”O flacără fără combustibil, făcută din apă și lumină, care nu arde, dar care luminează. Aceasta este o premieră, semnată de EDF (n.r. – Electricite de France). Cu inelul său de flacără, Paris 2024 pune în centrul scenei clima și face deja istorie pentru Jocurile Olimpice și Paralimpice de la Paris 2024”, se arată într-un articol publicat pe site-ul al EDF. Altminteri spus, flacăra olimpică nu este flacără! Este o iluzie optică, obținută prin folosirea unor leduri și a apei. Și-așa încep noi controverse legate de Jocurile Olimpice de la Paris!
Pe 16 aprilie anul acesta, la templul zeiței Hera din Olympia, în Grecia, locul unde se desfășurau Jocurile Olimpice în antichitate, a fost aprinsă flacăra olimpică. Așa cum o aprindeau vechii eleni: folosind oglinzi parabolice, care concentrează razele soarelui, simbolizând puritatea și originea divină a focului, furat de Prometeu de la zei, pentru a-l da oamenilor.
Iar focul înseamnă, de fapt, energie! Titanul Prometeu a dat omenirii energia pe care a furat-o de la zei!
După ce a fost aprinsă în Olympia, flacăra olimpică a străbătut Grecia, a trecut prin Antile şi Polinezia Franceză, prin toată Franța, și a ajuns, în ziua deschiderii competițiilor, la Paris. După ce a fost plimbată prin tot Parisul și apoi pe Sena, a ajuns în fața marii ”cuve”, unde Marie-José Pérec și Teddy Riner, de fapt, au stins flacăra olimpică! Și s-au aprins niște beculețe, care doar simbolizează flacăra olimpică!
Potrivit EDF, ”inelul de flacără” este format din 40 de proiectoare cu o putere echivalentă cu 4 milioane de lumeni și 200 de duze de aburire de înaltă presiune. Consumul de apă, de ordinul a 3 mc pe oră când Bazinul este în zbor, se reduce la 2 mc când este la sol, în Jardin des Tuileries. Pentru că flacăra olimpică nu este flacără, nu este foc, ci este, de fapt, o iluzie optică, realizată din apă și leduri.
”Într-o perioadă de încălzire globală, inelul flăcării poartă un mesaj puternic, acela al unui viitor mai responsabil, cel al unui viitor electric. (…) O flacără electrică vie, caldă, fără combustibili fosili: o adevărată reușită tehnologică (…). Convinși că, în fața combustibililor fosili, electricitatea este o soluție realistă și mobilizantă pentru a trece către o lume neutră la carbon, echipele EDF au lucrat aproape 3 ani la proiectul pentru o flacără 100% electrică pentru Paris 2024. (…) Suntem mândri de contribuția noastră la unul dintre simbolurile puternice ale Parisului 2024”, mai arată EDF.
După controversele legate de simbolurile LGBT din timpul ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris, apare încă una: dacă flacăra olimpică a fost stinsă, Jocurile Olimpice ce mai reprezintă? Flacăra olimpică, ”o emblemă” a purității și aspirației către perfecțiune, simbolizează pacea, prietenia și unitatea între națiuni. În antichitate, în timpul Jocurilor Olimpice, cât timp ardea flacăra, încetau orice conflicte politice și militare dintre cetățile grecești, instituindu-se așa-numita „pace olimpică”. Ceea ce ar trebui să se întâmple și azi. Dar, dacă nu mai este, de fapt, flacără olimpică, ce să înțelegem? Că nu ne mai interesează pacea, prietenia și unitatea între națiuni? Și că ”e liber” la conflicte politice și militare? Și, dacă tot s-a stins flacăra olimpică, la ce e nevoie ca, de acum încolo, ea să mai fie aprinsă de la soare?
Dar, specialiștii arată că un nou combustibil principal trebuie să ia locul hidrocarburilor poluante, pentru a diminua emisiile de gaze cu efect de seră, care determină schimbările climatice. Iar acest nou combustibil principal va fi energia electrică. Flacăra olimpică a EDF tocmai acest lucru simbolizează: trecerea de la hidrocarburi, la energie electrică sau începutul ”erei post-carbon”.
Opinia noastră este că, poate, totuși, simbolurile tradiționale n-ar trebui ”modernizate”!