Dacă legea offshore nu se modifică până la sfârșitul lunii februarie, ne putem lua adio de la gazele din Marea Neagră

Rând pe rând apar în spațiul public tot felul de proiecte sau inițiative de a construi grupuri energetice pe bază de gaze naturale. Dacă, până la sfârșitul lunii februarie, autoritățile nu iau decizii în favoarea investițiilor, ne putem lua adio de la gazele din Marea Neagră! Și de la producția de energie pe bază de gaze naturale, cu toate consecințele ce derivă de aici: insecuritate energetică, siguranță scăzută în aprovizionarea cu electricitate, creșterea importurilor, majorarea deficitului balanței comerciale etc.!

România nu-și mai poate asigura necesarul intern de energie electrică,  pe de o parte pentru că centralele energetice sunt vechi, unele nici măcar nu mai produc, iar pe de altă parte pentru că, din cauza condiționalităților de mediu impuse de la nivel european, energia produsă în special pe cărbune este foarte scumpă (prețul crește și din cauza certificatelor CO2). În aceste condiții, se pune problema ca energia consumată în bandă să fie produsă din surse hidro și nucleare, dar, mai ales, din gaze naturale.

Cum, astăzi, consumul intern de gaze naturale este acoperit în proporție de aproximativ 90% din producția națională, pentru a acoperi cererea ce va urma prin construcția de noi termocentrale pe gaze nu sunt decât două variante: importul și Marea Neagră. Dar, ca să accesăm gazele din Marea Neagră, autoritățile trebuie să ia urgent hotărâri, astfel încât investitorii să ia decizia de începere a exploatării zăcămintelor offshore!

Dacă, până la sfârșitul lunii februarie, autoritățile nu modifică legislația privind producția de gaze naturale din zăcămintele la mare adâncime din Marea Neagră, s-ar putea să nu mai fie nevoie! Birocrația instituțiilor statului este arhi-cunoscută. Dar birocrația marilor companii concurează cu succes birocrația statului! Așa că, dacă autoritățile modifică legea offshore în luna mai, după Paște, de exemplu, companiilor le ia încă vreun an să ia decizia de începere a învestiției. Așa că, până se fac toate planurile, toate activitățile de explorare, până se închiriază platforme de explorare de mare adâncime etc., etc., cel mai probabil prin 2028 – 2030 ar urma să apară primele molecule de gaze din Marea Neagră.

Dar, începând cu 2030, condiționalitățile de mediu la nivel european vor deveni mult mai restrictive, având în vedere că, până în anul 2050, Uniunea Europeană vrea să devină neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon.

Gazul natural nu este nici el nepoluant. Dacă termocentralele pe cărbune trebuie să achiziționeze un certificat CO2 pentru fiecare megawatt produs, termocentralele pe gaze trebuie să achiziționeze jumătate: adică un certificat CO2 pentru 2 MWh produși.

Tot mai multe proiecte pe gaze naturale

Potrivit planurilor de restructurare a Complexului Energetic (CE) Oltenia (CEO), din cei 3.240 MW instalați în prezent, circa 800 MW vor rămâne pe cărbune până în 2030, alte 1.400 MW vor trece pe gaze naturale, iar restul capacităților se vor închide. Pe de altă parte, directorul general al MET România, Petre Stroe, declara, recent, că în România ar trebui construite 40 – 45 de centrale noi pe gaze, cu puteri între 50 și 100 de MW. Romgaz anunță că, pe lângă centrala de la Iernut, vrea să construiască încă una, tot de 430 MW, la Mintia, și tot pe gaze. Una peste alta, în piață se vorbește despre capacități pe gaze de aproximativ 5.000 MW. La un calcul absolut simplist și luând în considerare că termocentrala de 860 MW a OMV Petrom de la Brazi consumă, într-un an normal, aproximativ 1,2 miliarde mc de gaz, cei 5.000 MW noi ar trebui să consume circa 7 miliarde mc de gaze naturale/an. Adică aproximativ două treimi din producția actuală a României, care este în jur de 11 miliarde mc de gaze/an.

Gazele nu pot proveni decât din două surse: import sau producție internă. În prezent, importul este asigurat dintr-o singură sursă: concernul rus Gazprom, folosit de Kremlin mai mult ca “armă”, decât ca furnizor de securitate energetică. Astfel, cea mai bună soluție ar fi ca România să-și asigure din surse proprii necesarul de gaze naturale! Mai ales că are de unde! Din Marea Neagră!

Din păcate, dacă “nu batem fierul cât e cald“, s-ar putea să ne trezim că nu mai avem voie să utilizăm gazele naturale! Deja mari finanțatori internaționali, precum Banca Mondială și Banca Europeană de Investiții (BEI) au anunțat că nu mai dau bani pentru proiecte ce vizează gazele naturale. Și asta pentru că, la nivel mondial și cu atât mai mult la nivel european se urmărește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Iar gazele naturale nu sunt neutre din punct de vedere al emisiilor poluante.

În plus, dacă se construiește astăzi o termocentrală pe gaze, aceasta ar trebui să funcționeze măcar 30 de ani. Adică până în 2050. Termocentralele din România sunt construite în anii ’70 – ’80. Ceea ce înseamnă că funcționează de 50 – 60 de ani! Nici măcar nu punem problema ca noile termocentrale pe gaze să funcționeze la fel de mult! Dar, dacă producția de gaze din Marea Neagră ar începe în 2030, iar capacitatea maximă de extracție s-ar atinge în 2035, noile termocentrale ar putea avea acces la gazele offshore abia atunci. Ceea ce înseamnă că ar trebui să funcționeze minim până în 2065! Greu de crezut că Bruxellesul va fi de acord cu așa ceva, în condițiile în care din 2050 Uniunea Europeană ar trebui să fie neutră la carbon!

Așa că, dacă până la sfârșitul lunii februarie, autoritățile nu iau decizii în favoarea investițiilor, ne putem lua adio de la gazele din Marea Neagră! Pentru că nu mai avem ce să facem cu ele!

S-ar putea ca rușii să preia acțiunile Exxon din proiectul Neptun Deep

Astăzi, în Marea Neagră, sunt în faza de explorare trei perimetre, deținute de Black Sea Oil and Gas (BSOG), Lukoil și Romgaz și Exxon și Petrom. Exxon a anunțat că se retrage din proiectele europene, adică și din cel din Marea Neagră. Printre numele vehiculate că ar fi interesate să preia cele 50 de procente deținute de Exxon în proiectul Neptun Deep sunt Lukoil (Rusia), PGNiG (Polonia), Total (Franța) și Romgaz (România).

Potrivit Agerpres, americanii de la ExxonMobil negociază în principal cu ruşii de la Lukoil şi cu polonezii de la PGNiG vânzarea participaţiei de 50% din perimetrul Neptun Deep din Marea Neagră. „Discuţiile cu Lukoil sunt mai avansate”, precizează Agerpres, care citează surse din sectorul energetic.

Ministrul Economiei şi Energiei, Virgil Popescu, a scris pe facebook că şi-ar dori ca, la plecarea din România, americanii de la ExxonMobil să respecte legislaţia românească de  la momentul intrării în perimetrul offshore din Marea Neagră şi să facă transfer de licenţă.

“Am declarat public, în repetate rânduri, că o prioritate a mandatului meu e ca exploatările din Marea Neagră să se realizeze, în cel mai scurt timp. Aceste exploatări reprezintă și o consolidare a securității naționale, nu doar o dezvoltare economică. Mi-aș dori ca Exxon să continue operațiunile în România. În cazul în care, din motive interne, doresc să plece, le recomand să respecte legislatația românească pe care au folosit-o când au intrat, adică HG pentru transferul de licență. De asemenea, mi-aș dori ca Romgaz, companie a statului român, să fie parte din viitorul consorțiu care va exploata acest perimetru. Operațiunile de la Marea Neagră reprezintă o chestiune de securitate națională și recomand ca nimeni să nu ne pună la încercare cu acest lucru”, a scris ministrul Virgil Popescu pe facebook.