Interviurile video ale publicației FOCUS ENERGETIC continuă, invitat “La o cafea cu Gabi Moroianu“ fiind domnul Teofil Mureșan, fondator și președinte al Consiliului de Administrație al Grupului E-INFRA.
Domnul Teofil Mureșan este absolvent al Facultății de Electrotehnică din cadrul Universității Tehnice Cluj Napoca, este doctor în inginerie electrică și a activat timp de 8 ani ca profesor asociat la catedra ”Bazele Electrotehnicii”. În paralel cu activitatea academică, domnul Mureșan și-a început cariera ca inginer la Dispeceratul Energetic Local din Cluj, iar apoi a devenit dispecer în cadrul Dispecerului Energetic Național (DEN). 1997 este anul în care face pasul către antreprenoriat, fondând prima companie din holdingul de infrastructură E-INFRA: Electrogrup. În prezent, din cadrul E-Infra, pe lângă Electrogrup, mai fac parte Nova Power & Gas, Direct One, Netcity și WESEE.
GM: Bună ziua. După cum vedeți, astăzi ne bem cafeaua împreună cu unul dintre cei mai importanți conducători ai unui grup de companii din infrastructură, domnul Teofil Mureșan, președintele Consiliului de Administrație al grupului E-Infra. Chiar voiam să vă întreb. Acum, câte companii mai sunt în grupul ei E-Infra?
TM: Grupul E-Infra, care este și holding, deține cinci companii principale: Electrogrup, care e constructor sau, cum îi spunem noi, EPC (n.r. – (Engineering, Procurement and Construction, care livrează proiecte ”la cheie”), pentru infrastructură critică energetică, de telecomunicații și construcții civile; compania Nova Power and Gas, care e jucătorul în zona de energie electrică și gaz, producător de energie, stocare și furnizor de energie. Pe urmă, două companii din telecom – Direct One, care e deținător de rețele de fibră optică, rețea națională a doua ca mărime, Netcity, cel care construiește infrastructura pentru cablurile subterane de fibră optică din București, și compania Wesse, care e constructor de parcuri de vânt în România și, mai ales, în Europa.
Desigur că, pe durată scurtă de 1 – 2 ani, pentru a putea face investițiile cât mai rapid, am înființat diverse SPV-uri, companii de proiect, care sunt un fel de motoare economice. Aceasta este structura noastră.
GM: Da, sunt multe companii. Cam câți angajați aveți? În tot grupul vorbesc
TM: La nivel de grup, la sfârșitul anului trecut aveam 1.500 de angajați aproximativ, cifre rotundă, iar anul acesta vom crește spre 1.700.
GM: De ce? Adică de ce angajați oameni? Toată lumea dă afară, iar dumneavoastră angajați?
TM: În primul rând, fiindcă am crescut în ultimii ani. Pentru 2026 avem bugete în creștere din nou.
GM: Aveți investițiile dumneavoastră sau ca EPC?
TM: O să le iau pe rând. Electrogrup crește numărul de angajați fiindcă are contracte mult mai multe. În fiecare an am crescut. În 2026, Electrogrup, atât pentru companiile din grup, dar mai ales pentru mari companii multinaționale, are contracte de peste 500 de milioane de euro, ca și constructor, ca și companie EPC. Deci este nevoie de tot mai mulți angajați pentru a executa aceste contracte.
Iar Nova Power and Gas, odată cu punerea în funcțiune a diverselor noastre investiții, centrale, parcuri solare, baterii, are nevoie de oameni pentru exploatare.
GM: Și găsiți oameni? Pentru că, până acum, multă lume s-a plâns că firmele au nevoie de angajați, mai ales, să le spun, angajați de specialitate și nu prea se găsesc.
TM: E una dintre marile probleme pe care le avem astăzi în România, în special în zona de specialiști. Noi executăm lucrări, dar și operăm în zone în care trebuie să fie oamenii cu înaltă calificare și licențiați pentru genul acesta de lucrări – adică înaltă tensiune, exploatarea centralelor moderne. Avem un sistem propriu de instruire, un fel de școală a noastră. Suntem în parteneriat atât cu liceele energetice, cât și cu universitățile tehnice din Cluj și din București.
GM: Vă cam bateți cu celelalte companii pe oameni.
TM: Ne cam batem, într-adevăr. Majoritatea în zona de specialiști, 95% – 98%, sunt specialiști români. Sigur că avem, pentru punctele de lucru din străinătate, angajați specialiști străini, dar, în zona de muncitori, a trebuit să aducem și muncitori străini.
GM: Am înțeles. Chiar a trebuit să apelați la muncitori asiatici? Sau și mai de aproape?
TM: Avem mix de muncitori străini.
GM: Pentru investiții – și o să vorbim și despre investiții puțin mai încolo. Știu că sunt multe provocări în sector, că nu se mai spune „probleme”. Ce vă nemulțumește cel mai mult – birocrația, legislația, taxarea sau, exact ce vorbeam mai devreme, lipsa forței de muncă specializate? Și mă refer la lipsa forței de muncă autohtonă, în primul rând.
TM: Toate cele menționate de dumneavoastră sunt provocări sau lucruri dificil de rezolvat pentru companii, în vremurile acestea. Dacă ar fi să fac o prioritizare, o ierarhie sau să vă spun altele decât cele patru pe care mi l-ați cerut: cred că pentru noi, ca și grup, cea mai mare provocare e să găsim finanțare.
Pentru companiile românești, care devin companii mari, e mai greu să găsească finanțare pentru proiectele mari, decât pentru multinaționale. Din diferite motive. Finanțarea în România e mai scumpă. Chiar și legislația în România pune băncile în situația să nu aibă o expunere prea mare pe companii românești. Împreună, toate aceste lucruri fac ca finanțările să fie mai greu de găsit pentru proiecte foarte mari. Asta e una. Și al doilea: noi ne mișcăm foarte repede cu execuția investițiilor, cu deciziile, fiind companie antreprenorială, și, uneori, viteza cu care obținem avize, aprobări, aș spune că birocrația, viteza celorlalți din jurul nostru ne face să avem probleme cu execuția în termenele pe care ni le propunem.
GM: Să știți că am observat că birocrația în multinaționale nu este mult mai mică decât birocrația statului român, să zic. Au, la fel, tot soiul de proceduri. Dar, la finanțări de exemplu, există finanțări? Dumneavoastră sunteți implicat și în producția de energie. Sunt finanțări, de exemplu, din fonduri europene sau chiar fonduri ale statului român la care să puteți să puteți apela? Pentru că, ajung să înțeleg și băncile: între a împrumuta economia, unde există un risc, și a împrumutat statul român, unde riscul e, practic, zero, și eu m-aș duce să împrumut statul român, în loc să împrumut o firmă.
TM: Mă bucur că încercați să înțelegeți argumentele și celorlalți, și ale băncilor, și ale noastre, ale antreprenorilor. Primul lucru pe care l-ați menționat, da, într-adevăr, birocrația în multinaționale de multe ori e comparabilă sau chiar mai mare decât birocrația în anumite instituții din România. Dacă înveți, te acomodezi și îți programezi lucrurile, poți să depășești lucrul ăsta acuma.
În ce privește a doua afirmație, cam așa stau lucrurile.
Cât privește fondurile europene, sunt fonduri europene. Multe firme au accesat fonduri europene. Noi nu am accesat nici fonduri europene, nici ajutor de stat, în niciunul din proiectele noastre, din motivul pe care vi-l spuneam înainte. Timing-ul pe care ni-l propunem e foarte scurt și nu se acomodează cu proiectele noastre. Ăsta e principalul motiv.
De exemplu, la centrala pe gaz de la Câmpia Turzii (pe care am anunțat-o în decembrie – după ce am obținut toate avizele, ATR-ul, energie, gaz, dar și avizele de mediu, autorizații de construcție) planul e să fie în funcțiune în decembrie anul acesta. Turbinele urmează să ajungă la sfârșitul lunii martie, începutul lunii aprilie, la Câmpia Turzii, dar pregătirea lucrărilor a durat 2,5 ani față de decembrie anul trecut. Mediul, avizele, permisele, inclusiv comanda turbinelor.
GM: Bine că ați făcut comandă la turbine în momentul în care v-ați hotărât să faceți, că acuma chiar se așteaptă ani de zile. Că vorbeam de investiții. Știu că dumneavoastră aveți o parte importantă din afacere pe, să-i spun, telecom. Dar, pentru că noi ne numim Focus Energetic, o să vorbim despre energie. Aveți foarte multe investiții în sectorul acesta, al energiei. Cam cât ați investit, de exemplu, în ultimii 5 ani? Știți că, la un moment dat, era o modă: ce ai făcut în ultimii 5 ani?
TM: Am investit în ultimii 5 ani peste 500 de milioane de euro. La sfârșitul anului 2026, Nova Power and Gas, singură – că vorbim despre companii energetice -, va avea asset-uri sau mijloace fixe, cum le spunem, proprii, de peste 800 de milioane de euro.
GM: Spuneam că sunteți unul dintre cei mai importanți din domeniul energetic, vorbesc dintre, să spun, investitorii autohtoni. Și vă gândiți să continuați investițiile? Și dacă da, în ce vă gândiți să investiți acum?
TM: Desigur, vreau să dau și cifrele, să spunem, din indicatorii electrici care prezintă aceste investiții. Astăzi, Nova Power and Gas are capacități de producție cu o putere instalată de peste 500 MW; producem, doar din surse regenerabile, peste 550 GWh pe an. Și, după cum ați văzut în presă, suntem cel mai mare deținător de capacități de stocare, astăzi, în România. Iar cu investițiile de anul acest,a, vom ajunge la peste 1.000 MWh
GM: În afară de stocare, știu că sunteți implicat la Doicești în proiectul acela cu reactoarele modulare mici, SMR-urile. În ce stadiu mai sunt?
TM: În primul rând, vreau să folosesc acest prilej pe care mi-l acordați de a da anumite informații despre tehnologie, nu doar despre proiect. Tehnologia SMR, „small modular reactor”, e o tehnologie modernă în tehnologia nucleară de producere a energiei electrice. Nu e nouă, există pe submarine, pe portavioane din anii 1950. Mii de unități de SMR alimentează submarine existente din această perioadă și nu s-a întâmplat niciun accident nuclear niciodată. Ele sunt mult mai sigure; două niveluri de siguranță mai sus decât tehnologia clasică nucleară. În primul rând pentru că sunt mai mici și, pentru orice, să spunem, foc ori situație la o scară mai mică, poți să faci un management mai bun.
Ce fac principalii jucători, care vor fi furnizorii de tehnologie nucleară, tehnologia SMR, în aceștia ani? Cercetarea lor e orientată nu spre a descoperit ceva neapărat nou, ci spre a optimiza SMR-urile, astfel încât megawattul oră produs să fie în zona comercială. În zona militară, interesul era să fie mic, înghesuit, SMR-ul în submarin și, secundar, prețul sau costul megawatului oră. Acum, în tehnologia civilă, se reproiectează, de fapt se schimbă doar niște dimensiuni ale camerelor de destindere a aburului sau în alte zone, încât costul și, în final, prețul megawattului-oră să fie în zona comercială. Deci, nu e neapărat o invenție.
Apoi, aceste module, când vor fi instalate – sper să fie la Doicești prima dată în Europa această tehnologie – nu înseamnă că le testăm la Doicești. Ele vor fi produse undeva, testate acolo, pe parcurs. Acuma se testează în relație cu operatorul reglementator al Statelor Unite, NRC (Nuclear Regulatory Commission), CNCAN-ul lor, și în momentul când vin în România vor fi fost testate deja, atât în perioada de probe, cât și în perioada de fabricație. E ca și cum ai cumpăra un televizor generație nouă sau un telefon. Chiar dacă ajunge pentru prima dată în casa ta, nu înseamnă că ești primul și se testează la tine.
Proiectul, astăzi, e în faza în care așteptăm, foarte repede, să vină rezultatele de proiectare inginerească avansată, în care proiectul e în raport de peste 80% terminat în detaliu. Pe baza acestui proiect – care este o muncă extraordinar de mare, făcută de un grup de companii americano-canadiene și de specialiști în nuclear, în care vor fi cantitățile de lucrări, metri de săpătură, fier, instalații electrice, cablu, tot ce e necesar -, deci, pe baza acestui proiect se poate face calculul de investiție. Pe baza acestui calcul și în funcție de durata de viață și de combustibil, vom putea determina costul megawattului-oră în această centrală. Dacă costul va fi prea mare, atunci, sigur că, împreună cu partenerii americani, va trebui să găsim soluții ori de finanțare mai ieftină, ori de modificări în tehnologie, încât să fie adus în parametrii unui proiect nuclear european.
GM: Exista acele Contracte pentru Diferență despre care s-a tot vorbit, o schemă de ajutor de stat până la urmă. Nu vă gândiți și la o astfel de soluție?
TM: Sigur vor fi diverse soluții, dar e prematur să discuți despre soluții când nu ai cifrele pe masă. Cu o simplă modificare a legislației europene de scheme de subvenționare energie verde, fiindcă energia nucleară este energie verde, această schemă de subvenționare a energiei verzi aplicată SMR-urilor suntem aproape siguri, fără să avem încă aceste calcule finale, că aduce megawattul-oră în zona comercială. Adică în zona lui 100 euro/MWh.
GM: Adevărul este că între 70 și 90 de euro, chiar la un moment dat spre 100 euro consta un certificat de carbon, care se adaugă la costul energiei produsă pe cărbune sau jumătate din el la cel pe gaze. Așa că, este un cost OK. Vreau neapărat să vorbim despre cablul în curent continuu, pentru că știu că sunteți implicați pe traseul BRUA, de la Marea Neagră, la ieșirea din țară. De ce vreau să vorbim? Pentru că știu că aveți niște brevete. Până acum, România chiar a suferit din cauza asta, a cercetării-dezvoltării, care este lăsată „cenușăreasă” și în continuare. Și uite că, totuși, sunt români care chiar se implică în cercetare-dezvoltare.
TM: Cablurile de curent continuu folosite astăzi în mai toate aplicațiile de interconectare submarină, cabluri submarine între țări, au ca principal avantaj pierderile la mai puțin de jumătate comparativ cu cele în curent alternativ. Deci, pentru capacități foarte mari, pierderile înseamnă extraordinar de mult. Și doi, nu transmit perturbațiile dintr-un sistem în celălalt, adică un blackout într-un sistem nu se transmite în celălalt pentru că e curent continuu, dacă acest link se facem curent continuu. Acestea sunt cele două mari avantaje. Germania a început în urmă cu 7-8 ani să construiască de la Marea Nordului până în sudul Germaniei un traseu cu patru cabluri de curent continuu de câte 2.000 MW în această tehnologie. Le-au luat 5 ani și 5 miliarde de euro pentru a securiza terenul din nordul Germaniei, să cumpere…
GM: Adică pentru Marea Nordului, unde se produce curent electric offshore?
TM: Exact. Cum funcționează acestea? Magistrala de curent continuu e ca o autostradă peste celelalte și, din loc în loc, se conectează cu sistemul de curent alternativ prin stații convertoare redresor-invertor. Adică, ele funcționează împreună ca și cum ai merge de la Constanța la București, pe traseul curent continuu, cobori în București în sistemul energetic existent. Noi ce-am făcut? De la începutul înființării grupului, am încercat să găsim sinergii între diverse infrastructuri.
Vă spun istoria. Ideea a fost așa: dacă am instala noi aceste cabluri pe coridorul conductelor de gaz din proiectele BRUA? Coridorul are 40 metri lățime, 20m stânga, 20m dreapta, țeava are 1m, îți mai rămân câte 20 m. Curentul alternativ e interzis a fi instalat în lungul țevilor metalice, pentru că induce și ar putea să corodeze țeava metalică. Curentul continuu – nu. E o tehnologie nouă.
Și atunci am zis: dacă le-am putea instala în lungul acestor magistrale, am avea terenul imediat, fără costuri. Acolo s-a construit, poți intra cu macarale, cu mașini, cu toate. Și a trebuit să facem calculul pentru regimul tranzitoriu de defect, când nu ai chiar continuu. Am început într-un parteneriat cu Universitatea Tehnică din Cluj și cu Universitatea Tehnică din Bruxelles, contractat de ei. În urma calculelor, care au durat cam un an și jumătate, a reieșit că se poate instala până la o distanță de 6m. De la 6m de la țeavă până la 20m, încă mai poți instala. A fost extraordinar de bună vestea.
Am considerat că trebuie să avem un calcul și de la o firmă privată. Am luat cel mai bun operator în proiecte de felul acesta, o firmă canadiană. Le-au ieșit exact aceleași calcule. După care producătorii de cabluri Prysmian și NKT, cei care le fac, ne-au recunoscut aceste calcule și ne-au confirmat că pot da garanție. Deci, aceasta este noutatea, să spunem invenția noastră, că le putem pune împreună.
Pentru asta, noi, grupul nostru, am primit drepturi intelectuale pe România, am aplicat la OSIM, dar am început să aplicăm și internațional și sunt foarte bucuros să spun că luna trecută am obținut și pe Germania, am trecut pe Finlanda. Sperăm, anul acesta, să avem răspuns de la Austria și Ungaria. Dacă această soluție va fi aplicată, sigur, de operatorul de transport, fie Transelectrica, fie alții, s-ar putea construi relativ ușor coridorul de la Marea Neagră până la Marea Nordului în această tehnologie.
GM: Nu pot decât să vă urez succes în continuare și baftă și va trebui să ne vedem mai des la cafele, pentru că aveți foarte multe de de spus.
TM: Vă mulțumesc mult, o reală oportunitate. Ce-mi doresc pentru acest an și ce doresc companiei Nova este să fie, alături de Hidroelectrica și de ceilalți jucători, principalul furnizor în competiția dintre companii, cu prețurile cele mai bune la energie electrică și la gaz!
