Dacă, din nefericire, se va ajunge la un conflict armat cu Iranul, preţul ţiţeiului ar putea să sară cu 20 până la 40 de dolari pe baril, în funcţie de impactul trecerii libere prin strâmtoarea Ormuz, se arată într-o analiză a lui Ole S. Hansen, Senior Client Advisor, Saxo Bank. Ceea ce înseamnă că preţul ţiţeiului ar putea depăşi 150 dolari/baril, peste valoarea maximă, de 147,5 dolari/baril, atinsă la mijlocul anului 2008. Un astfel de vârf, dacă se prelungeşte, ar putea prevesti o recesiune globală ca în 2008-2009, se mai arată în analiză.
Cererea de petrol ar putea fi serios afectată, ceea ce ar duce la creşterea riscului ulterior de colaps al preţului, lucru care, în această etapă, nu este dorit de nimeni, nici măcar de Arabia Saudită.
Ţinând cont de ceea ce ştim acum despre cerere şi ofertă, probabil simţim cu toţii că preţul petrolului se tranzacţionează scump, dar prima de risc geopolitic va rămâne constantă în viitorul apropiat, lăsând interesul pentru vânzare doar pentru cei cu inimi curajoase, se mai arată în analiză.
Reamintim, UE a hotărât impunerea unui embargo asupra importurilor de materii prime din Iran. Această hotărâre, aşteptată de altfel, face parte din sancţiunile împotriva intenţiilor nucleare ale Iranului şi, în plus, permite ţărilor care în momentul de faţă se bazează pe importul de petrol iranian să îşi încheie contractele până la 1 Iulie, urmând ca în acest timp să găsească furnizori alternativi, se mai arată în analiză.
Înainte de acest anunţ, şase vase de război din America, Marea Britanie şi Franţa au traversat strâmtoarea Ormuz în acest weekend, iar piaţa mondială aşteaptă nervoasă răspunsul Teheranului. În ultima lună, autorităţile iraniene au ameninţat de mai multe ori că vor închide această importantă strâmtoare, prin care circulă zilnic aproximativ 20% din petrolul transportat global.
Guvernele occidentale, în frunte cu Marea Britanie şi SUA, au declarat că au mijloacele de a păstra strâmtoarea deschisă şi vor face tot ce este necesar pentru a asigura transportul în deplină securitate a petrolului produs de ţările din Golful Persic. Europa importă circa 450.000 barili zilnic, iar consumatori cheie, cum ar fi Grecia, Italia şi Spania, vor trebui să caute alţi furnizori, atenţia îndreptându-se natural spre Libia, ale cărei exporturi de petrol au crescut constant de la încheierea războiului civil.
Riscul unui conflict în luna decembrie a dus la creşterea preţului petrolului Brent cu 10 dolari până la începutul lui Ianuarie, când atenţia s-a mutat la estimările fragile pentru cererea de petrol în prima jumătate a anului 2012.
Oficialităţile iraniene vor trebui, probabil, să acţioneze acum cu mare prudenţă, deoarece hotărârea comunităţii internaţionale a fost demonstrată clar şi se ştie că o încercare de a bloca strâmtoarea Ormuz va duce, probabil, la o creştere dăunatoare a preţurilor, ce va afecta toate naţiunile consumatoare de petrol, inclusiv China, cel mai mare client al Iranului.
Preţul petrolului Brent a mai adăugat un dolar la cei 111 pe baril, rămânând, totuşi, cu 4 dolari sub valoarea maximă atinsă anterior în această lună. Această reacţie limitată arată că anunţul fusese luat deja în calcul şi că este nevoie de o altă escaladare a situaţiei pentru ca preţurile să urce. Speculatorii au continuat să mărească poziţiile lungi nete de pe piaţă pe baza riscului geopolitic crescut, un alt motiv care explică de ce creşterea iniţială a preţului în urma anunţului UE nu a fost mai mare.
