„O scumpete” de distribuţie veche, la curent

Aproape toată lumea, toţi specialiştii, analiştii sunt de acord că o nouă Strategie energetică a României ar trebui să pună accent pe infrastructură, adică pe îmbunătăţirea sistemelor de transport şi distribuţie a electricităţii. Şi toţi au dreptate! Pentru că aproape tot ce ţine de distribuţiile de curent (liniile electrice, staţiile şi posturile de transformare, punctele de alimentare), dacă nu sunt vechi, sunt foarte vechi! Şi această situaţie se regăseşte la toţi distribuitorii, privatizaţi sau nu. În aceste condiţii, nu înţelegem de ce plătim atât de mult tariful de distribuţie! Pentru că, în ultimii 10 ani, tarifele aproape s-au dublat sau mai mult la majoritatea distribuitorilor, dar fără prea mari îmbunătăţiri pentru consumatori!

Reamintim, prima privatizare a unor filiale Electrica a avut loc în anul 2004, când grupul italian Enel a plătit 36 de milioane de euro pentru pachetele de câte 24,6% din acţiunile Banat şi Dobrogea achiziţionate şi 76 de milioane de euro pentru titlurile nou emise, special pentru această tranzacţie, astfel încât a ajuns la majoritatea de 51% în ambele filiale Electrica. În anul 2008, Enel a achiziţionat direct de la Electrica 50% din acţiunile Electrica Muntenia Sud, pentru 395 milioane euro, şi a subscris noi acţiuni la majorarea de capital social, cu suma de 425 milioane euro, ajungând să deţină 64,4% din titluri. Electrica Moldova a fost privatizată în anul 2005, când concernul german E.ON Energie a preluat 24,6% din acțiuni pentru 31,4 milioane euro și a majorat capitalul cu încă 68,6 milioane euro, pentru a ajunge la 51%. Tot în anul 2005, grupul ceh CEZ a plătit suma de 62,8 milioane de euro pentru achiziţia directă a 24,62% din capitalul Electrica Oltenia, iar, în urma unei majorări de capital de 103,6 milioane de euro, a ajuns la o participaţie de 51%. Restul filialelor (Transilvania Nord şi Sud şi Muntenia Nord) este deţinut majoritar de compania Electrica, privatizată în anul 2014, dar la care statul român a rămas cel mai mare acţionar.

Dublare de tarife în 10 ani

Conform datelor Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), în anul 2004, înainte de privatizări, tarifele de distribuţie variau între 62 lei/MWh şi 98 lei/MWh  (vezi tabel – tarife distributie energie 2004 ). Anul trecut tarifele au variat între 112 lei/MWh şi 145 lei/MWh (vezi Monitor Oficial – Banat 2015, Dobrogea 2015, Moldova 2015, Muntenia Nord 2015, Muntenia Sud 2015, Oltenia 2015, Transilvania Nord 2015, Transilvania Sud 2015).

Tarife distribuţie Joasă Tensiune (pentru populaţie) 

Astfel, se constată că, atât în lei, cât şi în euro, cea mai mică creştere de tarife a avut-o CEZ Oltenia (40,02%, respectiv 65,44%), în timp ce Enel Dobrogea a primit cea mai mare majorare (123% în lei sau 107% în euro). Pentru calculul tarifelor în euro s-a folosit cursul mediu anunţat de BNR pentru anul 2004 (4,0523 lei/euro) şi 2015 (4,4450 lei/euro). Comparând cursurile medii, devalorizarea leului faţă de euro a fost de 8,8% în anul 2015 faţă de anul 2004. Creşterea de tarife mai mică nu este neapărat “un lucru bun”, având în vedere că tarifele se aprobă de către ANRE şi în funcţie de investiţiile realizate, ceea ce presupune că acolo unde majorările au fost mai mici, companiile nu au investit mare lucru în distribuţiile de energie electrică!

De remarcat şi că, în structura tarifului final pe care îl plăteşte populaţia, cea mai mare parte este reprezentată de tariful de distribuţie. Conform ANRE, un român consumă, într-un an, aproximativ un megawatt oră de electricitate. La Enel Muntenia (fosta Electrica Muntenia Sud, care deserveşte Bucureştiul şi judeţele Ilfov şi Giurgiu), tariful final la electricitate reglementat de ANRE era, anul trecut, de 371,6 lei/MWh, iar tariful de distribuţie – 135,09 lei/MWh. Ceea ce înseamnă că distribuţia a reprezentat 36,35% din tariful la “lumină”!

Tarife mai mari, rezultate spre „ioc”

Cel mai recent Raport al ANRE, aferent anului 2014, privind realizarea indicatorilor de performanţă pentru serviciile de transport, de sistem şi de distribuţie a energiei electrice şi starea tehnică a reţelelor de transport şi distribuţie, relevă faptul că distribuţiile sunt aproape „varză”! (vezi – Raport ANRE 2014)

Conform ANRE, în privinţa distribuţiei Enel Banat, doar 4,27% dintre liniile de medie tensiune sunt din perioada 2000 – 2015, restul din perioadele anterioare, cele mai multe (69,33%) din perioada 1960-1979, adică de peste 35 de ani! În ceea ce priveşte liniile de joasă tensiune, acestea sunt ceva mai „noi”, 19,45% fiind instalate între anii 2000 şi 2015. În ceea ce priveşte staţiile de transformare, doar 1,6% au fost montate între anii 2000 şi 2015, restul fiind mult mai vechi! La posturile de transformare (13,21%) şi punctele de alimentare (18,75%) montate în perioada 2000 – 2015, distribuţia din Banat stă ceva „mai bine”.

Distribuţia Dobrogea are 10,92% (medie tensiune) şi 11,08% (joasă tensiune) linii electrice instalate între 2000 şi 2015, în timp ce staţiile de transformare (5,58%), posturi de transformare (20,98%) şi puncte de alimentare (51,43%) sunt din aceeaşi perioadă.

La Muntenia Sud, liniile electrice de medie tensiune montate în ultimii ani reprezintă 20%, cele de joasă tensiune – 23,94%, staţiile de transformare – 10,61%, posturi de transformare – 35,64% şi puncte de alimentare – 23,04%.

Liniile electrice de medie tensiune la distribuţia din Oltenia puse între anii 2000 şi 2015 reprezintă 9,22% din total, iar cele de joasă tensiune – 17,31%, în timp ce staţiile de transformare reprezintă 0,7% din total, posturile de transformare – 22,21%, iar punctele de alimentare – 46,34%.

În Moldova, liniile electrice de medie tensiune instalate în perioada 2000 – 2015 reprezintă 9,53% din total, cele de joasă tensiune – 12,13%, staţiile de transformare – 4,51%, posturi de transformare – 18,12% şi puncte de alimentare – 2,7%.

Nici la Electrica lucrurile nu stau mai bine!

Nici companiile rămase în proprietatea Electrica nu stau mai bine! Astfel, liniile de medie tensiune ale distribuţiei Muntenia Nord montate între anii 2000 şi 2015 reprezintă 4,91% din total, cele de joasă tensiune – 16,13%, staţiile de transformare – 4,03%, posturile de transformare – 16,13%, iar punctele de alimentare – 52,42%. La Transilvania Nord, liniile de medie tensiune montate în ultimii 15 ani reprezintă 9,12% din total, cele de joasă tensiune – 15,32%, staţiile de transformare – 7,44%, posturile de transformare – 16,67%, iar punctele de alimentare – 12%. Distribuţia Transilvania Sud are 9,30% dintre liniile de medie tensiune montate în perioada 2000 – 2015, 18,35% dintre cele de joasă tensiune, 10,68% dintre staţiile de transformare, 26,61% dintre posturile de transformare şi 35,4% dintre punctele de alimentare.

Astfel, doar în Dobrogea şi Muntenia Nord peste jumătate dintre punctele de alimentare şi aproape jumătate din cele aparţinând de distribuţia Muntenia Sud sunt mai noi, din perioada 2000 – 2015. În rest, liniile de medie şi joasă tensiune, staţiile şi posturile de transformare, punctele de alimentare ale tuturor distribuitorilor, de stat şi privaţi, sunt vechi şi foarte vechi!

Situaţia liniilor de medie şi joasă tensiune la sfârşitul anului 2014

Situaţia staţiilor electrice la sfârşitul anului 2014

Concluzii ANRE

De altfel, ANRE arată în Raportul aferent anului 2014 că la Enel Banat „se constată că o mare parte a liniilor electrice de distribuţie de 110 kV şi MT au fost puse în funcţiune înainte de anul 2000. Peste jumătate din liniile de distribuţie au fost puse în funcţiune între anii 1960 şi 1980. Majoritatea staţiilor de transformare au fost puse în funcţiune înainte de anul 2000 (2 staţii de transformare noi, după anul 2000)”. Conform ANRE, în anul 2014 retehnologizările s-au realizat într-un procent foarte scăzut, sub 1,5%, pentru toate categoriile de instalaţii.

La Enel Dobrogea, ANRE evidenţiază că „o mare parte a liniilor de 110 kV au fost puse în funcţiune înainte de anul 2000 (95,9%). Circa 89 % din liniile de MT şi JT au fost puse în funcţiune înainte de anul 2000. Se constată un număr redus de staţii electrice de transformare realizate în ultimii 15 ani (12 staţii de transformare, reprezentând 5,58%)”. Şi la Enel Muntenia Sud ANRE arată că „o mare parte a liniilor de 110 kV au fost puse în funcţiune înainte de anul 2000. Referitor la liniile MT şi JT, circa 20%, respectiv 24% au fost puse în funcţiune în ultimii 15 ani”.

„Referitor la starea reţelelor aparținând operatorilor de distribuţie (OD) concesionari se constată că instalaţiile în funcțiune au durata de exploatare îndelungată, preponderent mai mare de 35 de ani. Se recomandă OD aplicarea unui program corespunzător de retehnologizare şi modernizare a instalaţiilor existente. În general, în anul 2014 programul de mentenanţă a fost realizat în mare parte, înregistrând creșteri atât față de valorile planificate, cât și față de cele realizate în anul 2013. Valorile planificate ale programelor de mentenanță au avut depășiri la Electrica Muntenia Nord, CEZ Distribuție și ENEL Muntenia, datorate multiplelor incidente cauzate de evenimente neprevăzute”, concluzionează Raportul ANRE. Prin „evenimente neprevăzute” se înţelege de la activităţi de tip „Dorel” sau ninsori abundente şi inundaţii, până la întreruperi cauzate de starea veche a echipamentelor distribuţiilor.

Numărul clienţilor a crescut puţin în 10 ani

Conform ANRE, în anul 2014, numărul total de utilizatori racordaţi la reţelele electrice din patrimoniul celor opt operatori de distribuţie cesionari, titulari de licenţă, a fost de 9.134.949. Dintre aceştia, 4.122.053 din mediul rural şi 4.990.403 în mediul urban sunt racordaţi la echipamentele de joasă tensiune, adică, în marea majoritate, consumatori casnici sau asimilaţi acestora (şcoli, spitale, grădiniţe, mici întreprinzători sau companii care îşi desfăşoară activitatea în birouri, precum notari, avocaţi, bancheri etc.). Numărul total de utilizatori (casnici şi industriali) din mediul urban era, în anul 2014, de 5.001.014 (54,746%), iar numărul total de utilizatori (casnici şi industriali) din mediul rural era de 4.133.935 (45,254%). Cel mai mare număr total de utilizatori în mediul urban îl are Enel Muntenia (904.277), iar cel mai mare număr total de utilizatori în mediul rural îl are E.ON Moldova (781.697). Cel mai mic număr total de utilizatori în mediul urban îl are Enel Dobrogea (352.705), iar cel mai mic număr total de utilizatori în mediul rural îl are Enel Dobrogea (270.618). E.ON Moldova are cel mai mare număr total de utilizatori, respectiv 1.431.200 (15,668 %), urmat de CEZ Oltenia, cu 1.411.369(15,451%), iar Enel Distributie Dobrogea are cel mai mic număr total de utilizatori, respectiv 623.323 (6,824%).

În anul 2004, înainte de privatizarea distribuţiilor de energie, numărul total de consumatori captivi a fost de 8.569.458. Consumatorii casnici reprezintă 93,56% ca număr, iar energia consumată de aceştia reprezintă 23,6% din total. Astfel, numărul total de consumatori a crescut, în 10 ani, cu aproximativ 565.000, adică cu aproximativ 6,6%.

Servicii de toată jena!

Cei mai importanţi indicatori privind calitatea serviciului de distribuţie sunt SAIFI (System Average Interruption Frequency Index – Indicele Frecvenţa Medie a Întreruperilor în reţea (sistem) pentru un utilizator), care reprezintă numărul mediu de întreruperi suportate de utilizatorii alimentaţi (deserviţi) de operatorul de distribuţie (OD) şi SAIDI (System Average Interruption Duration Index – Indicele Durata Medie a Întreruperilor în Reţea (Sistem) pentru un utilizator), care reprezintă timpul mediu de întrerupere a utilizatorilor la nivel de OD (o medie ponderată). Dintre acestea, pentru noi, cele mai importante sunt întreruperile neplanificate, adică atunci când lumea rămâne “pe întuneric”, fără să fie anunţată!

Conform ANRE, în anul 2014, SAIDI (numărul de minute de întreruperi neplanificate pe an) în oraşe a fost, la CEZ Oltenia, de 220 minute, la E.On Moldova – 180 minute, la Electrica Muntenia Nord – 110 minute, la Electrica Transilvania Nord – 290 minute, la Electrica Transilvania Sud – 295, la Enel Banat – 140 minute, la Enel Dobrogea – 140 minute, iar la Enel Muntenia Sud – 210 minute.

În mediul rural, întreruperile sunt mult mai lungi. Astfel, cel mai mult au stat “pe întuneric” clienţii CEZ (800 minute – peste 13 ore) şi ai E.ON (600 minute, adică 10 ore), urmaţi de cei ai Electrica Muntenia Nord (400 minute), Transilvania Nord (590), Transilvania Sud (700), Enel Banat (580), Dobrogea (400), iar cele mai puţine au fost în zona Enel Muntenia Sud – 280 minute (adică numai 4 ore şi 40 minute).

Astfel, se constată “o discriminare” extrem de mare între românii de la oraş şi cei “de la ţară”! În mediul rural, durata întreruperilor a fost de aproape 4 ori mai mare decât în cel urban! Cu toate acestea, şi românii de la ţară, şi cei de la oraş plătesc acelaşi tarif la energie, deşi unii primesc servicii cu mult mai proaste!

Cea mai mică diferenţă între urban şi rural se constată la Enel Muntenia, de doar aproximativ o oră între clienţii “de la oraş” şi cei “de la ţară”. Dar, zona rurală pentru Enel Muntenia Sud înseamnă şi Snagov, Corbeanca, Tunari, Ştefăneşti, Afumaţi, Roşu, Săftica, Jilava, Mogoşoaia etc.! 

SAIDI 2014

În ceea ce priveşte numărul de întreruperi neplanificate (accidentale) într-un an, SAIFI, în 2014, în mediul rural, la CEZ a fost de 3,25, la E.On – 3,75, la Muntenia Nord – 1,5, la Transilvania Nord – 1,5, la Transilvania Sud – 3,2, la Banat – 3,8, la Dobrogea – 3,5, iar la Muntenia Sud – 3,5.

În mediul rural, SAIFI în 2014 a fost de 6,9 la CEZ, de 7,9 la E.On, de 2,4 la Muntenia Nord, de 4,9 la Transilvania Nord, de 5,9 la Transilvania Sud, de 9 la Banat, de 8 la Dobrogea şi de 4,9 la Muntenia Sud. Din nou se constată o discrepanţă enormă între mediul urban şi cel rural!

SAIFI neplanificat total 2014

Datele arătau mai bine în anul 2004

În 2004, înainte de primele privatizări de distribuţii, utilizând indicatori aproximativ la fel, lucrurile parcă stăteau mai bine! Conform ANRE, numărul de întreruperi per consumator (raportul dintre numărul de consumatori afectaţi şi numărul de consumatori), ca medie pe ţară, a fost de 1,74. Acest indicator este asemănător cu SAIFI, utilizat în prezent. Pe furnizori, întreruperile pe consumator în anul 2004 au variat între 0,7 întreruperi per consumator la Muntenia Sud şi 3,3 la filiala Moldova (vezi – Raport ANRE 2004).

Întreruperi accidentale (neplanificate) în anul 2004

În anul 2005, “numărul cel mai mare de întreruperi a fost înregistrat în reţelele de joasă tensiune (97%), iar pe categorii de consumatori, cei mai afectaţi de aceste întreruperi au fost consumatorii casnici (2,25 întreruperi pe consumator). Ca medie pe ţară, frecvenţa medie de întrerupere (raportul dintre numărul de consumatori afectaţi de întreruperi şi numărul de consumatori) a fost de 2,21 întrerupri/consumator. Pe furnizori, acest indicator a variat între 0,85 întreruperi/consumator la Muntenia Sud şi respectiv 5,06 întreruperi/consumator la E.ON Moldova”, se arată în Raportul ANRE aferent anului 2005.

De reamrcat, începând cu 1 ianuarie 2016, ANRE a operat scăderi semnificative, cuprinse între 5,54% și 16,3% la tarifele de distribuţie. Cele mai mari reduceri de tarife se constată la companiile de distribuție ale Enel, acestea variind de la 13,75% la 16,3%, în funcție de joasă, medie și înaltă tensiune. La CEZ Distribuție, tarifele scad cu 11,14% (înaltă tensiune), 10,98% (medie tensiune), 13,63% (joasă tensiune), iar la E.ON Distribuție reducerile sunt de 9,35% (înaltă tensiune), 9,28% (medie tensiune), respectiv 10,11% (joasă tensiune). La societățile de distribuție ale Electrica, reducerile tarifelor variază între 5,54% și 14,4%.

Ca o concluzie, se constată că numărul de consumatori, în ultimii 10 ani, a crescut cu circa 500.000 la nivelul întregii ţări, adică cu aproape 7%. Pe de altă parte, tariful de distribuţie, plătit de toţi consumatorii, la unele distribuţii s-a dublat, cu toate diminuările de la începutul acestui an. Una peste alta, din preţul pe care îl plătim la “lumină”, cea mai mare parte (aproximativ o treime) se duce în conturile distribuitorilor. Cu toate acestea, investiţiile “nu se văd”: liniile electrice, staţiile şi posturile de transformare, punctele de alimentare sunt, în cea mai mare parte, de pe vremea “lui Pazvante Chioru’”! De aici şi numărul şi durata întreruperilor accidentale foarte mare! În consecinţă, nu înţelegem de ce-om plăti atât de mult la distribuţia de curent!