Comunitatea globală este în pragul unui moment istoric, în contextul în care, până în anul 2020, peste jumătate din populaţia lumii va putea fi catalogată drept „clasă mijlocie”, conform expertului Homi Kharas, de la Institutul Brookings, citat de cotidianul The Washington Post. Homi Kharas defineşte „clasa mijlocie” ca fiind alcătuită din persoanele care au suficiente fonduri pentru acoperirea nevoilor de bază, precum hrană, îmbrăcăminte şi adăpost, dar le răman bani şi pentru unele produse ori servicii de lux, precum alimente de un anumit fel, o marcă de televizor, motocicletă, educaţie superioară şi îmbunătăţirea locuinţei. Abia 1% dintre români îşi pot satisface aceste “mofturi”.
Este un moment esenţial: după mii de ani, în care cei mai mulţi oameni de pe planetă au fost sclavi, slugi ori au avut alt statut inferior, acum jumătate din populaţie are mijloacele financiare pentru a face mai mult decât să supravieţuiască. „Aproape că nu exista clasă de mijloc înainte de începerea Revoluţiei Industriale, în anii 1830. Erau doar membri ai familiilor regale şi ţărani. Acum, ne apropiem de a avea mai mult de jumătate din populaţie în clasa de mijloc”, afirmă Kharas.
Potrivit expertului, acum clasa de mijloc numără circa 3,7 miliarde de oameni, reprezentând circa 48% din totalul populaţiei planetei. Aproximativ 190 de milioane de oameni sunt „superbogaţi” (2,5% din populaţia globală).
Conform modelului prezentat de Homi Kharas, în clasa de mijloc pot fi încadrate persoanele care câştigă între 11 şi 110 dolari pe zi, adică între 4.000 şi 40.000 de dolari anual.
În Statele Unite ale Americii, valoarea medie a venitului este de 59.000 de dolari pe an, transmite Mediafax. „Americanii trăiesc dificultatea de a-şi da seama că, în SUA, clasa de mijloc este, din perspectivă mondială, la un nivel ridicat”, explică Anna Rosling Rönnlund, fondatoarea proiectului Dollar Street.
În ultimii ani, cele mai multe persoane care încep să se încadreze în noua clasă mijlocie sunt în principal din China şi India, dar şi din Thailanda şi Vietnam.
Doar 1% dintre români sunt “mijlocii”
Potrivit studiului publicat de cotidianul american The Washington Post, în România doar 1% din populaţie se încadrează în standardele globale ale clasei de mijloc; statisticile naţionale ridică această pondere spre 10%, însă arată şi sărăcia care afectează o treime din gospodării.
De cealaltă parte, datele Institutului Naţional de Statistică (INS) din România arată că în ţara noastră o bună parte dintre gospodării au venituri suficiente pentru a se încadra în standardul global (peste 1.364 de lei lunar), însă asta nu le conferă şi condiţiile de viaţă specifice clasei de mijloc. Potrivit INS, peste 30% dintre gospodăriile populaţiei au venituri lunare de peste 1.364 de lei lunar (echivalentul standardului minim global de 11 dolari pe zi), dar cu aceşti bani nu-şi pot asigura nici pe departe acele „produse ori servicii de lux, precum alimente de un anumit fel, o marcă de televizor, motocicletă, educaţie superioară şi îmbunătăţirea locuinţei”.
Statistica din România împarte populaţia, din punctul de vedere al veniturilor, pe „decile”, adică pe segmente de câte 10% din gospodării. În prima decilă se încadrează românii cei mai săraci, cu mai puţin de 455 de lei lunar, iar în decila a 10-a sunt cei mai bogaţi, cu venituri de peste 2.366 de lei lunar. Doar cei din decilele superioare (8-10) au venituri peste standardul global de 1.364 de lei.
Tot statistica naţională mai arată, într-un studiu referitor la condiţiile de viaţă ale populaţiei din 2017, că „sub aspectul capacităţii achitării la timp a unor cheltuieli curente importante (întreţinerea locuinţei, rate la împrumuturi, plata utilităţilor etc.) se poate constata că mai mult de o treime din gospodării – 33,6% – au prezentat restanţe repetate, cauzate în principal de situaţia financiară nesatisfăcătoare”. Rezultă, în „oglindă”, că două treimi din populaţie – 66,3% – îşi poate acoperi aceste cheltuieli; de fapt, cele mai multe gospodării îşi pot acoperi doar aceste cheltuieli.
Potrivit INS, aproape jumătate din gospodării (44,5%) afirmă că suportă cu dificultate sau cu mare dificultate cheltuielile curente ale vieţii, iar dacă se iau în considerare şi cele care declară o oarecare dificultate în acoperirea cheltuielilor de zi cu zi se ajunge la 85,6% din totalul gospodăriilor. „Doar pentru una din 7 gospodării cheltuielile curente nu pun probleme deosebite, acestea fiind depăşite destul de uşor, uşor sau chiar foarte uşor” – abia aici s-ar putea identifica acea pătură „mijlocie” despre care se vorbeşte în standardele globale.
