Taxele de apă închid microhidrocentrale și bagă România în infringement

Reprezentanții Organizaţiei Patronale a Producătorilor de Energie din Surse Regenerabile din România (PATRES) au declarat, într-o întâlnire recentă cu presa, că instituirea unor taxe la unii producători de energie din surse regenerabile fac mult rău mediului înconjurător, iar producătorii ar putea să treacă aceste centrale în conservare.

Reamintim, liderii UE au convenit, acum 10 zile, la reuniunea Consiliului European de la Bruxelles, să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu minim 55% până în 2030, față de anul 1990. În prezent, unul dintre cei mai mari poluatori este sectorul de producere a energiei electrice, iar soluția o reprezintă trecerea de la combustibili fosili la regenerabili. În România, producătorii regenerabili sunt sprijiniți printr-o schemă-suport, prin care consumatorii plătesc certificate verzi, banii fiind încasați de producători. Surse regenerabile de energie sunt considerate, printre altele, cele eoliene, fotovoltaice, biogaz, biomasă, dar și cea hidro. Toate centralele hidroelectrice produc energie verde, diferența fiind că susținute prin certificate verzi sunt doar cele cu o capacitate instalată sub 10 MW (n.r. – microhidrocentrale – MHC).

Oficialii PATRES au atras atenția că, în condițiile în care multe dintre microhidrocentralele construite nu vor mai beneficia de schema de sprijin prin certificate verzi, ele vor fi trecute, în curând, în conservare. Și aceasta pentru că taxele pe apă, care sunt prea mari, le fac nerentabile pentru a mai putea să funcționeze. În condițiile în care nu a apărut de câțiva ani niciun MW nou instalat în regenerabile, este posibil ca și o parte dintre centralele mici, construite deja, să fie oprite!

În România funcționează acum circa 120 de microhidrocentrale (MHC), cu puteri sub 4 MW, ce au, în total, o capacitate instalată de circa 300 MW. Însă, cum pentru unele schema se termină, ele ar putea fi trecute în conservare, pentru că taxele pe apă cerute de statul român le fac nerentabile.

Situația a fost explicată de Dan Prodan, vicepreședinte al PATRES.

“În 2010 tariful pe apa uzinată a crescut de patru ori, cu un impact destul de mare. Taxarea apei ne poate duce la un cost de 100 și chiar 200 de lei/MWh produs, doar pentru apă. A fost o investigație a Consiliului Concurenței care a evidențiat că acest mecanism de taxare a apei uzinate este anticonciurențial, în contrast cu cel european”, a spus Prodan.

O taxă ce face mult rău mediului înconjurător

Producătorii de energie din apă plătesc două tipuri de taxe. Una este taxa pe apa uzinată, de circa 1,14 lei/1.000 de metri cubi, și o a doua taxă, pe utilizarea albiei, care este de circa 6 euro/lună/metru, în condițiile în care la MHC lungimea supusă taxării poate fi cuprinsă între 60 și 100 de metri.

“Există situații în care MHC-uri, care au beneficiat de scheme de suport, să pună în conservare aceste unități. Desigur, nu pe toate. Este o frână în dezvoltarea acestor investiții. MHC-urile aduc un beneficiu uriaș sectorului, prin echilibrul pe care îl pot da, din predictibilitatea resursei de apă”, a spus și Martin Moise, prim-vicepreședinte al PATRES.

“Regenerabilii” au explicat că legislația, taxarea au fost gândite prost și, din acest motiv, s-a ajuns și la unele abuzuri, de genul microhidrocentralelor amplasate în munți, în arii protejate, comportament pe care organizația îl combate ferm și amintește că niciun membru al său nu este în această situație.

Cea mai ”neprietenoasă” pare să fie taxa pe apa uzinată. La producerea de energie din apă contează fie volumul de apă (debitul), fie căderea de apă (diferența de nivel). De exemplu, dacă este vorba de o cădere mai mare, se poate obține un megawatt și din 50 sau 100 de litri de apă. Pe de altă parte, în zonele mai joase, cu o cădere mai mică, este nevoie de mai multă apă pentru a produce aceeași cantitate de energie, ceea ce face ca suma plătită în contul acelei taxe să crească.

În aceste condiții, pentru a plăti taxe cât mai mici (ceea ce este firesc oriunde în lume!) și pentru a fi rentabili, mulți investitori au ales să construiască microhidrocentrale în munte, chiar și în arii protejate, unde sunt căderi de apă foarte importante. Dar, construcția acestor MHC-uri a avut un impact negativ semnificativ asupra mediului înconjurător! De altfel, Comisia Europeană a deschis procedură de infringement împotriva României tocmai din această cauză!

Uite-așa, o taxă prost concepută poate face mai mult rău decât bine!

Cei de la PATRES spun că taxarea este absolut inechitabilă și că, pe lângă faptul că a condus la comportamente distructive pentru mediu, îi pune pe producătorii români din surse hidro în dezavantaj cu cei din alte state europene, în condițiile în care energie se livrează pe aceeași piață comună.

Astfel, la noi se plătește taxa pe apă uzinată în funcție de volum, ca și cum ar fi consumată, deși, practic, ea nu se consumă. în schimb, alte state taxează folosirea apei printr-o redevență, un procent din energia electrică produsă. Cei de la PATRES au dat exemplul Italiei, unde taxa este de 10 cenți/MWh.

Martin Moise a estimat că cele mai afectate MHC vor fi cele cu cădere mai mică de 10 metri, care necesită debite mari de apă, care fie vor fi trecute în conservare, fie vor pot putea produce doar în anumite intervale orare.

Dincolo de această situație, patronatul atrage atenția că schimbarea legislației referitoare la această taxă este necesară, pentru a se putea exploata potențialul hidro al țării, din zonele colinare, acolo unde efectul asupra mediului este minim. Există posibilitatea de a se instala circa 1.500 MW în centrale hidro din zonele de deal, dacă această taxă va fi regândită, pentru că, așa cum este ea aplicată acum, alungă investitorii!