Enel a inaugurat o centrală pilot, inovatoare, pentru captarea şi depozitarea dioxidului de carbon (CO2) la centrala Federico II din Brindisi, se arată într-un comunicat de presă. Proiectul pilot din Brindisi este primul de acest tip din Italia şi unul dintre primele din Europa.
Proiectul face parte din activităţile comune din acordul strategic semnat cu ENI, în 2008. Centrala va putea trata 10.000 de metri cubi/oră de emisii provenite de la centrala pe cărbune Federico II, separând 2,5 tone de CO2 pe oră, adică un maxim de 8.000 de tone pe an (echivalentul dioxidului de carbon absorbit de circa 800.000 de copaci sau o pădure de 10 kilometri pătraţi). Datorită tehnologiei de captare şi depozitare a carbonului (CCS – Carbon Capture & Storage), CO2 – unul dintre principalele gaze cu efect de seră – poate fi captat din emisiile centralelor pe combustibil fosil lichefiat, poate fi transportat şi depozitat într-un sit geologic securizat. Termocentrala Federico II joacă un rol cheie în generarea de electricitate în Italia. Are patru unităţi pe bază de cărbune de 660 MW fiecare, capacitatea instalată totală ajungând la 2.640 MW. Cu echipamentul sofisticat de combatere a poluării şi certificatul de mediu ISO 14001, este una dintre cele mai eficiente şi curate centrale operaţionale în acest moment. A început operaţiunile în 1997.
„Finalizarea acestei centrale pilot din Brindisi este un important pas înainte în dezvoltarea de noi tehnologii pe baza cărora va fi construit viitorul sistem energetic la nivel mondial. Captarea şi depozitarea dioxidului de carbon va permite folosirea în continuare a combustibililor fosili, eliminând semnificativ emisiile de CO2, un gaz nepoluant, dar considerat principalul responsabil pentru efectul de seră. Alături de energia regenerabilă şi nucleară, va fi un răspuns adecvat pentru provocarea de a avea flux constant de aprovizionare cu energie cu impact scăzut asupra mediului. Enel este lider mondial în cercetare şi dezvoltare tehnologică pentru îmbunătăţirea performanţei termocentralelor, care vor juca un rol important în anii ce urmează. În Italia, prin utilizarea unui mix de energie din surse regenerabile, cărbune curat, energie nucleară şi gaz, putem scădea valoarea facturii de electricitate pentru clienţii casnici şi corporativi, astfel încât aceasta să ajungă la nivelul din alte ţări europene”, a declarat directorul general executiv al Enel, Fulvio Conti.
Depozit subteran de CO2 în Cortemaggiore
Dioxidul de carbon eliminat de centrala Brindisi va fi transportat la situl ENI/Stogit din Cortemaggiore, unde va fi injectat şi depozitat permanent în subteran. Conform estimărilor, centrala pilot de captare va deveni operaţională până în 2012. Etapa de proiectare a fost finalizată, iar Enel şi ENI aşteaptă autorizaţiile finale. Între timp, monitorizarea de bază este deja realizată de câteva luni, pentru a evalua nivelul curent de CO2 în zona aflată sub examinare.
Testele din Brindisi vor ajuta compania Enel să dobândească mai multă experienţă în proiectarea şi operarea centralelor de captare post-combustie a carbonului, în eficientizarea procesului şi în evaluarea impactului asupra mediului, îmbunătăţind, astfel, expertiza Enel. Prima aplicare la scară industrială va fi la noua centrală pe cărbune a Enel din Porto Tolle (Rovigo). Centrala va trata 810.000 de metri cubi pe oră (dintre care 40% de la una din cele trei unităţi operaţionale de 660 MW ale centralei), separând până la 1 milion de tone metrice de CO2 pe an, ce vor fi depozitate într-un acvifer salin de sub Marea Adriatică.
Uniunea Europeană a acordat companiei Enel fonduri de 100 milioane de euro prin Programul European de Redresare în Domeniul Energiei pentru proiectul pilot de la Brindisi şi pentru lucrările preliminare de la centrala Porto Tolle.
De asemenea, Enel participă la acorduri internaţionale pentru dezvoltarea CCS în China şi Coreea de Sud, se mai arată în comunicat.
Agenţia Internaţională pentru Energie (AIE) estimează că cererea mondială de energie primară va creşte cu 36% până în 2035. În ciuda dezvoltării extensive a resurselor regenerabile de energie şi a revigorării energiei nucleare, combustibilii fosili vor juca un rol important, cererea de cărbune crescând cu 20%. De fapt, cărbunele va rămâne resursa primară de energie din care va fi generată electricitate în proporţie de 32%. Potrivit AIE, cererea de electricitate va creşte cu 80% până în 2035 şi va fi necesară o nouă capacitate de 5.900 GW la nivel mondial. În timp, triplarea cererii în China va stimula creşterea. Toate acestea pot duce la creşterea emisiilor de CO2 de la 29,3 miliarde de tone în 2008 la 35,4 miliarde în 2035.
Modul prin care se poate asigura că un astfel de scenariu nu produce impacte ireversibile asupra mediului este de a investi resurse substanţiale pentru a promova inovarea tehnologică şi pentru a implementa tehnologii cu emisii reduse de carbon în sectorul energetic, în alte sectoare industriale şi în transport.
Potrivit AIE, CCS ar putea contribui la reducerea emisiilor de CO2 de la centralele termoelectrice cu până la 3 miliarde de tone pe an, însă imaturitatea relativă a acestor tehnologii va încetini difuzarea lor pe scară largă.
CCS în România
Guvernul a decis, încă din februarie 2010, iniţierea “Planului de acţiune pentru implementarea unui Proiect Demonstrativ privind Captarea şi Stocarea Carbonului (CCS) în România”.
Institutul de Studii şi Proiectări Energetice (ISPE), împreună cu Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie şi Geoecologie Marină (GeoEcoMar) sunt angajate în primul Program Demonstrativ CCS integrat din România. În prezent este în curs de elaborare studiul de fezabilitate, având ca scop demonstrarea fezabilităţii tehnologiei de captare a CO2 la Complexul Energetic Turceni, împreună cu transportul acestuia şi stocarea geologică.
În urma unui riguros proces de evaluare, ISPE, în calitate de Manager de Proiect CCS, şi Complexul Energetic Turceni au selectat tehnolgia pe bază de amoniac răcit – Chilled Amonia Process (CAP) dezvoltată de Alstom, ca tehnologie de bază pentru dezvoltarea instalaţiei de captare şi au încredinţat Alstom Carbon Capture Systems (Germania) elaborarea studiului de fezabilitate.
Cu mai mult de 40% din energia electrică provenind din arderea cărbunelui – cel mai poluant combustibil – şi cu o creştere preconizată a emisiilor de gaze cu efect de seră în perioada următoare, România trebuie să ia în calcul oportunitatea prezentată de tehnologia de captare şi stocare a CO2, având în vedere nevoile curente de energie, precum şi obligaţia de a respecta legislaţia europeană. Reamintim, Uniunea Europeană a lansat celebrul 20/20/20: până în anul 2020, la nivel comunitar, trebuie reduse cu 20% emisiile de gaze cu efect de seră, 20% din consumul de energie trebuie să fie din surse regenerabile, iar eficienţa energetică trebuie să crească cu 20%.
De remarcat, Uniunea Europeană alocă fonduri importante pentru 12 astfel de proiecte. Angajamentul european este acela de a finanţa 12 instalaţii de CCS la scară mare cu finalizare până în 2015. Programul „NER300″, denumire sub care UE, Banca Europeană de Investiţii – BEI – şi statele membre derulează proiectul, este finanţat prin vânzarea a până la 300 milioane de certificate de CO2 destinate nou-intraţilor pe piaţă. La un preţ de vânzare al certificatelor de 15 euro pe bucată, se estimează că UE ar putea trage până la 4,5 miliarde de euro pentru astfel de proiecte. Printre „competitorii” la fondurile comunitare se află Polonia, Germania, Anglia, Bulgaria şi România. Uniunea permite maxim 3 proiecte din partea fiecărui stat participant la proiect. Pentru a fi acceptat de UE prin proiect trebuie să se reuşească captarea a cel puţin 85% din dioxidul de carbon produs de centrala în cauză.
România va propune spre finanţarea UE un proiect-pilot de captare şi stocare a dioxidului de carbon, zona-ţintă fiind Oltenia, unde există câteva dintre cele mai mari termocentrale pe lignit (Turceni, Rovinari, Işalniţa), depozitul urmând să fie construit la Turceni. Dacă proiectul românesc va fi desemnat câştigător, UE va finanţa realizarea unei astfel de instalaţii cu jumătate din costuri, restul urmând să fie alocat prin bugetul de stat. Proiectul românesc presupune investiţii de peste 500 milioane de euro.
Potrivit estimărilor iniţiale, România ar putea stoca în formaţiuni geologice 18 gigatone de dioxid de carbon în acviferele saline şi patru gigatone în zăcămintele epuizate de ţiţei şi de gaze.
