Scor egal în meciul UE – Compania iraniană de transport petrolier

National Iranian Tanker Company (NITC) a dat în judecată Consiliul Uniunii Europene, considerând nedreaptă decizia forului european de a o include pe „lista neagră” a companiilor ce sprijină statul iranian în activităţi nucleare cu scop militar. NITC a bătut Consiliul cu propriile arme, dar a încasat o lovitură atunci când a vrut să „întindă coarda” şi să obţină mai mult decât permite legile europene.

National Iranian Tanker Company a sesizat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) pe motiv că a fost inclusă în anexa II la Decizia 2010/413/PESC a Consiliului din 26 iulie 2010 privind adoptarea de măsuri restrictive împotriva Iranului. Acestea aveau scopul de a face presiuni asupra Republicii Islamice Iran pentru a pune capăt activităţilor nucleare care prezintă risc de proliferare şi dezvoltării vectorilor de transport de arme nucleare.

În această anexă sunt cuprinse persoane şi entităţi implicate în activităţile nucleare sau privind rachete balistice şi persoane şi entităţi care acordă sprijin guvernului Iranului. Potrivit Deciziei, NITC este „companie controlată efectiv de guvernul Iranului. Oferă sprijin financiar guvernului Iranului prin intermediul acţionarilor săi care păstrează legături cu guvernul”. A fost inclusă pe listă la data de 16.10.2012. NITC este cea mai mare companie de transport petrolier din Orientul Mijlociu şi a patra din lume.

În aceste condiţii, NITC a solicitat Curţii „anularea cu efect imediat a deciziei atacate şi a regulamentului atacat în măsura în care acestea o vizează; obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată”, se arată în Hotărârea Curţii nr. T – 565/12, privind „Politica externă şi de securitate comună – Măsuri restrictive luate împotriva Iranului în scopul de a împiedica proliferarea nucleară – Îngheţarea fondurilor – Obligaţia de motivare – Eroare de apreciere – Adaptarea în timp a efectelor unei anulări”.

Pensionarii iranieni la înaintare

Bătălia dintre cele două entităţi a fost extrem de ascuţită, dar compania iraniană a ştiut să exploateze cel mai bine regulile impuse de CJUE. NITC a susţinut cu vehemenţă că „nu este controlată de guvernul iranian şi că nu oferă acestuia sprijin financiar. Ea arată că acţionarii săi, fonduri private de pensii, ale căror denumiri nu au fost de altfel incluse pe liste cu ocazia propriei includeri, nu au, din câte cunoaşte, nicio legătură cu guvernul iranian”, se precizează în Hotărâre. Mai mult, compania ar fi fost privatizată în 2000, iar proprietarii săi reali (beneficial owners) ar fi cinci milioane de pensionari iranieni, mai arată documentul.

„Opacitate” benefică

Pe de altă parte, Consiliul nu s-a lăsat şi şi-a manifestat convingerea că „reclamanta îndeplineşte criteriul referitor la oferirea de sprijin financiar guvernului iranian”. Consiliul a arătat că „decizia Uniunii de a interzice importul de petrol iranian urmăreşte privarea Republicii Islamice Iran de venituri provenind din afaceri cu petrol, care reprezintă 70 % din veniturile statului menţionat, în scopul de a face presiuni asupra acestuia în vederea opririi programului său nuclear. Or, reclamanta ar fi transportat aproape jumătate din ţiţeiul produs în Iran în 2011 (…)”, stipulează Hotărârea Curţii.

De altfel, şi structura acţionariatului Companiei iraniene de transport petrolier este pusă sub semnul întrebării. „Consiliul explică faptul că s-a întemeiat pe informaţiile furnizate de statele membre, susţinute de date provenind din surse deschise, potrivit cărora 33% din acest capital ar fi deţinut de State Pension Fund, 33% de Social Security Retirement Fund, iar 33% de NIOC Pension and Savings Fund”, procesul de privatizare demarând în anul 2000, se arată în document.

Consiliul a acuzat compania că, deliberat, menţine „opacă” structura exactă a propriului acţionariat. „În orice caz, acţionarii reclamantei ar fi fonduri de pensii ale statului, care ar controla în acest mod reclamanta şi ar obţine profit din această societate prin intermediul acţionarilor săi”, mai precizează Hotărârea. „În plus, în ianuarie 2012, preşedintele reclamantei, domnul S., ar fi fost înlocuit în mod subit cu domnul B., fost ministru iranian al transporturilor, care ar întreţine legături strânse cu preşedintele iranian. Pe de altă parte, reclamanta ar fi încercat să disimuleze proprietatea navelor din flota sa prin schimbarea denumirii şi a pavilionului lor”, menţionează Hotărârea Curţii.

Decizia

Concluzia judecătorilor Curţii este clară: „elementele susceptibile să fie luate în considerare de Tribunal nu conţin niciun indiciu care să permită susţinerea afirmaţiilor Consiliului potrivit cărora reclamanta ar fi controlată de guvernul iranian şi ar oferi sprijin financiar guvernului iranian”.

În consecinţă, NITC va fi scoasă pe de „lista neagră”, iar Consiliul va trebui să plătească şi cheltuielile de judecată. Totuşi, decizia va fi pusă în aplicare numai după „expirarea termenului de recurs (…) sau, în cazul în care în acest termen se introduce un recurs, până la respingerea acestuia”.

Consiliul câştigă

Două săptămâni mai târziu, pe 16 iulie 2014, tot Curtea de Justiţie a Uniunii Europene respinge definitiv o cerere a aceleiaşi National Iranian Tanker Company, de anulare a unor măsuri ce au legătură cu Decizia 2012/635/PESC a Consiliului şi cu Regulamentul (UE) nr. 267/2012 privind măsuri restrictive împotriva Iranului. De această dată, recursul companiei iraniene vizează „Politica externă şi de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Iranului, în scopul de a împiedica proliferarea nucleară – Îngheţarea fondurilor – Acţiune în anulare – Entităţii sub autoritatea statului – Calitatea şi interesul de a exercita acţiunea – Admisibilitate – Obligaţia de motivare – Indicarea şi alegerea temeiului juridic – Competenţa Consiliului – Principiul de previzibilitate a actelor Uniunii – Conceptul de susţinere a proliferării nucleare – Eroare vădită de apreciere – Dreptul la apărare şi dreptul de a o protecţie judiciară eficientă – Proporţionalitate – Drept de proprietate”. În acest proces, pe lângă cele două părţi consacrate, NITC şi Consiliul, a intervenit şi Comisia Europeană. De această dată, National Iranian Tanker Company a pierdut pe linie, fiind în situaţia de a plăti cheltuielile de judecată.