Zilele acestea, preţul barilului de ţiţei a coborât la valori ce n-au mai fost atinse din anul 2010: sub 80 de dolari, în condiţiile în care, la mijlocul anului, depăşea 115 dolari. Este adevărat, şi dolarul american, moneda în care se tranzacţionează „aurul negru” s-a întărit faţă de euro, ceea ce face ca această scădere să nu fie chiar atât de dramatică. Totuşi, din ce în ce mai multe voci pun această ieftinire pe seama a două motive. Primul ar fi acela că se încearcă „pedepsirea” Moscovei pentru anexarea Crimeei şi conflictele din estul Ucrainei, în condiţiile în care petrolul şi gazele reprezintă cea mai importantă sursă de venituri pentru bugetul Rusiei. Un alt motiv îl reprezintă relativa abundenţă a ţiţeiului obţinut de americani din şisturi. Astfel, în principiu, atunci când oferta depăşeşte cererea (cum se întâmplă acum pe piaţa petrolului), preţul scade. De obicei, ca să păstreze un preţ bun, membrii Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) scad producţia, pentru ca oferta să nu mai depăşească cererea. Ceea ce nu s-a mai întâmplat de data aceasta. Se discută că unele ţări membre OPEC vor să-şi păstreze cotele de piaţă. Este posibil, însă, ca nu acesta să fie motivul principal: ca „să scape” de concurenţa americană, ţările din Golf vor să scadă preţul ţiţeiului. La un preţ mult prea scăzut, exploatarea petrolului de şist nu mai este profitabilă. Astfel, companiile americane vor fi scose de pe piaţă, iar ţările OPEC vor putea „să-şi facă de cap”.
La începutul lunii noiembrie, preţul mediu al petrolului produs de OPEC a scăzut sub 80 dolari/baril pentru prima oară în ultimii patru ani, dat fiind că Arabia Saudită şi alte state membre ale cartelului, care asigură 40% din ţiţeiul mondial, îşi menţin cotele, în condiţiile încetinirii creşterii cererii de profil. OPEC a preferat să reducă preţul petrolului, decât să taie producţia, iar Arabia Saudită, Irakul şi Iranul le-a oferit cumpărătorilor din Asia cele mai mari discounturi din 2009 până acum. Compania saudită „Aramco” a surprins traderii, luna trecută, când a redus până la nivelul minim al ultimilor şase ani preţul oficial de vânzare pentru ţiţeiul Arab Light cu livrare în noiembrie. Măsura a fost interpretată ca o schimbare a atitudinii celui mai mare producător din OPEC: prioritizarea apărării cotei de piaţă în defavoarea susţinerii preţurilor. Iranul şi Irakul au luat decizii similare de reducere a preţurilor. „Arabia Saudită pare că are alte scopuri decât protejarea preţului”, a declarat, potrivit Bloomberg, Carsten Fritsch, analist la „Commerzbank” AG Frankfurt. Fritsch a adaugat: „Atitudinea Arabiei Saudite s-ar putea modifica doar dacă alte state membre ale OPEC decid să contribuie la tăiere”.
Ministrul Petrolului din Irak, Adel Abdul Mahdi, a declarat, la finele lunii trecute, că membrii OPEC sunt angajaţi „într-un război intern al preţurilor”, întrucât urmăresc să-şi păstreze cota pe o piaţă cu excedent de ofertă.
Ole Sloth Hansen, analist la Saxo Bank din Copenhaga, este de părere că, dacă preţurile vor continua să scadă, s-ar putea intensifica apelul la tăierea producţiei de petrol din partea unor producători mai mici.
Producţia de petrol brut a OPEC a crescut la 31 de milioane de barili în octombrie, cel mai ridicat nivel din ultimele 14 luni, conform unei analize Bloomberg.
De asemenea, preţul petrolului Brent, de referinţă pe piaţa europeană, a coborât sub pragul de 80 de dolari, cea mai scăzută valoare de după 2010, după ce Organizaţia Statelor Exportatoare de Petrol a anunţat pentru anul viitor o scădere a cererii de petrol.
Potrivit ultimului raport lunar al OPEC, cererea mondială pentru ţiţeiul OPEC va scădea anul viitor până la 29,20 milioane barili pe zi, cu aproape un milion de barili pe zi mai puţin decât produce în prezent cartelul.
De la un maxim de 115,71 dolari atins la mijlocul lunii iunie, cotaţia ţiţeiului Brent a scăzut cu peste 30%, afectată de o ofertă abundentă şi o cerere restrânsă de aprecierea dolarului. În plus, investitorii sunt îngrijoraţi şi de cererea energetică a primilor doi consumatori mondiali de petrol, SUA şi China, în condiţiile în care economia chineză încetineşte, iar economia europeană este ameninţată de stagnare.
În pofida scăderii preţurilor, ţările membre ale OPEC nu şi-au manifestat intenţia de a reduce producţia la următoarea reuniune a cartelului care va avea loc în data de 27 noiembrie la Viena. În timp ce unele state membre au declarat că ar dori ca OPEC să-şi reducă producţia, cel mai important membru al Organizaţiei, Arabia Saudită nu este în favoarea unei reduceri, dând naştere la speculaţii că este mai interesată în păstrarea cotei de piaţă decât în stabilizarea preţurilor.
Probleme pentru Rusia şi Iran
Prăbuşirea cotaţiilor petrolului, care au atins minime nemaiîntâlnite în ultimii ani, reflectată în lume şi de preţurile mai mici din benzinării, este o binefacere pentru cumpărători, dar este, oare, şi o armă puternică folosită de Statele Unite împotriva Rusiei şi Iranului? La această concluzie a ajuns Thomas L. Friedman, editorialist la New York Times, care afirmă că Statele Unite şi Arabia Saudită ar putea împinge Rusia şi Iranul în pragul colapsului economic. Nimeni nu poate spune dacă alianţa petrolieră americano – saudită este întâmplătoare sau reprezintă o coincidenţă de interese, dar, dacă este explicită, atunci, în mod clar, se încearcă asupra liderului de la Kremlin, Vladimir Putin, şi celui iranian, ayatolahul Ali Khamenei, exact ceea ce americanii și saudiții le-au făcut ultimilor liderii ai Uniunii Sovietice: ”i-a pompat” spre dispariţie – i-a falimentat prin scăderea preţului ţiţeiului, în condiţiile în care Moscova şi Teheranul îşi bazează bugetele pe veniturile din petrol, mai spune Friedman. De altfel, cu câteva luni în urmă, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, declara că „bugetul Rusiei este foarte sensibil şi, de la 90 de dolari pe baril în jos, impactul ar fi major. Probabil că asta ar fi adevărata sancţiune”, a spus Isărescu, referindu-se la sancţiunile Occidentului asupra Kremlinului, după anexarea Crimeei şi conflictul din estul Ucrainei. De remarcat, pentru că nu există o bursă internaţională a gazelor (aşa cum există la petrol), preţul gazelor îl urmăreşte pe cel al ţiţeiului, cu o întârziere de 6-9 luni. Astfel, nici încasările Rusiei din vânzarea gazelor naturale nu mai ating cotele prevăzute, o dată cu scăderea preţului la petrol.
Friedman identifică un număr de posibile cauze pentru acest declin accentuat al preţului ţiţeiului, cum ar fi producţia mare din SUA, creşterea economică lentă din Europa şi China, precum şi producţia constantă a OPEC. În loc să analizăm cauzele, Friedman spune, însă, că trebuie să analizăm rezultatele, şi anume reducerea încasărilor Rusiei şi Iranului şi ce înseamnă acest lucru.
Cine are de câştigat? Statele Unite vor ca sancţiunile impuse Rusiei din cauza conflictului din Ucraina să aibă un impact mai mare. Atât saudiţii, cât şi americanii duc un război în Siria, în apropierea Iranului. „Este vorba de afaceri, dar arată ca un război cu alte mijloace – petrolul”, scrie Friedman.
Paul Richter, analist la Los Angeles Times, este de acord că atât Rusia, cât şi Iranul încep să simtă efectul scăderii preţurilor petrolului, chiar dacă nu merge atât de departe cu speculaţiile legate de un război secret. „Presiunile economice nu vor schimba eforturile agresive ale lui Putin de a recâştiga influenţa puternică asupra Ucrainei, pe care nu o consideră negociabilă. Aceste presiuni provoacă, însă, tensiuni în relaţiile cu elita rusească şi mediul de afaceri, doi piloni ai susţinerii sale politice”, scrie Richter, conform Mediafax.
În privinţa Iranului, Richter spune că un preţ al petrolului de sub 100 de dolari pe baril creează deficite bugetare masive şi subminează poziţia ţării în negocierile cu Occidentul referitoare la programul nuclear al Teheranului.
În Rusia, presa urmăreşte cu atenţie evoluţiile cotaţiilor petrolului. „Dependenţa economiei ruse de resursele naturale, în primul rând de gaze naturale şi petrol, este deseori comparată cu dependenţa de droguri”, potrivit publicaţiei Nezavisimaia Gazeta. Nikolai Makeiev şi Konstantin Smirnov au scris în Moskovski Komsomoleţ că se tem de o replică mai severă a crizei economice din 2008-2009. ”Putem doar spera că şeicii petrolului îşi vor veni în fire, vor reduce producţia şi stabiliza preţurile la cel puţin 90 de dolari pe barili”, afirmă cei doi autori.
SUA ”ameninţă” locul întâi al saudiţilor
Teoriile lui Friedman despre un nou ”Război Rece” nu sunt singurele speculaţii ale momentului. Pentru unii analişti, scăderea preţurilor petrolului are legătură directă cu producţia mare din Statele Unite, care pune în pericol poziţia de lider a Arabiei Saudite. În această teorie, Rusia şi Iranul nu sunt doar simpli privitori inocenţi.
„Saudiţii au asigurat stabilitatea preţurilor petrolului în timpul crizelor geopolitice, mai întâi prin creşterea producţiei, pentru a compensa declinul livrărilor din Iran, Siria şi Sudan, iar, ulterior, prin adaptarea la creşterea producţiei Irakului”, a arătat Akhil Handa, de la Indian Republic.
Situaţia s-a schimbat, însă, în ultimii şase ani având loc o creştere de 70% a producţiei de petrol a Statelor Unite.
„În încercarea de a restabili echilibrul, saudiţii ar putea profita de costurile mai mici de producţie de care beneficiază, comparativ cu costurile mari de exploatare a zăcămintelor de şist din Statele Unite. Saudiţii ar putea avea nevoie să permită preţurilor să coboare la 75-80 de dolari pe baril şi să le lase acolo o perioadă, pentru ca unii producători din SUA să iasă din afaceri”, consideră Handa. Este evident că scăderea drastică a preţurilor petrolului creează câştigători şi perdanţi clari pe scena mondială. Ce nu este clar este cine trage sforile.
Scăderea cotaţiilor petrolului a provocat şi declinul cotaţiilor acţiunilor producătorilor de petrol şi gaze din SUA, evoluţie care aduce în atenţie un nou factor decisiv în acest război al preţurilor, şi anume încrederea investitorilor.
După trei ani de calm ciudat pe piaţa petrolului, după cum afirmă Christof Ruhl, economist-şef al grupului BP, volatilitatea s-a întors. Aparenta intenţie a Arabiei Saudite de a lăsa preţurile să scadă pentru a-şi lovi concurenţii va testa susţinerea de către pieţele de capital a producătorilor americani, acesta urmând să fie cel mai dur examen pentru industria nord-americană de la revoluţia exploatărilor de şist începută în 2009.
Pentru a putea continua activităţile de forare la exploatările de şist, companiile americane trebuie să convingă investitorii că merită să facă plasamente în obligaţiunile şi acţiunile din acest sector. Philip Verleger, analist în domeniul energiei, spune că firmele americane care exploatează zăcăminte de şist vor continua să fie relativ atractive.
Rusia “contra-atacă” prin scăderea producţiei
Rusia, încă cel mai mare producător de petrol din afara OPEC, ar putea să-şi reducă producţia de petrol în ideea de a susţine preţurile, însă capacitatea sa de a modifica producţia este limitată şi deocamdată nu a luat încă o decizie, a declarat ministrul rus al Energiei, Alexander Novak, transmite Reuters, preluat de Agerpres.
Economia rusă este afectată de scăderea preţului petrolului, în condiţiile în care exporturile de petrol şi gaze naturale sunt responsabile pentru jumătate din veniturile la buget. Rusia a discutat deja cu Arabia Saudită şi Venezuela despre necesitatea de a susţine piaţa petrolieră şi analiştii se aşteaptă ca Moscova să trimită o delegaţie de rang înalt la următoarea reuniune ministerială a OPEC care va avea loc în data de 27 noiembrie, la Viena.
Întrebat dacă Rusia este gata să-şi reducă producţia, ministrul rus al Energiei, Alexander Novak, a răspuns: “Această chestiune este discutată, însă, deocamdată, nu a fost luată o decizie finală”. Novak a precizat că o reducere a producţiei de petrol ar fi dificilă pentru Rusia, în condiţiile în care bugetul se bazează pe veniturile din exporturile de petrol şi, în plus, Rusia nu are tehnologia necesară pentru a-şi creşte sau micşora rapid producţia.
Pe de altă parte, deşi cea mai mare parte a industriei petroliere ruseşti este controlată de firme de stat, producătorii privaţi ar putea fi reticenţi în a susţine o reducere a producţiei. Vagit Alekperov, directorul Lukoil, al doilea mare producător de petrol din Rusia, a apreciat că orice încercare de a modifica producţia ar putea fi nepotrivită, deoarece ar afecta relaţia dintre cerere şi ofertă.
Rusia are nevoie de un preţ de cel puţin 100 de dolari pentru un baril de ţiţei pentru a-şi echilibra bugetul, iar unii analiştii susţin că Moscova ar dori chiar un preţ de până la 115 dolari/baril din cauză că în acest an bugetul a trebuit să acopere cheltuielile militare crescute, provocate de intervenţia în Ucraina, precum şi sancţiunile occidentale impuse Rusiei.
