalte persoane care îi însoțesc, autorizate de Comisie. În acest scop, ei beneficiază de competențele prevăzute la alineatul (2).

(6) Atunci când reprezentanții oficiali și celelalte persoane care îi însoțesc, autorizate de Comisie, constată că o întreprindere se opune inspecției dispuse în temeiul prezentului articol, statul membru în cauză le acordă asistența necesară, solicitând, dacă este cazul, sprijinul forțelor de ordine sau al unei autorități publice de aplicare a legii echivalente, astfel încât să le dea posibilitatea de a desfășura inspecția.

(7) În cazul în care asistența prevăzută la alineatul (6) presupune autorizarea unei autorități judiciare în conformitate cu dreptul național, această autorizație trebuie să fie solicitată. Autorizația poate fi de asemenea solicitată și ca măsură de precauție.

(8) Atunci când este solicitată autorizația menționată la alineatul (7), autoritatea judiciară națională verifică dacă decizia Comisiei este autentică și dacă măsurile coercitive preconizate nu sunt nici arbitrare și nici excesive, având în vedere obiectul inspecției. Atunci când verifică proporționalitatea măsurilor coercitive, autoritatea judiciară națională poate solicita Comisiei, direct sau prin intermediul autorității de concurență a statului membru, explicații detaliate, în special privind motivele care determină Comisia să suspecteze încălcarea articolelor 81 și 82 din tratat, cât și privind gravitatea încălcării suspectate și privind natura implicării întreprinderii în cauză. Totuși, autoritatea judiciară națională nu poate pune în discuție necesitatea inspecției și nici nu poate solicita să i se furnizeze informații din dosarul Comisiei. Controlul legalității deciziei Comisiei este exercitat doar de Curtea de Justiție.

Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, Articolul 101 (ex-articolul 81 al Tratatului Comisiei Europene)

(1) Sunt incompatibile cu piața internă și interzise orice acorduri între întreprinderi, orice decizii ale asocierilor de întreprinderi și orice practici concertate care pot afecta comerțul dintre statele membre și care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței interne și, în special, cele care:

(a) stabilesc, direct sau indirect, prețuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiții de tranzacționare;

(b) limitează sau controlează producția, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investițiile;

(c) împart piețele sau sursele de aprovizionare;

(d) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiții inegale la prestații echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;

(e) condiționează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.

(2) Acordurile sau deciziile interzise în temeiul prezentului articol sunt nule de drept.

(3) Cu toate acestea, prevederile alineatului (1) pot fi declarate inaplicabile în cazul:

– oricăror acorduri sau categorii de acorduri între întreprinderi;

– oricăror decizii sau categorii de decizii ale asocierilor de întreprinderi;

C 83/88 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 30.3.2010 RO 88 Tratate consolidate

– oricăror practici concertate sau categorii de practici concertate care contribuie la îmbunătățirea producției sau distribuției de produse ori la promovarea progresului tehnic sau economic, asigurând totodată consumatorilor o parte echitabilă din beneficiul obținut și care:

(a) nu impun întreprinderilor în cauză restricții care nu sunt indispensabile pentru atingerea acestor obiective;

(b) nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurența în ceea ce privește o parte semnificativă a produselor în cauză.

Articolul 102 (ex-articolul 82 TCE)

Este incompatibilă cu piața internă și interzisă, în măsura în care poate afecta comerțul dintre statele membre, folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziții dominante deținute pe piața internă sau pe o parte semnificativă a acesteia.

Aceste practici abuzive pot consta în special în:

(a) impunerea, direct sau indirect, a prețurilor de vânzare sau de cumpărare sau a altor condiții de tranzacționare inechitabile;

(b) limitează producția, comercializarea sau dezvoltarea tehnică în dezavantajul consumatorilor;

(c) aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiții inegale la prestații echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;

(d) condiționarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.

UE va fi împărțită în 9 regiuni energetice

Potrivit Pachetului pentru Securitate Energetică, UE va fi împărțită în 9 regiuni energetice, în funcție de vecinătatea dintre ele și de capacitatea de a-și pune în comun resursele, transmite Profit.ro. România face parte din regiunea de Sud-Est, alături de Bulgaria și Grecia. Alte regiuni sunt, de exemplu, cea formată din Cehia, Germania, Polonia și Slovacia, cea a țărilor baltice și cea a țărilor scandinave. Marea Britanie și Irlanda sunt reunite într-o altă regiune energetică, iar Belgia, Franța, Luxemburg, Olanda, Portugalia și Spania sunt “integrate” într-o altă astfel de regiune.

Cel mai probabil, Franța se va opune propunerii, nedorind să-și deschidă piața de electricitate, dominată de energia nucleară, energiei regenerabile din Spania.

În plus, nu se știe cum va fi rezolvată problema facturilor diferite din statele respective. Comisia Europeană a promis că va redacta un proiect de lege separat prin care să rezolve această problemă de control al prețurilor.

Deși au convenit că este nevoie de o cooperare regională în domeniu, potrivit Euractiv, miniștrii Energiei din statelor membre, reuniți pe 6 iunie la Luxemburg, n-au ajuns la niciun consens cu privire la propunerea Comisiei, state precum Franța, Germania, Belgia, Italia și Austria avansând propuneri alternative.