În iunie 1926 s-a înfiinţat asociaţia profesională „Institutul Naţional Român pentru Studiul Amenajării şi Folosirii Surselor de Energie” – IRE, ce are ca scop promovarea intereselor membrilor săi în relaţia cu autorităţile publice, cu societatea civilă, cu asociaţiile similare din ţară şi străinătate, cu diferite instituţii având preocupări în domeniul energiei. Primul preşedinte al IRE a fost profesorul universitar Constantin Buşilă (foto), preşedinte şi al Uniunii Generale a Industriaşilor din România (UGIR). Iată ce spunea Constantin Buşilă în anul de graţie 1932, într-o alocuţiune privind „Necesitatea unei industrii naţionale”:
„Trăim vremuri grele în România; la condiţiunile de desfăşurare a crizei economice mondiale (n.r. – ce demarase în 1929, cu crahul bursei din New York; în 2007 a debutat actuala criză economică, cu criza sub prime din SUA şi căderea băncii americane Lehman Brothers în 2008) se adaogă condiţiuni proprii ţării noastre, care îngreunează şi mai mult situaţia. Trecem prin o grea criză economică şi financiară; trăim în o mare criză morală şi de autoritate. Îndreptarea situaţiei noastre economice va trebui să cadreze cu îndrumarea generală a viitorului sistem economic mondial, dar în acelaşi timp vor trebui soluţionate problemele noastre specifice.
Situaţiunea este dezastruoasă: producţiunea scade şi mai ales se devalorizează; agricultura şi industria se dezorganizează, se anemiază tinzând către o paralizare a vieţii economice; consumaţiunea este în scădere din punctul de vedere al producătorului şi în suferinţă din punctul de vedere al consumatorului; situaţiunea financiară publică şi privată este mai mult decât îngrijorătoare; stările socială, culturală şi morală sunt în repezi scoborâri spre niveluri cât mai joase. (…)
Nu avem intenţiunea a expune şi discuta cauzele care conduc la această paralizie a vieţii economice, şi la urmările grele ce vor decurge. Trebuie totuşi să menţionăm câteva din aceste cauze, fără a intra în detalii şi explicaţii: a) scăderea morală în toate ramurile de activitate datorită lipsii unei culturi şi unei baze morale, precum şi a unei corupţiuni care continuu cuprinde toate treptele şi toate categoriile sociale; b) neglijarea tuturor intereselor de ordin general, faţă de interese de oridin personal; c) dezorganizarea şi dezagregarea tuturor organizaţiunilor publice care ar trebui să asigure funcţionarea normală a vieţii noastre de Stat liber, şi care să servească ca bun exemplu activităţilor particulare. (…)
Dela terminarea răsboiului încoace (n.r. – Primul Război Mondial, ce poate fi înlocuit, ca sintagmă, cu Revoluţia din 1989) s’a dus o politică economică lipsită de orice continuitate, s’a legiferat pe consideraţiuni şi pentru interese particulare; s’au contractat împrumuturi de Stat pentru acoperirea de cheltuieli curente şi pentru risipă în loc a face politica împrumuturilor de investiţiuni rentabile; s’au conexat diferite afaceri cu împrumuturile de Stat; nu s’au ţinut angajamentele luate şi nu s’au plătit datoriile Statului îmn interior şi în afară; s’au pus în aplicare proceduri cu totul contrare existenţii unui stat bazat pe morală etc, încât succesiv s’a pierdut orice încredere în ţara noastră. Iar în materie de credit s’a făcut tot posibilul pentru a-l compromite cu totul. (…)
Este nevoie să ne dezmeticim şi să ne oprim în drumul prăbuşirii generale şi, în situaţiunea grea a întergii lumi, să căutăm a ne încadra şi a contribui la o bună aşezare a evoluţiei viitorului nostru economic”.
Practic, vedem că nu este nimic nou sub Soare!
