Proiectul de Ordonanță de Urgență (vezi – PROIECT OUG 1 aprilie 2022) ce ar trebui să stabilească ajutoarele de care s-ar bucura românii la plata facturilor la energie electrică și gaze naturale începând cu 1 aprilie 2022, deși nu a fost lansat oficial în dezbatere publică, este discutat și analizat de către cei implicați, în primul rând de către companiile furnizoare și distribuitoare. Din păcate, deși în preambulul proiectului de OUG se stipulează că ”este imperios necesară asigurarea unei discipline riguroase a pieței de energie și un înalt nivel de protecție a cetățenilor în calitatea lor de consumatori”, noile ajutoare de care ar urma să beneficieze consumatorii sunt ”praf în ochi”.
Potrivit proiectului de OUG, de la 1 aprilie 2022 și până la 31 martie 2023, prețul final facturat de către furnizorii/operatorii de distribuţie de energie electrică este: maximum 0,68 lei/kWh, cu TVA inclus, în cazul clienților casnici cu un consum mediu lunar realizat în anul 2021 cuprins între 30 kWh și 100 kWh inclusiv; maximum 0,8 lei/kWh, cu TVA inclus, în cazul clienților casnici, cu un consum mediu lunar realizat în anul 2021 cuprins între 100 kWh și 300 kWh inclusiv; maximum 1 leu/kWh, cu TVA inclus, în cazul clienţilor noncasnici (cu excepţia clienţilor energofagi, ce beneficiază de alte subvenții).
La gazele naturale, prețul final facturat de către furnizorii de gaze naturale va fi de maximum 0,31 lei/kWh, cu TVA inclus, pentru clienții casnici cu un consum maxim în anul 2021 de 10 MWh și de maximum 0,37 lei/kWh, cu TVA inclus, pentru clienții noncasnici cu un consum maxim în anul 2021 de 28.000 MWh.
Și aici intervine ”praful în ochi”! Potrivit legii 259/2021 ”echivalentul în kWh a 1.000 m3 de gaze naturale la un factor de conversie de 10,6 kWh per m3”. Astfel, cei 10 MWh din proiectul de OUG înseamnă, de fapt, 943 mc de gaz. La atât au dreptul românii! Dacă depășesc acest consum în anul cuprins între 1 aprilie 2022 și 31 martie 2023, plătesc prețul întreg! Iar, în prezent, prețul se apropie de cel anunțat de Dmitri Medvedev: 2.000 euro/1.000 mc (adică aproximativ 10.000 lei/1.000 mc). Un apartament de 2 camere, în sudul țării, consumă circa 200 mc de gaze într-o lună de iarnă. Cum, în România, iarna începe la 1 octombrie și se termină la 31 martie, deja se depășesc cei 943 mc la preț plafonat în doar 6 luni! Cum cei ce au centrale de apartament, tot cu gaze își încălzesc și apa, dar își gătesc și mâncarea, se poate presupune că în restul anului nici nu se spală, nici nu mănâncă! Cel puțin nu acasă! Mai mult, nu toți românii locuiesc în sudul țării, unde este mai cald. Unii locuiesc și la Miercurea Ciuc sau la Întorsura Buzăului, unde este ”polul frigului” la noi. Aceștia, dacă au centrale pe gaze în case, în trei luni epuizează cota alocată! Ceea ce înseamnă că nu beneficiază deloc de prețul plafonat!
În ceea ce privește energia electrică, prețul mediu de achiziție realizat se determină de către fiecare furnizor/operator de distribuție, pentru fiecare lună din perioada de aplicare a prevederilor OUG. Ceea ce este un lucru bun. În cazul producătorilor de energie electrică/gaze naturale (cum sunt Hidroelectrica, Romgaz sau Petrom) care furnizează clienților finali, se ia în considerare prețul de transfer între activitatea de producție și activitatea de furnizare. La calculul prețului mediu se ia în considerare și contravaloarea dezechilibrului realizat lunar, dar nu mai mult de 5% din contravaloarea energiei electrice/gazelor naturale. Ceea ce nu mai e un lucru atât de bun!
Componenta de furnizare acoperă costurile necesare desfăşurării activităţii de furnizare şi o cotă de profit de maximum 5% din valoarea costurilor de furnizare, iar valoarea acesteia se stabilește de către fiecare furnizor și nu poate depăşi 73 lei/MWh pentru activitatea de furnizare a energiei electrice, respectiv 12 lei/MWh pentru activitatea de furnizare a gazelor naturale. Ceea ce iar nu este un lucru bun! Pentru că s-ar putea ca aceste costuri de furnizare să depășească 73 lei/MWh. Un megawatt înseamnă 1.000 kilowați (kWh). Dacă un client consumă, în medie, 100 kWh pe lună, un MWh va fi consumat de 10 clienți. Doar hârtia, tiparul și poșta pentru trimiterea facturilor costă cel puțin 5 lei/client, adică 50 lei/MWh. La acestea se adaugă costurile cu angajații, centrele pentru relațiile cu clienții, call-center-urile etc. Astfel, 73 lei/MWh s-ar putea să nu fie suficient!
Proiectul de OUG prevede și că ”în perioada de aplicare a dispoziţiilor prezentei ordonanțe de urgență, venitul suplimentar realizat de producătorii de energie electrică rezultat din diferenţa dintre preţul mediu lunar de vânzare al energiei electrice produse şi preţul de 300 lei/MWh se impozitează cu 80%. De la prevederile alin. (1) sunt exceptaţi producătorii de energie electrică pentru capacitățile pe bază de combustibili fosili, inclusiv cogenerare, pe baza de biomasă și pentru capacitățile de producție puse în funcțiune după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență”.
De asemenea, ”în perioada de aplicare a dispoziţiilor prezentei ordonanțe de urgență, venitul realizat de către titularii licențelor de trader de energie electrică/gaze naturale precum și de către operatorii economici nerezidenți care participă la piețele de energie electrică și gaze naturale, rezultat din vânzările pe piețele centralizate/organizate se impozitează cu 10% din valoarea tranzacțiilor”.
