”Până acum avem înmagazinate 1,7 miliarde mc de gaze naturale”, a declarat, pentru Focus Energetic, Vasile Cârstea, directorul general al Depogaz, cea mai mare companie din țară de depozitare a gazelor naturale.
De remarcat, anul trecut, prin OUG 106/2020, a fost abrogată prevederea din legea 123/2012 a energiei electrice și gazelor naturale prin care furnizorii erau obligați să constituie stocuri de gaze pentru perioada de iarnă. Astfel, furnizorii înmagazinează doar cantitatea pe care o consideră necesară pentru a satisface cererea propriilor consumatori.
Potrivit directorului general Depogaz, la sfârșitul lunii septembrie s-ar putea ajunge la 2 miliarde mc de gaze stocate pentru iarnă. Dar, cum, ”legal”, iarna începe în România la 1 noiembrie și se termina pe 31 martie, este posibil să crească această cantitate înmagazinată spre 3 miliarde mc.
Reamintim, stocul minim de gaze naturale la nivel naţional pentru titularii licenţelor de furnizare care asigură aprovizionarea cu gaze naturale a clienţilor finali, pentru ciclul de înmagazinare 2020-2021, a fost stabilit de ANRE la un nivel de 1,9 miliarde m3. ANRE transmitea, la mijlocul lunii octombrie 2020, că furnizorii dețineau în depozitele subterane de înmagazinare a gazelor naturale 2,78 miliarde m3.
De altfel, în comunicatul transmis presei, reprezentanții ANRE subliniau că ”începând cu data de 27 iulie 2020, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 155/2020 pentru modificarea și completarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 și privind modificarea și completarea altor acte normative, temeiul legal în baza căruia ANRE a emis Ordinul 35/2016 referitor la obligativitatea furnizorilor de a constitui stocul minim în conformitate cu reglementările emise de ANRE a fost înlocuit cu obligația acestora de a constitui un ”stoc minim de gaze naturale la nivelul necesar pentru asigurarea continuităţii în alimentarea cu gaze naturale a clienţilor săi şi suportabilităţii preţului de către aceştia, în conformitate cu prevederile legale în vigoare” (art. 143 alin. (1) lit.q) din Legea nr. 123/2012, cu modificările și completările ulterioare). În același timp, subliniem faptul că în conformitate cu prevederile art. 143 alin. (1) lit. a) și a1) din Legea nr. 123/2012, cu modificările și completările ulterioare, furnizorul de gaze naturale are obligația ”să asigure acoperirea consumului pentru clienții săi” și ” să achiziționeze gazele naturale pe care le furnizează clienților casnici, în condiții de minimizare a costului resurselor alocate”.
De aceea, comunicatul ANRE se încheia cu o atenționare către furnizori: ”Având în vedere aceste obligații, furnizorul este responsabil pentru asigurarea surselor de gaze naturale din producția internă curentă, înmagazinare și import, iar neîndeplinirea obligației de a asigura cantitățile de gaze naturale necesare pentru asigurarea consumului clienților săi se sancționează potrivit prevederilor art. 195 alin. (1) pct. 2 lit. e) din Legea nr. 123/2012, cu amendă cuprinsă între 5% şi 10% din cifra de afaceri anuală”.
De remarcat, există și reglementări europene, care obligă statele membre să adopte un Plan de acțiuni preventive privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale, pe care trebuie să îl actualizeze periodic. Astfel, potrivit ultimului Plan elaborat de Ministerul Energiei, în România există 3,8 milioane de clienți casnici de gaze naturale (94,54% din totalul clienților), ce consumă aproximativ 30% din cantitatea totală la nivel național.
În plan se subliniază că din legea energiei a fost eliminat capitolul prin care furnizorii sunt obligați să constituie stocuri minime în depozite dar a fost instituită prevederea ca, în cazul unei situații de criză pe piața de gaze, Guvernul, la propunerea Transgaz, să poată lua măsuri excepționale, cu informarea statelor vecine. Această prevedere este stipulată în legislația europeană, prin “Regulamentul nr 1938/2017 privind măsurile de garantare a siguranței furnizării de gaze”.
De asemenea, Planul prevede și protejarea unor clienți, precum populația, școlile, grădinițele, spitalele, IMM-urile etc.
”Având în vedere identificarea clienților protejați din legislația națională, întreprinderilor din domeniul gazelor le revine responsabilitatea specială pentru furnizarea gazelor naturale către: clienții casnici, întreprinderilor mici și mijlocii și prestatorilor de servicii sociale esențiale, precum și producătorilor de energie termică, care nu pot funcționa cu alți combustibili decât gazele naturale, în măsura în care astfel de instalații livrează încălzire clienților protejați menționați”, se arată în Plan, care precizează și că întreprinderile din domeniul gazelor naturale trebuie să poată asigura aprovizionarea cu gaze naturale către clienții protejați și sunt obligați să ia în mod corespunzător măsuri în acest scop.
Pe de altă parte, OUG 106/2020, care modifică legea 123/2012 a energiei și gazelor naturale, stipulează, la art. 177, că ”în perioada 1 iulie 2020-31 decembrie 2022, toți participanții la piața de gaze naturale, cu excepția producătorilor a căror producție anuală realizată în anul anterior depășește 3.000.000 MWh, în măsura în care contractează vânzarea de gaze naturale pe piața angro, într-un an calendaristic, au obligația să oferteze anual, în calitate de vânzător, în anul calendaristic în care livrează gazele naturale, cantități de gaze pe piețele centralizate, transparent, public și nediscriminatoriu, în conformitate cu reglementările emise de ANRE”. De asemenea, ”în perioada 1 iulie 2020-31 decembrie 2022 producătorii de gaze naturale a căror producție anuală realizată în anul anterior depășește 3.000.000 MWh au obligația să oferteze anual vânzarea unor cantități de gaze naturale, cu livrare în perioada 1 iulie 2020-31 decembrie 2022, în mod transparent, public și nediscriminatoriu, pe piețele centralizate în conformitate cu reglementările emise de ANRE; pentru perioada 1 iulie 2020 – 31 decembrie 2022 cantitățile de gaze naturale prevăzute la lit. a) reprezintă o cotă procentuală de 40% din producția anuală înregistrată în anul anterior ofertării, cu excepția consumului tehnologic și a consumului propriu, pentru anii 2021 și 2022; pentru perioada 1 iulie 2020 – 31 decembrie 2020 cota procentuală de 40% se calculează din producția anuală a anului 2019, luând în considerare produsele care se pot oferta începând cu data de 1 iulie 2020; reglementările ANRE prevăzute la lit. a) stabilesc un program de ofertare obligatorie, care să cuprindă repartizarea cantităților ofertate pe produse standardizate lunare, trimestriale, semestriale, sezoniere și anuale, astfel încât să fie asigurate condițiile de competiție, transparență și nediscriminare pentru toți potențialii cumpărători”.
În plus, OUG 106/2020 prevede că, ”în perioada 1 iulie 2020-31 decembrie 2022, toți participanții la piața de gaze naturale, în măsura în care contractează cumpărarea de gaze naturale pe piața angro, într-un an calendaristic, au obligația să oferteze anual, în calitate de cumpărător, în anul calendaristic în care achiziționează gazele naturale, cereri de cumpărare de gaze naturale pe piețele centralizate, transparent, public și nediscriminatoriu, în conformitate cu reglementările emise de ANRE”.
Astfel, pe piață trebuie să existe gaze naturale, inclusiv pentru înmagazinare, pentru a trece iarna cu bine. Costul gazelor naturale este o altă problemă!
