Conform legislaţiei în vigoare, furnizorii de gaze naturale sunt obligaţi să înmagazineze gaze pentru iarnă, într-un procent determinat în funcţie de estimările privind consumul în perioada rece. Romgaz ar fi trebuit să înmagazineze 400 milioane mc de gaz, dar, la sfârşitul perioadei de înmagazinare va avea, probabil, 1,3 miliarde mc, au declarat pentru Focus Energetic surse din piaţă.
Capacitatea totală a României în depozitele subterane este de 3,15 miliarde mc. Astfel, cantitatea înmagazinată de Romgaz va fi de trei ori mai mare decât cea normală. De remarcat, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a eliberat 237 de licenţe pentru furnizarea gazelor naturale, printre acestea numărându-se şi cele pentru Petrom (cel de-al doilea mare producător de gaze din ţară), Gaz de France – Suez şi E.On (cei doi mari furnizori de gaze – fostele Distrigaz Sud, respectiv Distrigaz Nord). În consecinţă, circa 41% din cantitatea totală de gaze înmagazinate pentru iarna 2010 – 2011 va fi asigurată de o singură companie, Romgaz (faţă de aproximativ 12,6%, cât ar fi trebuit). Ceea ce înseamnă că celelalte companii nu-şi vor îndeplini obligaţiile legale.
De remarcat, în principiu, România consumă aproximativ 70% din necesarul de gaze din producţia internă, restul fiind importat. Importurile sunt necesare şi pentru a păstra în echilibru sistemul naţional de transport al gazelor. Aceasta ar trebui să fie proporţia şi în depozitele de gaze. Ceea ce înseamnă că Romgaz şi importă mai mult decât ar trebui, în condiţiile în care preţul gazelor de import este de circa 388 dolari/1000 mc, iar cel din producţia internă de aproximativ 150 dolari/1000 mc. Reamintim, marii furnizori, E.On şi GdF – Suez se plâng de câţiva ani că nu le sunt recunoscute în preţul final la consumator costurile cu importurile de gaze.
Pe de altă parte, conform Institutului Naţional de Statistică, în primele şapte luni ale anului producţia de gaze naturale a României a scăzut cu 3,3%. Cum producţia Romgaz a crescut cu 2,2% (conform declaraţiilor reprezentanţilor companiei), se poate trage concluzia că Petrom a produs cu circa 5% mai puţin gaz.
Astfel, Romgaz susţine, practic, producţia, importurile şi înmagazinările de gaze naturale, suplinind activitatea şi efortul financiar pe care ar fi trebuit să le depună alte companii. Dintre aceşti mari producători şi furnizori de gaze naturale, doar Romgaz este companie cu capital autohton (de stat), celelalte fiind, de fapt, filiale ale unor mari grupuri internaţionale.
