Acasă Analize Fără o intervenție clară a statului, ne paște o criză energetică și mai mare!

Fără o intervenție clară a statului, ne paște o criză energetică și mai mare!

de M G

Autoritățile au aprobat, într-un final, o Ordonanță de Urgență (OUG) prin care încearcă să ajute consumatorii casnici și unele companii să suporte mai ușor această perioadă cu prețuri exagerate la energie electrică și gaze naturale. Spunem ”încearcă” pentru că nici populația, nici companiile nu au parte de un ajutor prea consistent. Dar, ne-am gândit că atât poate să suporte bugetul României! Totuși, la o privire mai atentă, pare că bugetul României ar putea să suporte mai mult, dar cu o condiție: cineva să-și asume! Fără implicarea mai responsabilă a statului, riscăm o criză energetică și mai mare ca aceasta din prezent! De aceea considerăm că statul ar trebui să intervină cu garanții, pentru ca ”rețelarii” să se poată împrumuta, în continuare, de la bănci.

A fost publicată în Monitorul Oficial noua OUG, 27/2022, prin care prețurile la energie electrică pentru populație se plafonează, în perioada 1 aprilie 2022 – 31 martie 2023, la 0,68 lei/kWh (pentru consumuri între 30 și 100 kWh pe lună) și 0,8 lei/kWh (pentru consumuri între 100 și 300 kWh pe lună), iar la gaze naturale – la 0,31 lei/kWh (indiferent de consum). În cazul clienților non-casnici, prețul la curent electric se plafonează la 1 leu/kWh, iar la gaze – la 0,37 lei/kWh. Sigur, sunt unele condiționalități în plus, dar, în principiu, acestea sunt ajutoarele pentru consumatori.

De asemenea, OUG 27/2022 aduce câteva îmbunătățiri și în privința activității furnizorilor și distribuitorilor de energie: se scurtează și se delimitează clar perioada în care statul decontează cheltuielile făcute de furnizori, marja de furnizare pentru energia electrică este stabilită la 73 lei/MWh, iar pentru gaze naturale – la 12 lei/MWh, cresc tarifele de transport și distribuție de la 1 aprilie și nu se modifică până la 31 martie 2023. De asemenea, producătorii de gaze vor plăti redevențele la valoarea din contractele de livrare către consumatorii casnici (150 lei/MWh) și termocentrale (250 lei/MWh) și sunt scutiți pentru aceste cantități de gaze de la plata impozitului suplimentar (de 80%).

Toate aceste prevederi benefice nu reușesc, însă, să stopeze declinul activității, în special al transportatorilor (Transelectrica și Transgaz) și distribuitorilor de energie electrică și gaze naturale (cei mai mari fiind CEZ, Electrica, E.On, Enel și Engie).

Toți aceștia au ceea ce se numește ”consum propriu tehnologic” (CPT), adică pierderi de energie electrică în elementele componente ale reţelei (liniile de curent, transformatoarele, echipamentele electrice din staţiile aferente reţelei etc.). Legile lui Ohm și Joule sunt la fel de ”implacabile” ca și legea gravitației: că vrem, că nu vrem, gravitație tot există! La fel și la distribuitorii de energie: că vor, că nu vor, CPT tot au!

Autoritatea Națională de Reglementare în Energie (ANRE) a și emis proceduri de stabilire a CPT-ului pentru fiecare dintre aceste companii. Acest consum propriu tehnologic trebuie acoperit de către Transelectrica și distribuitori prin achiziții de energie electrică. Altminteri spus, fiecare trebuie să achiziționeze energie din piață pentru ”a suplini” CPT-ul, pentru ca aceeași cantitate de energie preluată de la producători să ajungă la consumatori (adică ”să-și completeze” pierderile). Potrivit procedurilor ANRE, în tarifele de transport și distribuție sunt recunoscute și incluse achizițiile de energie pentru CPT.

În principiu, la nivel de țară, potrivit Institutului Național de Statistică (INS), CPT-ul reprezintă circa 10% din consumul intern de energie electrică. Anul trecut, de exemplu, CPT-ul a reprezentat 5,5 TWh, dintr-un consum final la nivel de țară de 55 TWh.

Pierderile ”rețelarilor” ar putea ajunge la un miliard de euro anual

Din păcate, în ultima perioadă, ANRE a recunoscut doar o parte dintre costurile de rețea: 450 lei/MWh, în condițiile în care distribuitorii au achiziționat energia pentru CPT și la prețuri de peste 1.600 lei/MWh!

La un calcul absolut sumar, presupunând că diferența între prețul de achiziție al energiei și cel recunoscut de ANRE este de doar 1.000 lei/MWh, pierderile tuturor distribuitorilor (5,5 TWh CPT annual) ar ajunge la circa 1,1 miliarde de euro într-un an! Sigur, cu cât ai mai multe distribuții (precum Electrica și Enel, care au, fiecare, câte trei distribuții), cu atât pierderile sunt mai mari! De exemplu, pierderile zilnice ale Enel, în acest moment, sunt de 1 milion de euro pe zi! Tot cam atât pierde și Electrica în fiecare zi! Este o demonstrație în plus că pierderile tuturor distribuitorilor ajung la aproximativ un miliard de euro anual: cum sunt 8 distribuții de energie electrică în România, considerând că fiecare distribuție are același CPT și aceleași pierderi ca Enel și Electrica, pierderile tuturor distribuitorilor ar ajunge la aproximativ 975 milioane de euro într-un an!

Evident, nimeni nu poate rezista la un astfel de ”tratament”!

OUG 27/2022 vine cu un ”paleativ”: ”pentru operatorii economici titulari de licență, prestatori ai serviciilor de transport și distribuție a energiei electrice și gazelor naturale, costurile suplimentare finanțate din împrumuturi bancare, realizate în perioada de aplicabilitate a prezentei ordonanțe de urgență, destinate achiziției de energie electrică și gaze naturale în vederea acoperirii consumului propriu tehnologic și, respectiv, consumului tehnologic, față de costurile recunoscute de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei în tarife, se vor capitaliza pentru o perioadă de maximum 5 ani și se recunosc în tarifele reglementate la o rată a rentabilității de 50% din rata reglementată de rentabilitate aplicată în perioada a IV-a de reglementare”.

De remarcat, cei mai mari distribuitori de energie electrică și gaze naturale sunt și cei mai mari furnizori din țară. Pierderile acestor companii sunt, astfel, și mai mari, pentru că, până acum, statul a decontat doar aproximativ 20% din compensările și plafonările suportate de furnizori. Reamintim, potrivit OUG 118/2021 și legii 259/2021, unii consumatori casnici și industriali beneficiază, în perioada 1 noiembrie 2021 – 31 martie 2022, de anumite compensări și plafonări ale prețurilor. În prima etapă, aceste plafonări și compensări sunt suportate de furnizori, pentru ca, în etapa a doua, statul să ramburseze furnizorilor sumele cheltuite. Până în prezent, statul nu a rambursat decât aproximativ 20% din sumele datorate furnizorilor.

Statul trebuie să garanteze împrumuturile ”rețeliștilor”

Astfel, efortul financiar al companiilor din sector este enorm: nu le sunt recunoscute decât parțial cheltuielile cu CPT-ul, nu le-au fost rambursate cheltuielile cu plafonările și compensările și, în plus, plătesc în avans toate costurile legate de facturile majorității clienților pe care îi au.

Până acum, companiile din domeniu au împrumutat de la bănci peste un miliard de euro. Băncile nu mai pot acorda credite acestor companii, pe de o parte pentru că unele dintre ele și-au atins pragul de îndatorare, iar, pe de altă parte, pentru că nu le mai permit normele de prudențialitate, stabilite atât prin legislația internă, cât și prin regulamente și directive europene!

Adevărul este că sectorul energetic a devenit unul riscant: în ultimii 10 ani au fost insolvențe răsunătoare (de la Hidroelectrica, la Elcen București și Getica – la un moment dat, cel mai mare furnizor din țară) și au fost modificări legislative care au influențat enorm bunul mers al pieței (de la amânarea la plată a certificatelor verzi, care reprezentau garanții pentru împrumuturile bancare, la liberalizarea și apoi re-reglementarea piețelor, de la pandemie, la creșterea peste măsură a prețurilor și intervențiile mai mult sau mai puțin inspirate ale statului în piață).

Evident că, în aceste condiții, riscul băncilor să acorde împrumuturi în sectorul energetic a crescut exponențial! Iar băncile au o mare responsabilitate: nu numai față de acționari, ci, în primul rând, față de deponenți! Pentru că băncile acordă împrumuturi nu numai din fondurile proprii, ci și din banii celor ce-și depun economiile în bancă! Nimănui nu-i convine să împrumute pe cineva și apoi să nu-și mai vadă banii înapoi!

La fel se întâmplă și la bănci: au nevoie de garanții că-și vor primi banii înapoi de la cei pe care îi împrumută! Având în vedere ce se întâmplă în sectorul energetic, în special în cel al furnizării, transportului și distribuției de energie electrică și gaze naturale, băncile nu mai au încredere că-și vor primi banii înapoi! Mai mult, desele schimbări legislative îi pun pe gânduri inclusiv pe bancheri. Așa că, termenul de 5 ani în care distribuitorii își recuperează pierderile (așa cum stipulează noua OUG 27/2022) nu este, de fapt, luat în calcul de nimeni! Mâine legea ar putea fi schimbată, iar pierderile să nu mai fie recunoscute deloc!

De cealaltă parte, companiile din sector nu au suficienți bani nu numai ca să facă investiții! Nu mai au bani să-și continue activitatea! Ba chiar se pune problema că, în curând, nu vor mai avea bani să plătească salariile!

Intervenția statului este absolut obligatorie în această situație! Nu trebuie ca statul să dea bani companiilor din sectorul energetic, așa cum fac cu celelalte companii (pentru plata curentului și gazelor). Este suficient ca statul să acorde garanții pentru împrumuturile acestor companii! În acest fel, băncile și-ar acoperi riscurile, iar companiile energetice ar putea să se împrumute în continuare.

Sigur, garanțiile de stat se adaugă la deficitul bugetar, cel puțin pe standardul ESA, utilizat de biroul de statistică al Uniunii Europene – Eurostat. Și după acest standard este ”judecată” România, aflată în procedură de deficit excesiv. Regulile europene stabilesc un deficit bugetar de maxim 3% din PIB.

Reamintim, România este singura țară membră a Uniunii Europene care a intrat în criza sanitară (cauzată de pandemia cu coronavirus) cu un deficit de peste 3% (limita stabilită prin Pactul de Stabilitate și Creștere), de aceea este în procedură de deficit excesiv. Pentru ca această procedură să nu meragă mai departe (chiar până la amendă de 0,5% din PIB și suspendarea fondurilor structurale), autoritățile române ar trebui să pună capăt situației de deficit excesiv până cel târziu în anul 2024, potrivit recomadărilor Comisiei Europene. România ar trebui să atingă un deficit public de 8% din PIB în 2021, de 6,2% în 2022, de 4,4% în 2023, respectiv 2,9% la final fiecăruia dintre următorii trei ani. Anul trecut, România și-a ”depășit” ținta: a avut un deficit bugetar de numai 6,72%.

Anul acesta, bugetul este construit pe un deficit de 6,2%, conform angajamentelor față de Bruxelles.

Dacă statul ar garanta împrumuturile pentru întreaga cantitate de CPT (estimată la 5,5 TWh, la fel ca anul trecut), la un preț de 1.000 lei/MWh (potrivit platformei OTC administrată de Opcom, anul acesta prețul energiei, în bandă, variază între 860 și 910 lei/MWh), garanțiile statului ar fi de 5,5 miliarde de lei. La un produs intern brut de 1.314 miliarde lei (anunțat de Comisia Națională de Prognoză), toată această garanție ar însemna aproximativ 0,4% din PIB!

Noi credem că este posibil! Mai mult, autoritățile ar putea să ceară Bruxellesului o creștere a pragului de deficit de la 6,2%, la 6,6%, mai ales că anul trecut a reușit să termine sub pragul stabilit împreună cu Comisia Europeană (6,72%, în loc de 8%).

Departe de noi să plângem de mila furnizorilor și distribuitorilor de curent și gaze! Totuși, nu putem să nu tragem un semnal de alarmă: dacă lucrurile continuă în același mod ca și până acum, criza energetică se va adânci! Furnizorii nu-și vor mai putea continua activitatea, distribuitorii vor intra cel puțin în insolvență, vor trebui să-și reducă costurile, iar cele mai la îndemână soluții se referă la trimiterea oamenilor în șomaj și sistarea investițiilor, cu consecințe directe asupra consumatorilor, de la creșterea numărului și duratelor penelor de curent, până la creșteri și mai substanțiale de preț!

din aceeasi categorie