În această perioadă au început consultările între reprezentanții ANRE și cei ai distribuitorilor de energie, pentru stabilirea noilor tarife reglementate. ANRE pare determinat să protejeze populația, impunând un tarif ”mititel”. Totuși, rețelele de curent au nevoie de extrem de mulți bani, pentru ca România să-și atingă țintele asumate prin Pactul Verde European (Green Deal) și Pregătiți pentru 55 (Fit for 55). Este, într-adevăr, nevoie de mult mai mulți bani în sistemul energetic decât este dispus ANRE să accepte! Cel puțin până acum. Din păcate, fără o majorare consistentă a tarifului de distribuție, niciunul dintre obiectivele pe care ni le-am asumat – cel puțin în ceea ce privește ”înverzirea” economiei – nu va putea să fie îndeplinit! Și, până la urmă, nici n-ar fi asta o problemă! La câte promisiuni nu și-a îndeplinit România, una în plus nici nu mai contează! Problema este că, dacă nu se fac investițiile în infrastructura de transport a energiei, vom avea cu toții de suferit, de la pene de curent mai dese și mai lungi, până la imposibilitatea de a ne monta panouri fotovoltaice pe case sau de a ne încărca mașinile electrice!
Uniunea Europeană (UE) și-a propus să limiteze schimbările climatice prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, iar, până în anul 2050, trebuie atinsă neutralitatea climatică. Sectoarele care ”ard” cei mai mulți combustibili fosili (energetic, transporturi, industrial etc.) sunt cele care trebuie să-și diminueze poluarea. Astfel, UE și-a propus, printre altele, să electrifice transporturile, încălzirea/răcirea clădirilor, dar și să mizeze pe producția de energie din surse regenerabile. De aceea este nevoie să se și integreze cantitățile mari de surse regenerabile, vehicule electrice, pompe de căldură și electrolizatoare, necesare pentru decarbonizarea economiei.
Altminteri spus, producătorii mai mari sau mai mici de energie din surse regenerabile trebuie racordați la rețeaua ce transportă și distribuie curentul electric până la consumator, până la priză și întrerupător, fie că acest consumator este o locuință, o uzină sau o stație de încărcare a autoturismelor electrice.
Cu câteva luni în urmă, Bruxellesul anunța că 40% din rețelele europene de distribuție au o vechime mai mare de 40 de ani. În România, probabil că procentul aproape se dublează! Sigur, s-au făcut investiții enorme în România. Doar dacă ne gândim că, de la o medie de 10 – 15 ore a duratei penelor de curent, acum, la țară, media a ajuns la aproximativ 150 de minute! Iar la oraș a ajuns sub o oră și un sfert! De asemenea, s-au construit și modernizat stații de transformare, s-au racordat noi consumatori la rețea, a crescut lungimea rețelelor. Anual, companiile din domeniu (CEZ, prin Distribuție Oltenia, Electrica, prin Distribuție Energie Electrică România, E.ON, prin Delgaz Grid și Enel/PPC, prin Rețele Electrice Muntenia, Dobrogea și Banat) au investit, anual, circa 500 milioane euro.
Și, totuși, nu e de ajuns!
Potrivit Planului de acțiune al Comisiei Europene, lansat cu 3 luni în urmă, sunt necesare investiții de 584 de miliarde de euro până în anul 2030 pentru modernizarea rețelelor electrice din UE. Potrivit unei declarații din acel moment al comisarului european pentru Energiei, Kadri Simson, ”Rețelele trebuie să fie un factor care să faciliteze tranziția către o energie curată, nu un blocaj. În acest fel, putem integra cantitățile uriașe de energie regenerabilă, vehicule electrice, pompe de căldură și electrolizoare care sunt necesare pentru decarbonizarea economiei noastre”.
Într-un comunicat de presă al Comisiei Europene se arată că Executivul Comunitar preconizează că, până în 2030, consumul de energie electrică în UE va crește cu aproximativ 60%. ”Rețelele vor trebui să se adapteze la un sistem mai digitalizat, mai descentralizat și mai flexibil, cu milioane de panouri solare pe acoperișuri, pompe de căldură și comunități energetice locale, care își împart resursele, cu mai multe surse regenerabile offshore, care vor fi puse în funcțiune, cu mai multe vehicule electrice, care trebuie încărcate și cu nevoi tot mai mari de producție de hidrogen. Având în vedere că 40% din rețelele noastre de distribuție au o vechime mai mare de 40 de ani, iar capacitatea de transport transfrontalier urmează să se dubleze până în 2030, sunt necesare investiții în valoare de 584 de miliarde de euro”.
Zeci de miliarde de euro necesarul de investiții în distribuția energiei
În Uniunea Europeană sunt 27 de state. O simplă medie aritmetică arată că, la un necesar total de 584 miliarde de euro, investițiile în infrastructura de transport energetic, pentru fiecare țară membră, ar trebuie să fie de circa 22 miliarde euro până în anul 2030. Totuși, sunt țări mai mari, ca întindere, precum Franța, Italia, Germania, Spania, și țări mai mici, precum Luxemburg, Malta, Cipru sau Danemarca. Sigur, țările mai mari au nevoie de investiții mai ample, iar țările mai mici – de investiții mai limitate. România este a opta țară ca mărime din UE. Dacă adăugăm și vechimea rețelelor, mult peste medie, este clar că va avea nevoie de minim suma medie. Adică minim 22 miliarde de euro în următorii 6 ani. Ceea ce înseamnă că, anul, numai în rețele, ar trebui investite circa 3,5 miliarde de euro. De 7 ori mai mult decât în prezent, când se investesc 500 milioane de euro anual!
Potrivit legislației europene și naționale, investițiile în rețelele de curent electric și gaze naturale se recuperează prin tarifele de transport și distribuție, stabilite de către Autoritatea Națională de Reglementare în Energie (ANRE).
În prezent, tarifele de distribuție la consumatorul casnic variază între aproximativ 240 lei/MWh și 350 lei/MWh (0,24 – 0,35 lei/kWh). Tarifele pentru înaltă tensiune încasate de distribuitori de la companii variază între 15 și 42 lei/MWh, iar cele pentru medie tensiune – între 56 și 84 lei/MWh.
Un consumator casnic mediu din România consumă aproximativ 150 kWh pe lună. La un preț actual al energiei, neplafonat și necompensat, de 2,14 lei/kWh, la care se adaugă toate componentele (certificate verzi, TVA, accize etc.), prețul final al energiei electrice din factură este de circa 3 lei/kWh. Astfel, factura finală este de 450 lei/lună. Având în vedere plafonarea/compensarea facturilor, populația plătește un preț final de 0,8 lei/kWh, adică o factură de 120 lei/lună, la un consum de 150 kWh/lună. Totuși, factura corectă ar trebui să fie de 450 lei/lună, la prețul din piață al energiei electrice. Din această factură totală, doar 36 lei reprezintă tariful de distribuție (0,24 lei/kWh)! Adică 8% din total!
Dacă s-ar dubla tariful de distribuție, factura totală ar crește cu 36 lei lunar. Cam cât 1,5 pachete de țigări sau 4 – 5 PET-uri de bere!
Mai mult, potrivit unui comunicat de presă al ANRE din anul 2021, aproximativ 4,5 milioane de consumatori casnici au un consum lunar de 55 kWh. Ceea ce înseamnă că, lunar, plătesc pentru serviciul de distribuție a energiei electrice între 13,2 lei (aferent unui tarif de 0,24 lei/kWh) și 19 lei (pentru un tarif de 0,35 lei/kWh). Astfel, dublarea tarifului de distribuție pentru acești consumatori ar costa cât jumătate de pachet de țigări sau 2 PET-uri de bere!
ANRE ar trebui să crească tarifele măcar cu 25%!
Cel mai probabil, deși sumele nu sunt mari, ANRE nu va fi de acord cu o dublare a tarifului de distribuție! Ne gândim că, în primul rând, nu dublează tarifele de distribuție pentru că ar împovăra consumatorii industriali! La un consum al economiei de 37 TWh (37.000.000.000 kWh), cât a fost anul trecut (potrivit Institutului Național de Statistică), sumele pe care companiile ar trebui să le plătească pentru distribuția de energie electrică ar urma să ajungă la sume enorme: între 2,6 și 4,6 miliarde lei anual! Adică între aproape 0,5 și 1 miliarde de euro pe an! Ceea ce ar crea mari probleme economiei românești.
Dar, dacă nu crește tarifele de transport și distribuție cu 100%, ANRE ar putea să le crească cu 50%! Sau măcar cu 25%! La acest procent, factura unui român cu 150 kWh/lună consum ar crește cu circa 11 lei, a unui român cu 55 kWh/lună – ar crește cu aproape 4 lei, iar toate companiile din România ar urma să plătească în plus circa 12 milioane de euro lunar în plus (aproape 150 milioane euro anual).
Pentru un consumator, casnic sau industrial, banii în plus pe care ar urma să-i plătească nu ar însemna ”o tragedie”! Pentru trasportator și distribuitori, însă, ar însemna diferența între ”a fi și a nu fi”! Pentru că, fără aceste majorări, n-ar avea nici măcar bani suficienți pentru co-finanțarea proiectelor din fonduri nerambursabile! Mai ales în această perioadă, în care statul are de rambursat cel puțin 2,5 miliarde de lei pentru plafonarea/compensarea facturilor, din care distribuitorii au de primit minim 1 miliard de lei! Despre digitalizare, rețele smart, cu self-healing, drone pentru inspecții și mentenanță, algoritmi inteligenți pentru operarea și planificarea rețelei, roboți pentru activitățile suport și, în consecință, servicii mai bune pentru clienți, nici nu poate fi vorba!
Așa că, dacă ANRE se gândește să protejeze consumatorii, casnici și non-casnici, crescând tarifele de transport și distribuție cu doar 7%, nu va reuși decât să prelungească ”agonia” companiilor din sectorul energetic. Și, în final, tot consumatorii vor fi cei ce vor suferi cel mai mult!
