De câteva luni, România “se mândreşte“ cu unele dintre cele mai mari preţuri la carburanţi din Uniunea Europeană. Dacă nu neapărat la benzină, la motorină suntem printre recordmani! Astfel, în luna septembrie, un litru de motorină costa, în Luxemburg, în medie, 1,186 euro, în Germania – 1,385 euro, iar în România – 1,415 euro. O lună mai târziu, în octombrie, datorită scăderii preţului internaţional al ţiţeiului, litrul de motorină a ajuns în Luxemburg la 1,174 euro, în Germania – la 1,362 euro, iar în România – la 1,408 euro, similar cu cel din Olanda (1,409 euro/litru). Totuşi, în luna septembrie, în Germania, preţul unui litru de motorină era chiar şi mai mic decât media (de exemplu, 1,309 euro/litru în Frankfurt). De remarcat, salariul mediu net în România este de circa 390 euro/lună, în Olanda – 2.200 euro/lună, în Germania – 2.300 euro, iar în Luxemburg – 3.200 euro.
Dacă în vara anului trecut ţara noastră se lăuda cu unul dintre cele mai scăzute preţuri la carburanţi din Europa, acum am ajuns pe locul 9 în Uniunea Europeană în privinţa scumpirii motorinei. Cel mai scump carburant este în Italia, cu un preţ de peste 1,60 euro pe litrul de benzină. În România, în ultimele 12 luni, scumpirea a însemnat aproape un leu pe litrul de carburant.
Este adevărat, toată Europa “aditivează“ carburanţii cu taxe, care apoi merg la bugetele statelor şi sunt cheltuite, în special, pe ajutoare sociale! Nu numai în România, ci şi în ţări cu mare tradiţie în privinţa muncii, cetăţenii au ajuns să nu-şi mai caute de lucru. Şi nu din cauza crizei economice! În Germania, de exmeplu, unde “era ruşine“ să n-ai un loc de muncă, din ce în ce mai multă lume aşteaptă ajutoarele sociale!
De altfel, şi Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) arată, în cel mai recent raport, aferent anului 2013, că taxele sunt cele care scumpesc carburaţii “la pompă“. De exemplu, în cam toate ţările dezvoltate din UE, preţul litrului de petrol era la fel: aproximativ 0,69 dolari. În Statele Unite era ceva mai mic – 0,61 dolari/litru. Costurile de rafinare erau, în toate statele dezvoltate, aproximativ la fel: între 0,25 şi 0,30 dolari/litru. Ceea ce făcea (şi continuă să facă diferenţa!) erau taxele! Astfel, în Marea Britanie, taxele reprezentau 1,21 dolari/litru (57,8% din preţul “la pompă“), în Italia – 1,22 dolari/litru (55,5%), în Germania – 0,96 dolari/litru (50,6%), iar în Franţa – 0,89 dolari/litru (49,3%). În schimb, în Statele Unite, taxele însemnau numai 0,14 dolari/litru (14,2%).
În România se importă aproximativ 60% din necesarul de ţiţei. Totuşi, pentru că OMV Petrom este cea mai mare companie de pe piaţa locală şi îşi asigură tot petrol pe care îl prelucrează “din pământul sfânt al patriei“, reuşeşte “să ţină preţurile în frâu“ pe piaţa internă. Astfel, este puţin probabil ca, în preţul “la pompă“ costul cu petrolul, rafinarea, distribuţia etc. să fie mai mare decât cel din celelalte ţări membre ale UE. Cum, în Germania, preţul mediu de vânzare era de 1,385 euro/litru, iar taxele însemnau jumătate din el, înseamnă că preţul mediu efectiv al carburanţilor era de 0,69 euro/litru. Similar, este şi cel din România. Ceea ce înseamnă că taxele incluse într-un litru de motorină în România sunt mai mari decât în Germania şi ajung la 0,725 euro/litru. Astfel, cu o rată a taxelor de aproape 52% în preţul “la pompă“, ajungem printre ţările “de top“ din Europa!
Ceea ce nu este bine deloc! Conform ultimului raport al OMV Petrom, volumul vânzărilor din marketing a scăzut, în primul semestru din 2014, cu 7% faţă de primul semestru din 2013. De asemenea, au scăzut şi vânzările cu amănuntul (cu 4%), în timp ce vânzările comerciale s-au diminuat cu 12%.
Preţurile “la pompă“ au crescut în ultimul an, în principal, din cauza suprataxelor impuse de Guvern – acciza suplimentară la carburant (aplicată din aprilie) şi aşa numita “taxă pe stâlp“ (aplicată de la începutul anului).
Pe lângă companiile petroliere, care nu mai reuşesc să-şi vândă marfa, cei mai afectaţi par a fi transportatorii. Astfel, unii au început să caute soluţii alternative de alimentare şi au trecut pe GPL. “Tirştii“, care “bat“ Europa au început să-şi echipeze camioanele cu rezervoare de 1.000 de litri. Alimentează în ţară doar cât le este necesar să ajungă la graniţă (la oricare dintre ele!) şi apoi “îşi fac plinul“ în alte ţări, mai “cumsecade“. De asemenea, camionagii care tranzitează România nu se mai aprovizionează de aici. Ceea ce, în final, afectează inclusiv veniturile la buget, pentru că, dacă nu mai cumpără carburanţi din România, nu se mai încasează nici accize şi TVA! Până la urmă, cei mai afectaţi rămân transportatorii care “bat ţara“: aceştia sunt obligaţi să cumpere motorină de pe piaţa locală, la preţuri care fie le afectează veniturile (chiar cu risc de a intra în insolvenţă), fie cresc preţurile clienţilor (afectându-le acestora competitivitatea). În aceste condiţii, nu-i de mirare că “înfloreşte“ evaziunea în domeniul petrolier!
