Senatul a adoptat o modificare la OUG 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice prin care, practic, „se dă liber la căpuşat”! Pe lista companiilor exceptate de la obligaţia de a avea management selectat pe criterii de competenţă a apărut şi Complexul Energetic (CE) Oltenia (CEO). Ceea ce înseamnă că în conducerea complexului energetic nu mai este necesar să fie „instituite pârghii de garantare a obiectivității și transparenței selecției managementului și a membrilor organelor de administrare, de asigurare a profesionalismului și responsabilității deciziei manageriale”, cum cerea OUG 109/2011! Altminteri spus, nu vor mai fi selectate persoane pe criterii de performanţă, ci pe cu totul alte criterii, cele politice fiind, cel mai probabil, singurele criterii! De remarcat, potrivit declaraţiilor de interese, niciunul dintre membrii Consilului de Supraveghere şi ai Directoratului CE Oltenia nu sunt membri ai vreunui partid politic.
La momentul adoptării OUG 109/2011, în preambulul actului normativ se preciza că „legislația generală a societăților comerciale nu este adaptată specificului societăților de stat, neoferind premisele legislative pentru ca aceste societăți să poată funcționa eficient și să reprezinte un vector de relansare economică”, că „eficiența unui operator economic depinde, în mod determinant, de performanța managementului acestuia, de corecta implementare în funcționarea societății a mecanismelor de bună guvernare”, că neadoptarea acestui act normativ „ar avea drept consecință perpetuarea actualelor disfuncționalități în activitatea regiilor autonome și a societăților cu capital integral sau majoritar de stat, afectând capacitatea acestor operatori economici de a contribui la echilibrarea bugetului de stat și la relansarea economiei”, că „întârzierea în implementarea măsurilor de eficientizare a întreprinderilor publice influențează negativ lichiditatea, solvabilitatea și funcționalitatea acestor societăți, iar acest efect negativ se repercutează asupra echilibrului bugetului de stat consolidat” şi că date fiind importanța acestor entități economice și caracterul strategic al sectoarelor în care acestea operează, nefuncționalitatea lor este de natură a conduce la dezechilibre la nivel macroeconomic.
Se pare că la CE Oltenia eficienţa nu mai depinde de performanţa managementului, că nu vor mai apărea disfuncţionalităţi, iar complexul nu va mai avea probleme cu lichiditatea şi solvabilitatea! În opinia noastră, exceptarea CE Oltenia de la prevederile OUG 109/2011 nu înseamnă decât că „se dă liber la furat”!
Reamintim, la privatizarea Sidex Galaţi se spunea că pierderile combinatului erau de 1 milion de dolari pe zi din cauza căpuşării. La fel la Petromidia, înainte de privatizare. Mai toate marile companii, înainte de privatizare, au acumulat datorii şi pierderi uriaşe, cauza fiind, practic, una singură: căpuşarea companiilor, în special prin implicarea unor actori politici, mai mari sau mai mici, din zona respectivă sau chiar de la centru. Şi pentru a stopa aceste furturi, autorităţile au trecut la privatizarea companiilor, care, din chiar primul an după trecerea în proprietate privată, n-au mai avut pierderi! Privatizarea s-a oprit, dar, la companiile de stat au continuat pierderile, cauza fiind aceeaşi: căpuşarea! Prin acordul cu FMI din anul 2009 şi prin Scrisoarea de intenție cu Fondul Monetar Internațional, aprobată de Guvern prin memorandum la data de 7 iunie 2011, s-a trecut la „privatizarea” managementului companiilor de stat. Aşa cum precizează şi OUG 109/2011, managementul privat trebuia să fie, de fapt, unul profesionist, care să facă profitabile şi companiile de stat. Din experienţa românească, prima măsură ce trebuia luată, cu rezultate imediate, era aceea de a opri căpuşarea! Ceea ce, în cele mai multe cazuri, s-a şi întâmplat! Se pare, însă, că această soluţie nu convine oamenilor politici, primii „beneficiari” ai căpuşărilor!
De la excepţii, la excepţii
OUG 109/2011 prevedea că anumite companii sunt exceptate de la obligativitatea de a avea management profesionist: „societățile comerciale care desfășoară activități de interes național cu specific deosebit pentru apărare, ordine publică și siguranță națională”. De exemplu, Romarm, Romtehnica sau Rasirom. Ceea ce, până la urmă, era şi firesc: un „Bin Laden” poate că ar fi fost cel mai bun manager, pentru că sigur s-ar pricepe la arme, dar n-ar fi cazul să i se dea pe mână o fabrică de armament! Nici Institutul de Meteorologie nu vedem de ce ar fi trebuit să aibă management privat, mai ales că, membrii NATO fiind, prognozele meteo chiar ţin de siguranţa naţională.
Nu înţelegem de ce EximBank sau CEC Bank sunt exceptate de la obligativitatea de a avea management privat! Mai ales că nu au un specific deosebit pentru apărare, ordine publică și siguranță națională! Pe lista excepţiilor a mai apărut şi Tarom. Care e legătura între apărare, ordine publică, siguranță națională şi operatorul avioanelor comerciale, numai senatorii ştiu!
O altă companie exceptată este producătorul de energie pe bază de cărbune (lignit), CE Oltenia. Sigur, energia electrică şi, în special, securitatea în aprovizionare fac parte din siguranţa naţională. Dar, în aceste condiţii, de ce pe listă a apărut numai producătorul pe lignit, nu şi cel pe huilă – Complexul Energetic Hunedoara?! De ce s-au limitat senatorii numai la CEO?! De ce nu apar pe listă Hidroelectrica şi Nuclearelectrica, cei mai ieftini producători de energie în care statul este acţionar majoritar?! Şi de ce s-au limitat senatorii doar la aceste companii din domeniul energetic?! Transelectrica, Transgaz, Romgaz nu sunt la fel de importante pentru „apărare, ordine publică și siguranță națională” precum CE Oltenia?!
Nu e ALDE în conducere, trebuie schimbată conducerea!
Propunerea ca producătorul de energie din Târgu Jiu să fie inclus pe lista „exceptaţilor” a venit de la senatorul ALDE, Scarlat Iriza. În expunerea de motive, senatorul Iriza spunea că „în prezent, conducerea corporativă funcţionează defectuos în cazul CEO; nu există bani pentru investiţii, firma de recrutare nu a selectat specialişti, unii din membrii directoratului nu au expertiză în domeniul energetic, guvernanţa corporativă nu a avut efectele scontate, procesul de conducere fiind îngreunat, lipsindu-i supleţea”.
Practic, încă de la înfiinţare, în anul 2012, Complexul Energetic Oltenia a avut conducere selectată prin OUG 109/2011. Trebuie să recunoaştem că, fiecare director general în parte, Laurenţiu Ciurel, Laurenţiu Ciobotărică şi, acum, Sorin Boza, au merite incontestabile. Din motive care ţin mai mult de reglementări, în primii trei ani producătorul de energie a avut pierderi. După primele patru luni din acest an, CEO a consemnat un profit de 250 de milioane de lei.
Iar ceea ce reclamă Scarlat Iriza, management neprofesionist şi defectuos, se întâmplă, practic, la multe dintre companiile de stat!
Ioana Andreea Lambru, secretar general adjunct al Guvernului, preşedintele Consiliului de Supraveghere al Hidroelectrica, colegă de partid cu Scarlat Iriza, este departe de a fi vreun specialist în domeniul energetic! Gicu Iorga, alt coleg de partid cu senatorul Iriza, acum membru în Consiliul de Administraţie al Electrica, a lucrat la autoritatea pentru veterinari şi la vamă. În afară că, în birou şi acasă, are prize şi întrerupătoare, nu vedem care este legătura acestuia cu domeniul energetic! La Complexul Energetic Hunedoara (CEH), din Consiliul de Administraţie, face parte Simion Mariș, fost primar al orașului Geoagiu, este şi el membru ALDE! „Sigur” este un specialist în energie!
Despre niciuna dintre aceste companii senatorul Scarlat Iriza nu spune că ar avea o conducere corporativă defectuoasă sau că firma de recrutare nu a selectat specialişti! În schimb, face aceste acuzaţii doar legate de CE Oltenia unde, culmea (!), potrivit declaraţiilor de interese, niciun membru al Consiliului de Supraveghere sau Directorat nu este membru al vreunui partid! Poate tocmai de aceea Scarlat Iriza cere scoaterea CEO de pe lista companiilor cu conducere profesionistă?!
De remarcat, deşi în comisii amendamentul lui Scarlat Iriza a fost respins (vezi – Raport Comisii Senat), plenul Senatului l-a adoptat cu 51 de voturi „pentru”, cinci abţineri şi 35 de voturi „împotrivă”.
