Înțelegem că autoritățile fac eforturi să ușureze viața românilor! Din păcate, o fac într-un mod care nu face decât să încurce și mai mult economia, grav afectată de pandemie, dar și de reluarea activităților post-pandemie! Și, încurcând economia, nu reușesc decât să facă și mai grea viața românilor! Un exemplu îl reprezintă dorința (deocamdată!) de a plafona prețurile la energie electrică și gaze naturale. Dar, dacă începem să plafonăm prețurile, de ce să ne oprim la energie?! O plafonare a prețurilor la energie electrică și gaze naturale ar putea lovi exact în firmele românești, în care lucrează populația României!
Prețurile la energie electrică și gaze naturale au luat-o razna rău de tot! Nu numai la noi, nu numai în Europa, ci peste tot în lumea mare! Toate țările caută modalități prin care, pe de o parte, să ajute populația, iar, pe de altă parte, ”să nu omoare” companiile!
Autoritățile de la București tot caută modalități prin care să facă același lucru: să aibă grijă de popor, dar și de companii. Și nici să nu plătească prea mult de la buget! Evident, nu le iese! Nici n-ar avea cum! Nu le poți avea pe toate!
Din păcate, pare că autoritățile încearcă ”să arunce pisica moartă” în grădina companiilor.
Senatul a aprobat OUG 118/2021 privind compensarea facturilor la energie cu modificări ce aduc prejudicii unor companii: regenerabilii și cei ce produc energie prin cogenerare de înaltă eficiență! Pentru că, în următoarele 6 luni, unii consumatori non-casnici nu vor mai plăti certificatele verzi și nici bonusul de cogenerare!
De remarcat, ambele categorii de producători sunt cei mai avansați în ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, pentru limitarea schimbărilor climatice, cerute nu numai cu insistență, ci și prin legislație de către Comisia Europeană. De fapt, ca membrii ai Uniunii Europene ne-am auto-impus niște ținte pe care să le atingem! Mai mult, aceste ținte vin în primul rând ca urmare a Protocolului de la Kyoto, România fiind primul stat din lume ce a ratificat în Parlament acest protocol!
În plus, legislația privind promovarea producției de energie cât mai puțin poluantă a fost adoptată încă din anii 2007 – 2008. HG 1215/2007 arată că se adoptă acest act normativ ”necesar promovării şi dezvoltării cogenerării de înaltă eficienţă a energiei termice şi a energiei electrice, bazată pe cererea de energie termică utilă şi pe economisirea energiei primare pe piaţa de energie, în scopul creşterii eficienţei energetice şi al îmbunătăţirii securităţii alimentării cu energie, ţinând seama de condiţiile climatice şi economice specifice României”. Astfel, ”în scopul promovării cogenerării de înaltă eficienţă şi pentru a asigura un cadru investiţional şi de dezvoltare stabil, se instituie o schemă de sprijin de tip bonus, aplicată producţiei de energie electrică în cogenerare”.
În Legea 220/2008 se arată că ”prezenta lege creează cadrul legal necesar extinderii utilizării surselor regenerabile de energie, prin: a) atragerea în balanța energetică națională a resurselor regenerabile de energie, necesare creșterii securității în alimentarea cu energie și reducerii importurilor de resurse primare de energie; b) stimularea dezvoltării durabile la nivel local și regional și crearea de noi locuri de muncă aferente proceselor de valorificare a surselor regenerabile de energie; c) reducerea poluării mediului prin diminuarea producerii de emisii poluante și gaze cu efect de seră”.
Astfel, bonusul de cogenerare se acordă pentru creșterea eficienței energetice, certificatele verzi – pentru reducerea poluării, iar ambele – pentru creșterea securității energetice!
Să înțelegem că, în următoarele luni, se suspendă securitatea energetică?! Sau nu mai avem nevoie de securitate energetică?! Și ce se va întâmpla după cele 6 luni? Pentru că, fără încasările din bonusul de cogenerare și certificate verzi, unele companii producătoare ar putea să intre în dificultăți! Ba chiar ar putea să dea faliment! Sigur, se va putea spune că acești producători își vor putea ”compensa” pierderile din subvenții din creșterea prețului la energie. Totuși, nu este chiar așa! Majoritatea a făcut investiții prin împrumuturi bancare, garantate cu certificatele verzi pe care urma să le primească. Fără aceste garanții, băncile ar putea cere rambursarea anticipată a creditelor! Și atunci să vezi frenezie de falimente!
Să plafonăm tot!
Și acestea ar putea să fie cele mai mici probleme! Autoritățile vor să plafoneze prețurile la energie electrică și gaze naturale. Suntem total de acord ca atât populația, cât și firmele (în care, de altfel, lucrează populația!) să fie ajutate! Dar nu de către alte firme!
Protecția socială este apanajul statului, nu al privatului! Privatul plătește taxe și impozite către stat, iar statul trebuie ”să împartă” judicios acești bani. De altfel, Constituția este clară: ”Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent”. Statul, nu privatul!
Plafonarea prețurilor pentru consumatori poate părea, la prima vedere, o idee bună. Din punctul de vedere al consumatorului. Ce se întâmplă, însă, cu producătorii și furnizorii? Pierd bani cu nemiluita! Iar cei mai mari producători nu numai că sunt companii românești, mai sunt și de stat! Practic, se iau bani de la companiile românești de stat și se dau, de multe ori, la companii private sau de stat, dar de stat străin! La furnizori e și mai și! Dacă pierd bani, marile grupuri energetice prezente în țară își pot permite aceste pierderi, firmele – mamă putând să le trimită bani. Ce se întâmplă, însă, cu furnizorii cu acționariat românesc? Dau faliment! Și-uite-așa, pe piață ar putea să rămână numai furnizori cu acționariat majoritar străin! Că pe români îi omorâm!
Din păcate, nu doar curentul electric și gazele s-au scumpit enorm față de anul trecut! Potrivit Institutului Național de Statistică (INS), față de septembrie 2020, în septembrie 2021 gazele s-au scumpit cu 20,55%, curentul – cu 24,65%, iar uleiul – cu 23,84%. Dacă pentru gaze s-a pus problema compensării și chiar a plafonării prețului, de ce să nu se plafoneze și prețul la ulei?! Iar, dacă plafonăm prețul la ulei, de ce să nu se plafoneze și prețul cartofilor, care s-au scumpit, față de septembrie 2020, cu ”numai” 12,61%?! Despre materialele de construcție nici nu mai trebuie să vorbim! Prețurile lor s-au majorat atât de mult încât creșterea prețurilor la curent și gaze ”pălește” în fața acestora! Și, până la urmă, de ce să nu plafonăm toate prețurile?! Să trecem la mercurial, ca pe timpul comuniștilor!
Banca Națională a crescut dobânda de politică monetară la 1,50%, de la 1,25%, ceea ce înseamnă o majorare de aproape 17 procente. De ce să nu plafonăm și dobânda BNR și, în principiu, de ce să nu plafonăm și toate dobânzile bancare?! Că și acestea au crescut foarte mult!
Rămânem la opinia noastră, că statul trebuie să își protejeze cetățenii, dar fără să intervină ”cu bocancii” în economie! Iar acest lucru se poate face numai cu bani de la buget! Nu cu bani de la companii!
