Poate mulți vor spune că ne interesează prea puțin (spre deloc) existența investitorilor străini în România. Ceea ce nu este tocmai avantajos pentru țara noastră. Dintre indicatorii macroeconomici, cel mai cunoscut este inflația, pentru că oamenii au învățat pe pielea lor ce înseamnă creșterea prețurilor. Un alt indicator important, dar pe care lumea îl cunoaște mai puțin, este reprezentat de balanța externă de plăți. Una dintre cele mai importante componente ale balanței este comerțul exterior, adică diferența dintre importuri și exporturi. Conform celei mai recente informări a Institutului Național de Statistică, cea aferentă lunii noiembrie 2024, România a importat cu 30 de miliarde de euro mai multe mărfuri decât a exportat! La rândul său, comerțul exterior face parte din ceea ceea ce numim ”contul curent”. Potrivit Băncii Naționale a României, contul curent al balanței de plăți a înregistrat un deficit de 26 miliarde de euro în primele 11 luni din 2024! Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, spunea, cu ceva vreme în urmă, că deficitul de cont curent este ”o inflație întârziată”. Altminteri spus, tocmai pentru că avem un deficit de cont curent atât de mare, n-avem cum să ne așteptăm la o inflație mai mică, la o creștere mai mică a prețurilor! Acest deficit poate să fie ”acoperit” prin două metode mari și late: prin investiții străine directe sau prin împrumuturi externe. Banca Centrală a anunțat că, în perioada ianuarie – noiembrie 2024, investiţiile străine directe au însumat 5,85 miliarde euro (comparativ cu 6,6 miliarde euro în perioada ianuarie – noiembrie 2023), din care participațiile la capital (inclusiv profitul reinvestit estimat) au însumat valoarea netă de 4,72 miliarde euro, iar creditele intragrup au înregistrat valoarea netă de 1,13 miliarde euro. În aceste condiții, nu e de mirare că România a ajuns la o datorie externă de 202,5 miliarde de euro (circa 208 miliarde de dolari)! Reamintim, când datoria externă a României a atins 10 miliarde de dolari, Nicolae Ceaușescu a băgat poporul român în frig și foame! Acum avem o datorie externă de 20 de ori mai mare! Autoritățile, în loc să facă în așa fel încât să atragă investiții străine, tocmai pentru a reduce datoriile externe, dau legi care nu fac decât să alunge investitorii! Oricum, investițiile străine în 2024 au scăzut cu circa 12% față de 2023. Ordonanța ”trenuleț” și reintroducerea ”taxei pe stâlp” vor alunga și mai mult investitorii, ceea ce va avea efecte dintre cele mai nedorite: creșterea împrumuturilor externe, șomaj, mai puține venituri la bugetul statului, creșterea taxelor, creșterea prețurilor etc., etc. Astăzi vom lua ca exemplu prezența Grupului KazMunayGas (KMG) în România.
KMG controlează Grupul Rompetrol (KMG International), care operează două rafinării în România, Petromidia și Vega, o unitate petrochimică și o rețea de distribuție a carburanților în România, Bulgaria, Republica Moldova și Georgia.
Pentru kazahi, România este foarte importantă, pentru că reprezintă ”poarta de intrare” în Uniunea Europeană. Rompetrol Rafinare este cel mai mare exportator de produse petroliere și al treilea cel mai mare exportator al României. Compania s-a aflat mulți ani în topul exportatorilor locali, contribuind la balanța de import-export a României prin importul de țiței și exportul de produse rafinate de valoare ridicată, care reprezintă mai mult de 4% din valoarea exporturilor industriei prelucrătoare din România.
Rafinăria Petromidia este cea mai mare din țară, cu o capacitate de peste 5 milioane de tone/an și una dintre cele mai moderne rafinării din Europa de Sud-Est. În cadrul platformei Petromidia, operează singura divizie de petrochimie din România care asigură materie primă pentru multe din sectoarele economice locale. Rompetrol a construit și un terminal maritim offshore, la 8,6 km de Petromidia, în largul Mării Negre, care asigură aprovizionarea cu țiței, având o capacitate tehnică de transfer de 24 de milioane tone.
Rafinăria Vega este cea mai longevivă rafinărie locală, cu 120 ani de activitate. Aceasta a evoluat de la o rafinărie clasică (rafinare țiței), la un furnizor de produse de nișă, solvenți și produse speciale utilizate în diverse industrii. În plus, este singurul producător de bitum îmbunătățit cu polimeri și de n-hexan din România și un important exportator de solvent în regiunea Mării Negre.
Divizia de petrochimie a Rompetrol Rafinare este singura producătoare de polimeri din România. Aceasta asigură peste jumatate din consumul de produse petrochimice al României.
În Grupul Rompetrol lucrează aproape 6.000 de persoane, 97,78% din total fiind angajaţi locali. Grupul lucrează cu aproximativ 4.200 de companii din România, impactul indirect fiind asupra a 30.000 de persoane.
România continuă să fie punctul central pentru investițiile din Kazahstan în străinătate, depășind pragul de 4 miliarde de dolari, alocați de la momentul preluării Rompetrol de către KazMunayGas, în anul 2007. KMG a investit peste 1,5 miliarde dolari în Grupul Rompetrol.
În ceea ce privește taxele, KMG a plătit, din 2007 până în prezent, aproape 25 miliarde de dolari la diferitele bugete ale statului.
Taxa pe stâlp – ”frână” pentru investiții
Am luat exemplul Grupului Rompetrol, pentru că statul român încă deține aproape 45% din acțiuni. Ceea ce înseamnă că orice decizie ia Guvernul, se resfrânge și asupra sa, pentru că deține aproape jumătate din companie!
Cel mai probabil ca să-și acopere cheltuielile făcute aiurea, cu un deficit bugetar pe 2024 de peste 8% și cu unul de 7% prevăzut pentru 2025, Guvernul nu mai știe de unde să scoată bani. Și s-a gândit că n-ar fi rău să mai pună o taxă! Așa numita ”taxă pe stâlp”, mai exact un ”bir” pe construcțiile speciale. Potrivit OUG 156/2024, impozitul pe construcții se va calcula prin aplicarea unei cote de 1% asupra valorii construcțiilor existente în patrimonial contribuabililor la data de 31 decembrie a anului anterior, din care se scade valoarea clădirilor pentru care se datorează impozit pe clădiri potrivit prevederilor titlului IX. Ordonanța mai prevede că, în situația în care, ”în cursul anului curent, se înregistrează operațiuni de majorare sau diminuare a valorii construcțiilor menționate la art. 497, impozitul pe construcții calculat potrivit alin. (1) nu se recalculează. Aceste modificări sunt luate în considerare pentru determinarea impozitului pe construcții datorat pentru anul următor.”
La prima aplicare a ”taxei pe stâlp” (introdusă de Guvernul Ponta prin OUG 102/2013), Rompetrol a plătit aproximativ 50 milioane de lei. La această a doua aplicare a taxei, având în vedere inflația, s-ar putea să plătească 100 de milioane de lei.
Problema nu este, neapărat, suma. Ci faptul că autoritățile încearcă ”să mai ciupească ceva” tot de la cei care plătesc! Nu fac, însă, aproape nimic ca să încaseze ceva și de la cei care nu plătesc aproape nimic!
Rezultatul va fi acela că și companiile cu acționariat străin care mai funcționează în România ”își vor lua câmpii” sau, oricum, vor pune ”frână” investițiilor! Pentru că, în loc să câștige ceva de pe urma investițiilor, se văd obligați să plătească! Adică să scoată alți bani din buzunar! Păi, nu mai bine rămân cu banii în buzunar, și de investiții, și de taxe?!
Pentru că dădeam exemplul KMG – Rompetrol, vom continua tot cu acesta. Având în vedere sancțiunile impuse împotriva Rusiei după atacarea Ucrainei, multe companii rusești părăsesc Europa. Este și exemplul Lukoil, care încearcă să plece și din România (unde deține rafinăria Petrotel și un lanț de 319 benzinării), dar și din Bulgaria (unde deține rafinăria Burgas, cea mai mare din Balcani, cu o capacitate de 9 milioane tone, 9 depozite şi 220 de benzinării, având un cvasi-monopol pe această piață).
Dacă în România nu a anunțat oficial că pleacă (deși, în piață, sunt zvonuri de ani de zile), în Bulgaria lucrurile sunt foarte avansate. Lukoil are deja oferte de la un consorţiu compus din firmele Oryx Global (controlată de omul de afaceri Ghanim Bin Saad Al Saad din Qatar) şi traderul de materii prime DL Hudson (cu sediul la Londra), de la SOCAR (compania energetică de stat din Azerbaidjan), de la MOL (companie controlată de statul maghiar) și grupul petrolier turc Opet.
Cu câteva zile în urmă, agenția de presă kazahă Kazinform confirma că și KazMunayGas este interesată de preluarea rafinăriei bulgare. “JSC NC KazMunayGas a fost invitată de LUKOIL să participe la licitația pentru achiziționarea rafinăriei LUKOIL Neftokhim Burgas din Bulgaria. Detaliile se discută acum”, a comentat KMG pentru agenția de presă.
De remarcat, legislația privind taxarea în Bulgaria este mult mai prietenoasă cu mediul de afaceri. De exemplu, impozitul pe profit este de doar 10%, față de 16% în România.
Astfel, în viitor, este foarte posibil ca Rompetrol să-și piardă importanța pentru kazahi! Bulgaria este membră a Uniunii Europene la fel ca România, doar că, în curând, va adera la moneda unică europeană (euro), are o legislație, inclusiv fiscală, mai clară și mai lejeră, rafinăria Burgas are o capacitate de procesare mai mare ca Petromidia.
Practic, KazMunayGas nu va mai avea nevoie de România și Rompetrol! Urmarea va fi că nu se vor mai plăti la buget miliarde de dolari anual de către Rompetrol, numărul de angajați va scădea, se va diminua și exportul României (asigurat de Rompetrol), se vor micșora investițiile, va crește deficitul balanței comerciale și al contului curent și, în consecință, va crește și inflația!
Și acesta este doar un exemplu! Că autoritățile ”își dau cu stângu-n dreptu’” se vede și din investițiile în surse regenerabile, nu doar cele în hidrocarburi. România și-a propus ca, până în anul 2030, să-și reducă cu 85% emisiile nete de gaze cu efect de seră față de anul 1990. Printre altele, ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie pentru anul 2030 este stabilită la 38,3%.
Pentru atingerea acestei ținte, autoritățile au dorit să impulsioneze investițiile în centrale eoliene și fotovoltaice. Pe lângă finanțare din Fondul pentru Modernizare, s-a introdus și schema de sprijin prin Contracte pentru Diferență (CfD). Acum exact o lună, Ministerul Energiei anunța că s-a finalizat cu succes prima rundă de licitație de tip CfD: totalul ofertat pentru eolian onshore a fost de 1.196 MW și de 1.615 MW pentru fotovoltaic. Având în vedere noua ”taxă pe stâlp”, evident că mulți dintre investitori se vor gândi de două ori dacă vor continua implementarea proiectelor. Și-uite-așa, ”mai scăpăm” de niște investiții! Și de niște locuri de muncă! Și de niște bani la buget!
Vorba lui Caragiale, din ”Conu’ Leonida față cu reacțiunea”: ”Cap avem, minte ce ne mai trebuie?!”