În sectorul energetic, practic, toată lumea se plânge: producătorii – că nu primesc suficienţi bani, consumatorii – că plătesc prea mult.
Cert este că sumele „ce se învârt” în acest sector sunt enorme. La un preţ mediu de aproximativ 40 euro/MWh şi un consum final anual de 50 TWh, înseamnă o piaţă de circa 2 miliarde de euro! La aceste sume ar trebui adăugaţi banii pentru certificatele verzi şi taxa de cogenerare, care mai înseamnă circa 0,5 miliarde de euro. Ceea ce înseamnă că, în final, consumatorii plătesc aceşti aproximativ 2,5 miliarde de euro, dar doar o mică parte din bani se regăsesc la producători, fie ei regenerabili sau clasici.
Pe de altă parte, în prezent, pe pieţele centralizate ale OPCOM, se tranzacţionează, prin contracte bilaterale, energie electrică la cel mult 160 lei/MWh. De asemenea, cele mai multe contracte încheiate pe PCCB pentru livrarea energiei electrice în acest an s-au încheiat la preţuri între 165 şi 185 lei/MWh.
Pe piaţa spot (PZU – Piaţa pentru Ziua Următoare), conform OPCOM, se tranzacţionează o cantitate ce ajunge la aproximativ jumătate din consumul naţional. „Contribuţia în consum a tranzacţiilor cu livrare a energiei electrice în ziua următoare a atins, pentru ziua de livrare 11 martie 2014, valoarea de 52,23%, depăşind recordul precedent de 51,42% stabilit pentru ziua de livrare 10 martie 2014”, se arată într-un comunicat al OPCOM.
În plus, preţurile medii orare au fost foarte scăzute. În ultimele săptămâni, preţurile medii zilnice pe PZU au ajuns şi la 35,74 lei/MWh (în 9 martie 2014). Pentru 12 martie, preţul mediu pe PZU a fost calculat la 115 lei/MWh.
Mai mult, în timpul nopţii şi în week end, când consumul este foarte scăzut, preţurile medii orare au fost şi de 9,99 lei/MWh. Ba, în plus, au fost producători în centrale eoliene care au vândut şi cu 1 leu megawatt-ul. Cum preţurile pe PZU includ şi componenta de transport Tg, de circa 11 lei/MWh, înseamnă că unii producători au cerut un preţ negativ, care a ajuns şi la minus 10 lei/MWh. Este adevărat, conform legii, schema suport pentru energiile regenerabile (certificatele verzi) se acordă pentru fiecare MWh produs şi livrat în sistemul energetic naţional. Ceea ce înseamnă că producătorii de energie verde vând curentul electric extrem de ieftin, doar ca să încaseze banii pe certificatele verzi.
De altfel, în aceste zile, pentru că bate vântul, centralele eoliene au ajuns să fie cei mai importanţi producători de electricitate din ţară (foto). Practic, sursele regenerabile (hidro, fotovoltaică, eoliană şi biomasă) au ajuns să asigure aproape jumătate din producţia internă de energie (45%).
De remarcat, la ultima sesiune de tranzacţionare pe OPCOM (din 10 martie 2014), un certificat verde s-a vândut cu 160 lei, faţă de 241 lei, cât a fost media tranzacţiilor la sesiunea de acum un an (din 11 martie 2013).
Astfel, jumătate din consumul naţional se vinde la circa 115 lei/MWh, ceea ce înseamnă că producătorii încasează aceşti bani, dar consumatorii plătesc conform contractelor încheiate, adică 160 – 185 lei/MWh.
În aceste condiţii se naşte întrebarea: unde sunt banii?!
