N-a trecut o lună de când a fost modificat Codul Silvic ultima dată, că parlamentarii au trecut la noi ajustări ale legii. Data trecută a fost în centrul atenției combaterea tăierilor ilegale; acum modificările vizează administrația pădurii publice, în special Romsilva. Iar dezbaterile deputaților s-au aprins atunci când a fost vorba despre pragul impus privind preluarea lemnului românesc. Toate părțile s-au acuzat că apără anumite interese partizane.
Ultima modificare a Codului Silvic s-a produs în august, astfel că noua Lege, nr. 197/2020, a fost publicată în Monitorul Oficial pe 7 septembrie. Această modificare a Codului Silvic a avut în centrul atenției combaterea tăierilor ilegale, mai ales că România este în centrul unei proceduri de infringement declanșată de Comisia Europeană tocmai pentru acest motiv. Că se fură prea mult.
Între timp, parlamentarii nu au stat degeaba și au pus la cale o nouă modificare a Codului Silvic. De această dată, în centrul atenției a fost crearea unui sistem cât mai lejer de administrație pentru pădurile publice. Mai exact, cum este condusă Regia Națională a Pădurilor (RNP) Romsilva și modul în care se comercializează masa lemnoasă din pădurile statului sau ale primăriilor.
Dacă, până acum, se înregistrau unele divergențe de opinie între putere și opoziție, oricare ar fi ele; de această dată a fost o unitate de gândire. Romsilva să nu mai aibă conducere desemnată în baza OUG nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor de stat. OUG impune aplicarea unui proces de selecție, atât pentru membrii Consiliului de Administraței, cât și pentru cea de director general.
Într-un fel au și parlamentarii „dreptatea” lor. Fiecare ministru vrea să-și pună propria conducere la această regie. Romsilva este una dintre cele mai „apreciate” regii, inclusiv pentru faptul că are 16.500 de salariați, fiind în top trei angajatori din Românie, astfel că influența în teritoriu este foarte mare.
În aceste condiții, aplicarea OUG nr. 109/2011 încurcă mult rotirea cadrelor, pentru că trebuie să găsești mereu motive legale pentru demiterea predecesorilor. Cel mai bun exemplu este ceea ce se petrece acum la Romsilva. Sunt două garnituri de membrii CA și directori generali care au fost revocați din funcție și care au dat în judecată regia și Ministerul Mediului, ca autoritate publică tutelară, responsabilă pentru selecția membrilor CA.
În aceste condiții, deputații din Comisia pentru Agricultură au decis ca Romsilva să fie exceptată de la aplicarea OUG nr. 109/2020.
Criza lemnului de foc s-a stins
La pachet cu această decizie a venit și eliminarea prevederilor care impunea o anumită procedură în ceea ce privește vânzarea masei lemnoase. În 2017, s-a înregistrat o criză a lemnului de foc sau, mai exact, a prețului lemnului de foc. În acel an, prețul aproape s-a triplat. A fost modificat Codul Silvic care impunea ca lemnul din pădurea de stat să nu se mai vândă pe picior, decât în condiții excepționale, cu multe runde de licitații și negocieri. Iar lemnul de foc să ajungă direct la populație, pe baza unor solicitări făcute de vara.
Romsilva nu are capacitatea de a exploata cu personal propriu lemnul din pădurea de stat pe care o administrează, astfel că este obligată să apeleze la firme de exploatare. Numai că acestea nu au agreat această soluție, pentru că marele câștig se realizează din cumpărarea lemnului pe picior, adică arborii netăiați din pădure, pe baza unor aproximări. La acea vreme s-a produs un adevărat boicot din partea firmelor de exploatare. Anul următor s-au mai „îndulcit” condițiile, dar, se pare, că tot nu a fost suficient.
Pe lângă afectarea directă a intereselor acestor firme de exploatare, procedura stabilită prin Codul Silvic era chiar greoaie, aproape imposibil de pus în practică. La noua rundă de modificare a Codului Silvic, deputații au decis eliminarea completă a acestor prevederi. Numai că nu au pus nimic în loc. În cadrul dezbaterilor din Comisia pentru Agricultură, s-a susținut că nu mai există criză a lemnului de foc și, în concluzie, nu mai este nevoie de măsuri excepționale.
Nu mai este criză pentru că prețul s-a stabilizat. Sus. Iar lemnul de foc este una dintre principalele surse de venit pentru firmele de profil.
Rămâne pragul pentru lemnul procesat
Cea mai interesantă situație de la dezbaterile pe Codul Silvic s-a petrecut atunci când s-a luat în discuție, din nou, eliminarea sau modificarea pragului privind achiziția și procesarea de masă lemnoasă din România. În prezent, Codul Silvic prevede că „un operator economic/grup de operatori economici nu poate achiziționa/procesa mai mult de 30% din volumul dintr-un sortiment industrial de masă lemnoasă din fiecare specie, stabilit ca medie a ultimilor 3 ani în baza actelor de punere în valoare autorizate la exploatare și exploatate la nivel național, indiferent de forma de proprietate”. La vremea când a fost introdus acest prag s-a pus problema să fie impuse limitări legale pentru ca cei trei mari procesatori de lemn din România, HS Timber Group (fost Holtzindustrie Schweighofer), Egger și Kronospan, să nu impună un cvasimonopol, iar alți procesatori de lemn să nu mai aibă acces la resursă.
La fiecare modificare a Codului Silvic apare solicitarea ca acest prag să dispară. Nici această modificare de cod nu face excepție și s-a avansat ideea ca pragul să fie eliminat. S-a invocat faptul că Legea concurenței impune un prag de 40%, iar Consiliul Concurenței veghează la respectarea regulilor pe piață. Cealaltă parte a susținut că se impune menținerea pragului pentru a nu se ajunge la situații care să afecteze piața.
În cele din urmă s-a ajuns la acuzații reciproce. Cei care au susținut eliminarea pragului au fost acuzați că fac jocul Timber Group, ca să aibă lemn la dispoziție, pentru că acum firma importă, iar cei care au susținut menținerea pragului au fost acuzați că țin partea altor firme. Mai exact, pragul va determina un preț mai scăzut al lemnului.
În cele din urmă, soarta amendamentului a rămas în coadă de pește. A fost și o divergență chiar între doi deputați de la același partid. Unul susținea menținerea pragului, celălalt nu. În cele din urmă, primul a găsit soluția – un deputat să-și ia responsabilitatea promovării amendamentului, să-l semneze. În acel moment, toți parlamentarii au dat înapoi. Nimeni nu a vrut, de frica protestelor ce ar fi urmat din partea societății civile, după cum au declat.
În rest, deputații din Comisia pentru Agricultură au mai avut propuneri privind asigurarea de fonduri pentru activități silvice, sursele de finanțare fiind asigurate de la bugetul de stat sau din exceptări de taxe.
Interesant este că, de la început, deputații au stabilit că trebuie să se rezume la modificările urgente. Dacă sunt prea multe față de varianta votată de Senat ca primă cameră sesizată (n.r. – sunt doar două articole modificate), proiectul de lege este respins pentru că nu este respectat principiul bicameralismului. În concluzie, acestea au fost printre cele mai importante prevederi de modificat.
